Autorizarea constituirii societăţilor de asigurare
| Comentarii |
|
autorizarea constituirii societăţilor de asigurare, Procedura de autorizare. Cazurile de respingere a cererii de autorizare. Obiectul controlului în procedura autorizării. Căile de atac împotriva deciziei de respingere a cererii de autorizare
Înfiinţarea societăţilor comerciale de asigurare este supusă autorizării din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. în acest sens, art. 11 din Legea nr. 32/2000, în alin. (2), dispune că un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerţului fără avizul prealabil în vederea înregistrării emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar în art. 12 se vorbeşte despre autorizarea pentru desfăşurarea activităţii de asigurare.
Procedura de autorizare
Sediul materiei relativ la procedura de autorizare a asigurătorilor de către Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor se află, în principal, în art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 32/2000, şi Ordinul nr. 16/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea şi funcţionarea asigurătorilor.
Potrivit reglementărilor menţionate, autorizarea pentru desfăşurarea activităţii de asigurare trebuie solicitată pe baza unei cereri de autorizare, adresată Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi care va fi însoţită de următoarele documente:
actele constitutive ale societăţii, studiul de fezabilitate şi dovezi din care să reiasă îndeplinirea cerinţelor actului constitutiv şi al studiului de fezabilitate.
Potrivit art. 13, asigurătorul care solicită autorizarea este obligat să achite la depunerea cererii de autorizare o taxă de 7.500 lei. Acelaşi art. 13, în alin. (2), prevede că taxa de autorizare nu se restituie în cazul respingerii cererii.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, primind cererea de autorizare şi documentaţia aferentă acesteia, decide asupra acordării autorizaţiei necesare desfăşurării activităţii de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare în termen de 4 luni’ de la data depunerii documentaţiei complete. în urma analizei cererii şi a documentaţiei ce o însoţeşte, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o va admite sau o va respinge, după caz.
Cazurile de respingere a cererii de autorizare
Cum era şi firesc, normele legale reglementează situaţiile în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor respinge cererea de autorizare.
Conform art. 12 alin. (12), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va respinge cererea de autorizare, în cazul neîndeplinirii cerinţelor prevăzute la alin. (4) şi (5), adică cele privind actele constitutive şi studiul de fezabilitate, precum şi atunci când constată una sau mai multe din următoarele situaţii:
a) documentaţia prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
b) din documentaţia prezentată rezultă că:
- asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile legale;
- acţionarii şi persoanele semnificative nu îndeplinesc condiţiile şi criteriile prevăzute de legislaţia în vigoare;
- necesitatea asigurării unui management prudenţial al asigurătorului nu este satisfăcută în raport cu calificarea acţionarilor şi a membrilor, în mod direct sau indirect;
c) analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate asigura realizarea obiectivelor stabilite şi în condiţii compatibile cu reglementările privind practica prudenţială, care să protejeze în mod adecvat asiguraţii;
d) există o formă de asociere prin intermediul căreia acţionariatul, până la ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoştinţă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
e) sistemul de tehnologie a informaţiei de care dispune nu este adecvat derulării optime a activităţii de asigurare pe care îşi propune să o practice;
f) nu pot deţine, direct şi/sau indirect, calitatea de acţionar, precum şi cea de persoană semnificativă a unui asigurător sau reasigurător persoanele nominalizate în anexa la O.U.G. nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, cu modificările ulterioare, precum şi în lista întocmită în conformitate cu prevederile art. 5 din această ordonanţă de urgenţă.
Obiectul controlului în procedura autorizării
După cum rezultă din economia dispoziţiilor legale privind autorizarea desfăşurării activităţii de asigurare, obiectul controlului şi analizei cererii de autorizare de către Comisia de Supraveghere a Asigurării se rezumă exclusiv la verificarea faptului dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Mai exact, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor efectuează un control de legalitate şi nu de oportunitate’. Aceasta înseamnă că cererea de autorizare nu poate fi respinsă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pe motiv că înfiinţarea unei societăţi în domeniul asigurărilor nu ar fi oportună. Legislaţia internă a asigurărilor nu cuprinde o astfel de dispoziţie, dar ea este însă reglementată în Directiva nr. 2002/83/CE în art. 6.
Mai trebuie precizat că legea obligă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să comunice solicitantului motivele respingerii cererii de autorizare. Prin urmare, admiterea cererii de autorizare nu trebuie motivată, în schimb respingerea ei trebuie să cuprindă motivele care au condus la această soluţie-. Singura cerinţă pe care o impune legea în privinţa deciziei de acordare a autorizaţiei, este ca aceasta să cuprindă data de la care asigurătorul poate începe desfăşurarea activităţii.
Căile de atac împotriva deciziei de respingere a cererii de autorizare
Legea nr. 32/2000, în art. 12 alin. (14), stipulează că împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, persoana implicată poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. Deşi textul citat stabileşte cu valoare de principiu procedura contestării deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, este fără îndoială că decizia de respingere a cererii de autorizare este supusă aceloraşi reguli.
în atare situaţie, observăm că, indiferent de localitatea în care asigurătorul solicitant şi-a propus sediul social, competenţa teritorială aparţine Curţii de Apel Bucureşti. De asemenea, dintre organele de jurisdicţie, competenţa materială aparţine Curţii de Apel.
