Audierea martorilor vulnerabili în procesul penal și urmărirea penală
| Comentarii |
|
Audierea vârstnicilor
La vârstele înaintate, se constată scăderea evidentă a posibilităților de recepție senzorială, îndeosebi vizuală și auditivă. Pe măsura înaintării în vârstă, la unele persoane își face apariția sindromul de depersonalizare, însoțit, câteodată, de dezordine psihotică (isterie, ipohondrie). Pe lângă atrofierea sensibilității, vârstnicii devin suspicioși, egoiști, ranchiunoși, nervoși, irascibili, trăiesc cu sentimentul de frustrare. Procesul de îmbătrânire devine evident, în general, după vârsta de 65 ani, regresia fiind mai accentuată după 70-75 de ani.
Magistratul trebuie să fie foarte atent la modul în care stabilește contactul psihologic cu persoana în vârstă, printr-o atitudine sobră, dar nu rece, politicoasă și respectuoasă. Amneziile, erorile sau distorsiunile prin imaginație, încercările de acoperire a lacunelor de memorie prin fabulație nu trebuie să provoace iritarea anchetatorului. Declarațiile vor fi bine verificate și interpretate în mod critic, mai ales în ipoteza existenței unor cât de mici interese în cauză.
Audierea unor martori handicapați
Audierea surdo-muților
Audierea surdo-muților se raportează la nivelul dezvoltării psihice și al pregătirii intelectuale, o parte dintre acești handicapați, cu toate dificultățile de percepție auditivă și de exprimare, putând comunica fără ajutorul unor interpreți. Audierea martorilor muți, surdomuți sau surzi se face după cum urmează: dacă martorii în una din aceste situații știu să scrie și să citească, atât întrebările, cât și răspunsurile sunt formulate în scris. Dacă martorii din situațiile de mai sus nu știu carte, se folosește un interpret în limbajul surdomut, care va semna procesul-verbal alături de martor.
Conform art. 105 C. proc. pen., ori de câte ori persoana audiată nu înțelege, nu vorbește sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părți, dintre interpreții autorizați, potrivit legii. În mod excepțional, în situația în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezența oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligația de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă. Daca persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. În această situație comunicarea se poate face și în scris. În cazuri excepționale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor surde ori surdo-mute se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare.
Audierea propriu-zisă se caracterizează prin aceea că relatarea liberă a martorului surdo-mut este mult mai anevoioasă, ponderea urmând să o dețină întrebările, foarte precise și clar exprimate. Recomandabil este ca audierea să se facă cu mult calm și răbdare, mai ales că surdomuții sunt deseori suspicioși și irascibili. Magistratul trebuie să fie atent dacă starea de nervozitate este firească sau dacă nu reprezintă o încercare de simulare a surdo-mutului.
Audierea nevăzătorilor
În privința martorilor nevăzători este important de amintit că aceștia au un simț tactil foarte dezvoltat și o acuitate auditivă foarte mare, deosebită, care le permite să perceapă mult mai bine sunetele, să recunoască persoanele după voce și să-și dea seama de ceea ce se întâmplă în jurul lor, după zgomotele produse.
Formularea condiției restrictive ca martorul orb să fie audiat numai în limitele celor auzite sau simțite tactil este greșită, căci persoana oarbă poate da relații despre cele văzute înainte de această infirmitate. Condiția specială a martorului orb reiese din faptul că nu este obligat să semneze procesul-verbal de audiere, care va fi semnat numai de martorul asistent, și nu din limitarea întrebărilor numai la domeniul posibilităților lui de cunoștințe, căci, în mod natural, martorul răspunde numai asupra faptelor pe care le cunoaște. În orice caz, declarațiile martorilor care suferă de defecte fizice ce influențează asupra percepției și reproducerii trebuie verificate cu foarte multă scru-pulozitate, pentru ca aceste declarații să nu poată induce în eroare pe anchetator.
Audierea persoanelor care nu cunosc limba română
Audierea persoanelor care nu cunosc limba română se face cu ajutorul unui interpret. Potrivit art. 12 C. proc. pen., limba oficială în procesul penal este limba româna. Părților și subiecților procesuali care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului, de a vorbi, precum și de a pune concluzii în instanță, prin interpret. În cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreți autorizați, potrivit legii. Sunt incluși în categoria interpreților și traducătorii autorizați, potrivit legii.
Trebuie să avem în vedere nivelul de dezvoltare psihică și intelectuală, profesia, naționalitatea, țara de origine a martorului. Audierea se va desfășura într-o atmosferă de calm și de sobrietate. În cazul cetățenilor străini se cuvine privită cu înțelegere o anumită stare de nervozitate sau neliniște, alteori de superioritate. Aceste stări se pot înlătura prin discuții prealabile, însoțite de eventuale explicații privind rolul lor în elucidarea cauzei în care sunt ascultați, drepturile și obligațiile ce le revin în calitate de martori. Întrebările vor fi precise și clare, vizând în exclusivitate împrejurările de fapt.
Obligațiile interpretului sunt aceleași cu cele ale martorului, el trebuind nu numai să păstreze secretul datelor de care a luat cunoștință, dar să și traducă fidel, corect, întreaga declarație și răspunsurile la întrebări, în caz contrar săvârșind infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Audierea handicapaților psihic
Audierea se face într-un cadru lipsit de factori stresanți, indicată fiind deplasarea organului judiciar la domiciliul martorului sau la locul de internare al acestuia. Realizarea contactului psihologic, câștigarea încrederii martorului sunt esențiale pentru obținerea rezultatului scontat prin audiere.
Audierea handicapaților va fi pregătită și efectuată cu multă precauție, solicitându-se întotdeauna ajutorul unui medic psihiatru. În principal, regulile tactice de audiere sunt cele aplicabile copiilor și bătrânilor. De asemenea, conform art. 106 C. proc. pen., dacă în timpul audierii unei persoane, aceasta acuză oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea audierii și ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic.
Audierea martorii minori
Audierea martorilor minori este o chestiune complexă, care necesită o abordare specială. Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați articolul nostru despre audierea martorilor minori.
