Funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare

Dicționar juridic (DEX)

funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, Organele de conducere. Adunarea generală a acţionarilor. Administrarea societăţilor comerciale de asigurări. Sistemul unitar (clasic) de administrare şi conducere a societăţii de asigurare. Directorii societăţii de asigurare. Sistemul dualist de administrare şi conducere a societăţii de asigurare. Directoratul. Consiliul de supraveghere

Organizarea şi funcţionarea societăţilor din domeniul asigurărilor are loc, în principal, după reglementările cuprinse în Legea nr. 31/1990. Datorită specificului pe care îl prezintă, legiuitorul a instituit şi unele reguli speciale în această materie. Regimul juridic diferă în raport de calitatea participantului la activitatea de asigurare: societate comercială, societate mutuală de asigurări, agent de asigurare sau broker de asigurare, motiv pentru care le vom analiza şi noi separat pentru fiecare entitate.

Reglementările speciale referitoare la funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare privesc, în principal, situaţia patrimonială a acesteia, prin respectarea regulilor de prudenţă financiară. Pentru că problemele specifice funcţionării societăţilor comerciale sunt tratate în literatura de specialitate', în prezentul studiu nu le vom relua spre dezbatere, ci facem trimitere la ele, urmând să ne preocupăm doar de chestiunile specifice.

Legislaţia din domeniul asigurărilor nu cuprinde norme speciale privind adunarea generală a acţionarilor, motiv pentru care, în temeiul art. 42 alin. (4) din Legea nr. 32/2000, se vor aplica reglementările dreptului comun în materie.

Organele de conducere

Structura organizatorică a societăţilor de asigurare se fundamentează pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, cu precizarea că reglementările din domeniul asigurărilor prevăd înfiinţarea unor organe neîntâlnite în societăţile comerciale din dreptul comun. Prin urmare, principalele organe ale societăţii de asigurare sunt adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie, directorii sau după caz, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, în funcţie de sistemul adoptat de acţionari, comitetele consultative şi auditorii financiari. Potrivit Legii nr. 32/200, societăţile de asigurare trebuie să dispună de un corp de audit intern şi să aibă contract de muncă cu un actuar.

Adunarea generală a acţionarilor

întrucât forma juridică în care se pot constitui şi funcţiona societăţile de asigurare este exclusiv societatea pe acţiuni, înseamnă că îşi vor găsi aplicare regulile acesteia şi în ceea ce priveşte aspectele specifice adunărilor generale ale acţionarilor. Astfel, adunarea generală a acţionarilor societăţii de asigurare va cuprinde toţi acţionarii şi este de două feluri, ordinară şi extraordinară.

Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin odată pe an în cel mult 5 luni de la încheierea exerciţiului financiar. Potrivit Legii nr. 31/1990, pentru valabilitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate (art. 112 din lege). Dacă adunarea generală nu poate lua hotărâri datorită neîndeplinirii condiţiilor de cvorum, adunarea se va întruni la o a doua convocare, putând să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate.

Adunarea extraordinară a societăţii de asigurare se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre în probleme care privesc modificarea actelor constitutive ale societăţii, precum: prelungirea duratei societăţii, mutarea sediului, fuziunea cu alte societăţi, dizolvarea şi lichidarea etc. Pentru validitate deliberărilor adunării extraordinare, este necesar, la prima convocare, prezenţa acţionarilor care deţin cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile se iau cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi. Pentru reducerea sau majorarea capitalului social, fuziunea, divizarea sau dizolvarea societăţii de asigurare, în temeiul art. 115 din Legea nr. 31/1990, hotărârea se va lua cu majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.

Adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii de asigurare va putea transmite consiliului de administraţie, respectiv directoratului competenţele privind, mutarea sediului, înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare şi majorarea capitalului social (art. 114 din Legea nr. 31/1990).

Convocarea adunării generale se face de către consiliul de administraţie sau, după caz, de directorat. Adunarea generală a acţionarilor poate fi convocată şi la cererea acţionarilor care individual sau împreună deţin cel puţin 5% din capitalul social (art. 119 din Legea nr. 31/1990).

