Atributele de identificare ale societăţii
| Comentarii |
|
atributele de identificare ale societăţii, orice societate comercială se identifică prin trei elemente: firma, sediul social şi naţionalitatea.
Firma societăţii
Potrivit legii, firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează (art. 30 din Legea nr. 26/1990). în conformitate cu dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990, firma trebuie consemnată în mod obligatoriu în actele constitutive ale societăţii.
Legea nr. 26/1990 (art. 32-36) reglementează conţinutul firmei în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale:
- firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi cu menţiunea „societate în nume colectiv" scrisă în întregime.
- firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în comandită" scrisă în întregime.
- firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în comandită pe acţiuni”.
- firma societăţii cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie la care se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „S.R.L.”
Potrivit legii, verificarea disponibilităţii firmei şi a emblemei se face de către oficiul registrului comerţului înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificare a firmei sau a emblemei.
în afară de firmă, societatea poate să aibă şi emblemă, dar acest atribut de identificare este facultativ. Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelaşi gen [art. 30 alin. (2) din Legea nr. 26/1990] .
Sediul societăţii
Sediul reprezintă atributul de identificare în spaţiu al societăţii şi mai este denumit şi sediul social. Legea obligă asociaţii să prevadă în actul constitutiv sediul societăţii (art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990). Asociaţii au libertatea stabilirii sediului social, putându-se orienta după locul unde se vor găsi organele de conducere, locul desfăşurării activităţii principale etc. Stabilirea sediului societăţii prezintă interes din mai multe puncte de vedere:
- sediul societăţii este unul din elementele în raport de care se stabileşte naţionalitatea societăţii.
- sediul societăţii este atributul care serveşte la rezolvarea unor probleme procedurale; la sediul social se comunică societăţii actele procedurale şi, tot în raport de sediul societăţii, se determină instanţa competentă să soluţioneze litigiile în care societatea apare ca pârâtă.
- tot la sediul societăţii operează prezumţia că se găsesc organele de conducere şi administrare ale societăţii şi că se ţine evidenţa financiar-contabilă a acesteia.
Naţionalitatea societăţii
Societatea comercială are o naţionalitate proprie, distinctă de naţionalitatea persoanelor fizice sau juridice ce au constituit-o. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. în consecinţă, orice societate comercială care şi-a stabilit sediul pe teritoriul României are naţionalitate română, fiind supusă reglementărilor legii române.