Coroborând dispoziţiile Legii nr. 31/1990 cu reglementările din domeniul asigurărilor, se constată că adunarea generală a acţionarilor societăţii de asigurare poate fi convocată de către consiliul de administraţie, respectiv directorat, la cererea unui acţionar semnificativ.

Toate celelalte aspecte privind şedinţa adunării generale, adoptarea hotărârilor, publicitatea pentru opozabilitatea faţă de terţi şi anularea hotărârilor adunării generale se vor desfăşura după prescripţiile Legii nr. 31/1990.

Administrarea societăţilor comerciale de asigurări

Aşa cum pe bună dreptate s-a remarcat în doctrina de specialitate, prin Legea nr. 441/2006 de modificare a Legii nr. 31/1990 a fost consacrată o nouă concepţie privind administrarea şi conducerea societăţii pe acţiuni prin care se materializează principiile guvernării corporative, asigurându-se astfel armonizarea cu reglementările din ţările Uniunii Europene’. în principal, reglementările actuale păstrează regulile conducerii clasice a societăţii pe acţiuni, dar introduc opţiunea acţionarilor de a constitui un directorat şi un consiliu de supraveghere.

Astfel, potrivit art. 137 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, iar când sunt mai mulţi, ei constituie un consiliu de administraţie. Consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general (art. 143 din lege). Modalitatea clasică de administrare şi conducere a societăţii, astfel cum era reglementată şi înainte de modificarea Legii nr. 31/1990, a fost denumită în literatura de specialitate „administrarea în sistemul unitar", iar când acţionarii optează pentru directorat şi consiliu de supraveghere, suntem în prezenţa „sistemului dualist”.

Vor trebui avute în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 32/2000 referitoare la conducerea executivă a asigurătorului. Conducerea executivă a asigurătorului/reasigură-torului, în concepţia Legii nr. 32/2000, se referă la persoanele fizice, cel puţin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau reasigurătorului, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenţa de a angaja răspunderea asigurătorului sau reasigurătorului; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul asigurătorului sau reasigurătorului. precum şi cele care conduc sucursalele sau alte sedii secundare. în cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasiguratorilor din statele membre, care desfăşoară activitatea pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România asigurătorul sau reasigurătorul [art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 32/2000].

Din textul de lege citat rezultă că societatea de asigurare trebuie să aibă desemnate cel puţin două persoane fizice care să conducă şi să coordoneze activi

tatea zilnică şi care să angajeze răspunderea societăţii în raporturile cu terţii. Cum societăţile de asigurare se pot constitui exclusiv în forma societăţilor pe acţiuni, potrivit principiilor Legii nr. 31/1990, acţionarii sunt obligaţi să aleagă unul din cele două sisteme de administrare şi conducere a societăţii!

Sistemul unitar (clasic) de administrare şi conducere a societăţii de asigurare

în sistemul clasic, conducerea societăţii este exercitată de consiliul de administraţie. care poate transmite o parte din prerogativele sale unor directori. Mai exact, art. 143 din Legea nr. 31/1990 dispune: „consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general”. Membrii consiliului de administraţie sunt aleşi de către acţionari, iar directorii de către consiliul de administraţie.

Consiliul de administraţie

Potrivit art. 137 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, aceştia formează ope legis consiliul de administraţie.

Legea nr. 31/1990 mai prevede că în cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, consiliul trebuie să fie alcătuit din cel puţin trei administratori. în temeiul art. 20 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 32/2000, situaţiile financiare anuale ale societăţilor de asigurare trebuie auditate de către un auditor financiar persoană juridică, autorizat de camera auditorilor financiari din România, aprobat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Coroborând dispoziţiile Legii nr. 32/2000 cu cele ale Legii nr. 31/1990, referitoare la auditarea situaţiilor financiare şi administrarea societăţii, rezultă fără îndoială că societatea de asigurare va trebui să-şi desemneze cel puţin trei administratori.

în cazul în care atribuţiile de conducere ale societăţii sunt delegate directorilor societăţii, majoritatea membrilor consiliului de administraţie va fi formată din administratori neexecutivi. Prin administratori neexecutivi, legea înţelege administratorul care nu a fost numit director al societăţii (art. 138 din Legea nr. 31/1990). Tot astfel, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 (art. 138), prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor se poate prevedea că unul sau mai mulţi membrii ai consiliului de administraţie trebuie să fie independenţi.

Normele din materia asigurărilor consacră şi ele câteva reguli privind administratorii şi, de asemenea, anumite atribuţiuni ce revin consiliului de administraţie.

A. Condiţiile dobândirii calităţii de administrator

Pentru a putea fi alese în funcţia de administratori ai societăţilor comerciale de asigurare, persoanele fizice trebuie să îndeplinească cerinţele consacrate de Legea nr. 31/1990 referitoare la capacitate, onorabilitate şi cumulul de funcţii.

în concret, persoana fizică aleasă ca administrator trebuie să aibă deplină capacitate de exerciţiu, să nu fi fost condamnată pentru vreuna din infracţiunile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 31/1990 şi nici pentru cele din art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi, de asemenea, să nu facă concurenţă prin exercitarea aceleaşi funcţii la mai multe societăţi'.

Cu privire la această din urmă condiţie, art. 153 din Legea nr. 31/1990 prevede că o persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României. Cu specială privire la mandatele administratorului societăţii de asigurare, din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi ale Legii nr. 32/2000, soluţia care se impune este aceea că un administrator poate îndeplini concomitent aceeaşi funcţie în cel mult 5 societăţi pe acţiuni, indiferent de obiectul lor de activitate. în cazul în care un administrator face parte din mai multe consilii de administraţie, acesta este obligat, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 să nu divulge informaţiile confidenţiale şi secretele de afaceri ale societăţii la care are acces, în calitatea lui de administrator.

Desemnarea administratorilor se va face în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, prin actul constitutiv, iar ulterior, de către adunarea generală a acţionarilor.

Persoana numită în funcţia de administrator are obligaţia să încheie o asigurare pentru răspundere profesională în vederea acoperirii pagubelor produse terţilor sau însăşi societăţii de asigurare.

Durata funcţiei de administrator diferă în raport de momentul desemnării. Primii administratori nu pot fi aleşi pe o perioadă mai mare de 2 ani, iar ulterior mandatul acestora nu poate depăşi 4 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi (art. 153 din Legea nr. 31/1990)'.

în doctrina de specialitate se susţine că cerinţele speciale pe care trebuie să le îndeplinească reprezentanţii şi conducătorii societăţilor de asigurare sunt condiţii de profesionalism, onorabilitate şi independenţă. Normele din domeniul asigurărilor instituie aceleaşi condiţii atât pentru dobândirea calităţii de membru al consiliului de administraţie, cât şi pentru cea de membru al consiliului de supraveghere (art. 23 din Ordinul nr. 16/2012). Potrivit normelor mai sus menţionate, pentru ca o persoană să poată fi aleasă administrator al unei societăţi de asigurare, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să nu fie acţionari, asociaţi, sau persoane semnificative ale unui broker de asigurare şi/sau reasigurare, nici ale unui agent de asigurare, persoană juridică română. Cerinţa este instituită în vederea înlăturării conflictului de interese ce s-ar putea crea între asigurător şi intermediarii în asigurări, prin aceea că ar putea fi influenţate comisioanele cuvenite acestuia, sau alte condiţii esenţiale ale convenţiei de brokeraj sau de agenţie;

b) să se bucure de o bună reputaţie morală'; în acest scop, normele legale stipulează că cel în cauză, pentru a dobândi calitatea de administrator, trebuie să aibă onestitate şi probitate morală şi să nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune în dauna avutului particular sau public, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, spălare de bani, acte de terorism, deturnare de fonduri, evaziune fiscală ori ale fapte de natură să conducă la concluzia că nu sunt create premisele necesare pentru asigurarea unei gestiuni sănătoase şi prudente ale asigurătorului. Legea foloseşte termenul „condamnat”, de unde concluzia că în cazul cercetării penale sau chiar judecăţii privind infracţiunile enumerate de legiuitor, câtă vreme nu există o hotărâre irevocabilă de condamnare, interdicţia nu este operabilă.

c) experienţa profesională. Potrivit Normelor (art. 23), membrii consiliului de administraţie trebuie să aibă studii superioare, să cunoască legislaţia din domeniul asigurărilor şi să aibă o experienţă profesională adecvată naturii, întinderii şi complexităţii activităţii asigurătorului şi responsabilităţilor încredinţate. Administratorul trebuie să aibă experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul asigurărilor, sau cel puţin 7 ani în domeniul financiar bancar, din care cel puţin 3 ani, respectiv 5 ani într-o funcţie de conducere în aceste domenii.

d) să nu fi fost declaraţi faliţi sau să nu fi făcut parte din conducerea unei societăţi comerciale care, după încetarea activităţii, sub orice formă, nu şi-a respectat obligaţiile faţă de terţi. Se observă că interdicţia priveşte nu doar societăţile de asigurare, ci orice societate comercială dintre cele reglementate de Legea nr. 31/1990.

e) să nu aibă interdicţie să lucreze în instituţii financiare. Normele legale stipulează că persoana fizică trebuie să nu aibă sau să nu fi avut interdicţie să lucreze în bănci sau în alte instituţii financiare. în lipsa unor prevederi exprese, „interdicţia" la care fac referire Anexa 5 la Normele nr. 16/2012 trebuie să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau să fie prevăzută în mod expres de lege, cu caracter de incompatibilitate. Interdicţia poate izvorî din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească.

f) să nu se afle în situaţiile prevăzute la art. 6 lit. d) şi e) din Ordinul nr. 16/2012

şi să prezinte documentele prevăzute în anexele nr. 5 şi 8 ale Ordinului

nr. 16/2012;

g) cel puţin unul dintre membrii consiliului de administraţie trebuie să vorbească fluent limba română;

h) avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Norma reglementează obligaţia administratorului ca, anterior ocupării acestei funcţii într-o societate de

asigurare, să obţină avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

în ceea ce priveşte natura raporturilor dintre administratori şi societate de asigurare, normele speciale aplicabile în domeniu păstrează consecvenţa Legii nr. 31/1990, stipulând că societatea de asigurare trebuie să aibă un contract de administrare, respectiv un contract de mandat cu membrii consiliului de administraţie.

Potrivit legislaţiei altor state din Uniune, cum este cazul Italiei, pot deţine funcţii de conducere şi reprezentare într-o societate de asigurare şi cadrele didactice din învăţământul universitar de specialitate juridică, economică şi actuarială. Considerăm că această posibilitate ar fi bine venită şi în sistemul nostru legislativ într-o viitoare modificare a normelor în materie.

B. Atribuţiile consiliului de administraţie

în temeiul art. 142 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate adunării generale a acţionarilor. Atribuţiile consiliului de administraţie al unei societăţi de asigurare vor fi cele reglementate de Legea nr. 31/1990, însă, cum era şi firesc, legislaţia din domeniul asigurărilor (Legea nr. 32/2000 şi Norma nr. 16/2012) legiferează anumite atribuţii speciale în sarcina consiliului de administraţie.

în temeiul Legii nr. 31/1990 atribuţiile exclusive ale consiliului de administraţie sunt următoarele:

- stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare a societăţii;

- stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare;

- numirea şi revocare directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor;

- supravegherea activităţii directorilor;

- pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia;

- introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei asupra societăţii, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 3104/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor prudenţiale privind managementul asigurătorului, consiliul de administraţie al asigurătorului trebuie să întocmească un regulament propriu de organizare şi funcţionare, care va conţine anumite cerinţe minimale. Aceste cerinţe reprezintă în acelaşi timp şi obligaţiile ce revin administratorilor cât timp aceştia sunt în funcţie.

Astfel, consiliului de administraţie îi revin următoarele atribuţii, care vor trebui inserate şi în regulamentul de organizare şi funcţionare:

a) respectarea principiilor guvernanţei corporative, care presupune transparenţa procesului decizional şi răspunderile faţă de părţile interesate în bunul mers al activităţii, precum şi atragerea acestor părţi în procesul decizional;

b) elaborarea unei strategii de dezvoltare a asigurătorului, bazată pe obiective clare, termene şi responsabilităţi concrete;

c) stabilirea unor proceduri de urmărire şi evaluare periodică a progreselor înregistrate în realizarea obiectivelor aferente strategiei de dezvoltare a asigurătorului;

d) stabilirea unor proceduri care să permită o corectă evidenţă financiar-con-tabilă şi corespondenţa acesteia cu evidenţa tehnic-operativă, cu respectarea prevederilor legale, în scopul întocmirii raportărilor prevăzute de Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi de normele emise în aplicarea acesteia, precum şi a altor raportări prevăzute de legislaţia în vigoare;

e) elaborarea procedurilor privind numirea, reinvestirea şi revocarea în şi din funcţii de conducere, aprobarea structurii şi statelor de funcţiuni ale departamentelor din cadrul societăţii, precum şi stabilirea modalităţilor concrete de coordonare a activităţii de către conducerea executivă şi cea administrativă a asigurătorului;

f) evidenţierea clară a sarcinilor, răspunderilor, competenţelor în luarea deciziilor, a modalităţilor de interacţiune şi cooperare pentru fiecare dintre factorii de decizie din cadrul societăţii (membrii consiliului de administraţie şi ai conducerii executive, preşedintele consiliului de administraţie şi directorul general), cu precizarea condiţiilor care trebuie îndeplinite în cazul delegării competenţelor. în cazul în care funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie şi cea de director general sunt deţinute de aceeaşi persoană, vor fi stabilite modalităţi concrete pentru a permite consiliului de administraţie să controleze deciziile luate de către această persoană, realizându-se totodată o delimitare clară a responsabilităţilor care îi revin în fiecare dintre aceste funcţii;

g) stabilirea obligaţiei administratorilor şi a conducerii executive a asigurătorului, care au interese într-o altă societate de asigurare, de a-i înştiinţa despre aceasta pe ceilalţi administratori şi pe auditori;

h) stabilirea obligaţiei administratorilor care au într-o anumită activitate, direct sau indirect (prin soţia, rudele sau afinii până la gradul al patrulea), interese contrare intereselor asigurătorului, de a-i înştiinţa despre aceasta pe ceilalţi administratori şi pe auditor şi de a nu lua parte la nicio deliberare privitoare la activitatea în cauză;

i) stabilirea obligaţiei administratorului asigurătorului, care este concomitent şi administrator, director executiv sau persoana de conducere ori acţionar şi/sau asociat la un alt agent economic cu care asigurătorul încheie o operaţiune comercială sau financiară, de a face cunoscută această relaţie consiliului de administraţie şi auditorului înainte de începerea deliberării şi luării unei decizii cu privire la operaţiunea respectivă, pentru evitarea conflictelor de interese;

j) organizarea şi supravegherea activităţii departamentului de gestionare a riscurilor, în funcţie de natura şi de mărimea activităţii desfăşurate;

k) stabilirea unor proceduri clare pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de asiguraţi, beneficiarii asigurării sau terţi păgubiţi şi precizarea modalităţilor concrete de aducere la cunoştinţa părţilor interesate a rezultatelor;

I) stabilirea unor niveluri de salarizare pentru membrii consiliului de administraţie şi pentru conducerea executivă, corelate cu atribuţiile şi cu responsabilităţile acestora, care vor fi accesibile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în condiţiile prevederilor legale în vigoare;

m) stabilirea responsabilităţilor privind urmărirea modului în care sunt respectate prevederile legale în vigoare şi procedurile de raportare a rezultatelor acestei activităţi către conducerea asigurătorului.

Şi aceste atribuţii pot fi completate de către adunarea generală a acţionarilor pentru bunul mers al societăţii de asigurare.

în ceea ce priveşte funcţionarea consiliului de administraţie, aceasta se realizează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990. în concret, consiliul de administraţie se întruneşte ori de câte ori este nevoie, dar cel puţin o dată la 3 luni. Consiliul este convocat de preşedintele consiliului şi la cererea motivată a cel puţin 2 dintre membrii săi sau a directorului general. Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administraţie, legea cere prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor consiliului, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

în doctrina de specialitate se apreciază că. în absenţa unei prevederi legale, deciziile consiliului de administraţie nu pot fi atacate în justiţie de către acţionari, dar în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990. acţionarii ar putea ataca hotărârea adunării generale prin care s-a pronunţat asupra valabilităţii unei decizii a consiliului de administraţie'.

C. Comitetele consultative ale consiliului de administraţie

Potrivit Legii nr. 31/1990. consiliul de administraţie poate crea comitete consultative, însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii şi cu elaborarea de recomandări pentru consiliu (art. 140 din lege). Activitatea comitetelor consultative este specializată pe domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor şi personalului, nominalizarea de candidaţi pentru diferite posturi de conducere. Comitetele consultative au obligaţia să înainteze consiliului de administraţie, în mod regulat, rapoarte asupra activităţii lor.

Consiliul de administraţie al societăţii de asigurare poate crea şi alte comitete consultative în domenii specifice asigurărilor, precum: constatarea daunelor, încheierea asigurărilor, evaluarea riscurilor care planează asupra societăţii de asigurare, marja de solvabilitate etc.

Comitetul consultativ este format din cel puţin doi membri ai consiliului de administraţie, şi cel puţin un membru al fiecărui comitet va fi administrator neexecutiv independent, iar comitetul de audit şi cel de remunerare trebuie să fie formate numai din administratori neexecutivi.

Directorii societăţii de asigurare

Pentru sistemul unitar de administrare şi conducere al societăţilor de asigurare, Legea nr. 31/1990 a păstrat posibilitatea consiliului de administraţie de a delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori. întrucât situaţiile financiare ale societăţilor de asigurare sunt supuse auditării, în temeiul Legii nr. 31/1990, delegarea conducerii societăţii este obligatorie. în acest scop, consiliul de administraţie numeşte pe unul dintre directori în calitate de director general.

Având în vedere împrejurarea că, pe lângă regulile prevăzute de Legea nr. 31/1990, normele din domeniul asigurărilor instituie şi ele unele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească cei care urmează să fie desemnaţi în calitate de directori la societăţile de asigurare, vom înfăţişa şi noi distinct aceste cerinţe.

A. Condiţiile dobândirii calităţii de director al societăţii de asigurare

în concepţia Legii nr. 31/1990, calitatea de director o poate avea numai o persoană fizică (art. 153 din lege). Directorii pot fi numiţi dintre administratori sau din afara consiliului de administraţie [art. 143 alin. (2) din lege]. Persoana care nu poate fi fondator nu poate fi nici director, adică nu poate fi director o persoană care, potrivit legii, este incapabilă ori a fost condamnată pentru faptele prevăzute la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

în sfârşit, directorul trebuie să respecte obligaţia de neconcurenţă, în sensul că nu poate fără autorizarea consiliului de administraţie să fie director, administrator, membru al directoratului ori al consiliului de supraveghere, cenzor sau după caz, auditor intern ori asociat cu răspundere nelimitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate şi nu poate exercita acelaşi comerţ sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane (art. 153 din Legea nr. 31/1990).

Normele din domeniul asigurărilor reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească membrii conducerii executive sau ai directoratului. Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. B din Normele aprobate prin Ordinul nr. 16/2012, membrii directoratului societăţii de asigurare trebuie să îndeplinească trei condiţii principale:

a) să întrunească cerinţele prevăzute pentru membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere;

b) să aibă o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul asigurărilor sau de 7 ani în domeniul financiar-bancar, din care cel puţin 3 ani, respectiv 5 ani, într-o funcţie de conducere în aceste domenii;

c) să nu aibă această calitate la altă persoană juridică, română sau străină, pe toată perioada angajării/mandatului la asigurător, şi să deţină în exclusivitate

această funcţie în cadrul asigurătorului. Din exprimarea normei legale, rezultă că interdicţia priveşte nu doar societăţile de asigurare, ci orice altă societate comercială, precum şi celelalte persoane juridice, altele decât societăţile comerciale.

Funcţia de director este rezervată exclusiv persoanelor fizice.

Se impune a fi reţinut că normele reglementează pentru fiecare categorie de organe de administrare şi conducere ale asigurătorului condiţii speciale pe care aceştia trebuie să le îndeplinească.

Astfel, pentru membrii conducerii executive sau ai directoratului sunt cerute următoarele condiţii:

a) să îndeplinească prevederile art. 5 alin. (1) lit. a), d) şi e), să nu se afle în situaţiile prevăzute la art. 6 lit. d) şi e) şi să prezinte documentele prevăzute în anexele nr. 5 şi 8;

b) să dispună de bună reputaţie, onestitate, probitate morală şi experienţă profesională adecvată naturii, întinderii şi complexităţii activităţii asigurătorului şi responsabilităţilor încredinţate:

c) să aibă studii superioare;

d) cel puţin unul dintre membrii consiliului de administraţie/ supraveghere trebuie să vorbească fluent limba română;

e) să cunoască legislaţia din domeniul asigurărilor;

în ceea ce priveşte membrii conducerii executive sau ai directoratului, condiţiile sunt următoarele:

a) să îndeplinească condiţiile pentru membrii consiliului de administraţie, respectiv membrii consiliului de supraveghere, şi să prezinte documentele prevăzute în anexele nr. 5 şi 8 din Ordin;

c) să nu aibă această calitate la altă persoană juridică, română sau străină, pe toată perioada angajării/mandatului la asigurător, şi să deţină în exclusivitate această funcţie în cadrul asigurătorului;

B. Principalele atribuţii ale directorului societăţii de asigurare

Directorii exercită atribuţii de conducere a societăţii şi sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente în acest scop. în limitele obiectului de activitate al societăţii şi cu respectarea competenţelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor (art. 143 din Legea nr. 31/1990). Puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general, dar prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte condiţii privind puterea de reprezentare.

Activitatea directorilor este supusă controlului şi supravegherii consiliului de administraţie. Administratorii pot solicita directorilor informaţii privind conducerea operativă a societăţii. Potrivit Legii nr. 31/1990. directorii au obligaţia să participe la adunările generale ale acţionarilor (art. 153 din lege). Desigur că directorii vor îndeplini toate atribuţiunile conferite de consiliul de administraţie, în temeiul legii. Directorii sunt obligaţi să înştiinţeze consiliul de administraţie asupra tuturor neregulilor constatate cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor lor [art. 144 alin. (3) din lege].

Sistemul dualist de administrare şi conducere a societăţii de asigurare

Sistemul dualist de administrare şi conducerea societăţii presupune crearea a două organe: directoratul şi consiliul de supraveghere.

Directoratul

Potrivit Legii nr. 31/1990, directoratul este format din unul sau mai mulţi membri, numărul lor fiind întotdeauna impar. Pentru că situaţiile financiare ale societăţii de asigurare fac obiectul obligaţiei legale de auditare, directoratul va fi format din cel puţin trei membri.

A. Condiţiile dobândirii calităţii de membru ol directoratului

La fel ca şi directorii din sistemul unitar, calitatea de membru al directoratului o poate avea numai o persoană fizică (art. 153 din Legea nr. 31/1990). Persoana care nu poate fi fondator nu poate avea nici calitatea de membru al directoratului. Calitatea de membru al directoratului este incompatibilă cu cea de membru al consiliului de supraveghere, şi la fel ca şi administratorii, pe durata mandatului, nu pot încheia cu societatea un contract de muncă [art. 153 alin. (6) din Legea nr. 31/1990]. în sfârşit membrii directoratului sunt supuşi aceleaşi obligaţii de neconcurenţă ca directorii şi administratorii din sistemul unitar.

Desemnarea membrilor directoratului se face de către consiliul de supraveghere, care atribuie unuia dintre aceştia şi funcţia de preşedinte al directoratului (art. 153 din Legea nr. 31/1990). Pentru validitate, persoana propusă trebuie să accepte numirea în mod expres şi ulterior are obligaţia să încheie o asigurare pentru răspundere profesională (art. 153 din lege). Directoratul are obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului înregistrarea numirii membrilor şi a oricărei schimbări în persoana acestora. Durata mandatului membrilor directoratului se stabileşte prin actul constitutiv, fără a putea depăşi 4 ani, cu posibilitatea realegerii în funcţie (art. 153 din lege). Raporturile juridice dintre membrii directoratului şi societate sunt cele referitoare la mandat.

Cerinţele instituite de norme pentru persoanele desemnate în conducerea societăţii de asigurare, pe care le-am prezentat când ne-am ocupat de directorii societăţii, privesc deopotrivă şi membrii directoratului.

B. Atribuţiile directoratului societăţii de asigurare

Potrivit Legii nr. 31/1990 (art. 153) directoratul asigură conducerea societăţii, scop în care îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor prevăzute de lege în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor. Activitatea directoratului este exercitată sub controlul consiliului de supraveghere. Directoratul reprezintă socie

tatea în raporturile cu terţii şi în justiţie (art. 153 din Legea nr. 31/1990). Membrii directoratului împuterniciţi să reprezinte societatea trebuie înregistraţi la registrul comerţului cu menţiunea dacă acţionează împreună ori separat.

Legea obligă membrii directoratului să participe la adunările generale ale acţionarilor şi să prezinte cel puţin odată la trei luni un raport scris consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societăţii, activitatea acesteia şi la dezvoltarea în viitor. Directoratul are obligaţia comunicării în timp util a oricărei informaţii referitoare la evenimentele ce ar putea avea o influenţă semnificativă asupra situaţiei societăţii, ca de exemplu cele privind marja de solvabilitate, rezervele tehnice, fondul minim de siguranţă etc. în fine, directoratul înaintează consiliului de supraveghere situaţia financiară anuală şi raportul său anual, precum şi propunerea proprie privind distribuirea profitului realizat, pe care intenţionează să o prezinte adunării generale (art. 153 din lege).

Modul de lucru al directoratului este prevăzut în art. 153 din Legea nr. 31/1990 şi este stabilit prin hotărârea consiliului de supraveghere. Pentru validitatea deciziilor directoratului este necesară prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare, iar deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Membrii directoratului pot fi reprezentaţi la întrunirile directoratului, dar numai de un alt membru al directoratului. Răspunderea membrilor directoratului se soluţionează după principiile răspunderii administratorilor.

Consiliul de supraveghere

în conformitate cu Legea nr. 31/1990 [art. 153 alin. (3) din lege], consiliul de supraveghere este format din cel puţin 3 şi cel mult 11 membri, numărul acestora fiind stabilit prin actul constitutiv. Consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un preşedinte al consiliului.

A. Condiţiile dobândirii calitâţii de membru al consiliului de supraveghere

Potrivit reglementărilor cuprinse în art. 153 din Legea nr. 31/1990, calitatea de membru al consiliului de supraveghere o poate avea o persoană fizică sau o persoană juridică. Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membrii ai directoratului şi nu pot avea calitatea de salariat al societăţii (art. 153 din lege). La fel ca şi administratorii, persoanele care nu pot fi fondatori nu pot avea calitatea de membrii ai consiliului de supraveghere, dar pot exercita concomitent cel mult 5 mandate de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României.

Desemnarea membrilor consiliului de supraveghere se face de către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia primilor membrii, care sunt numiţi prin actul constitutiv (art. 153 din Legea nr. 31/1990). Similar directorului, membrul consiliului de supraveghere trebuie să accepte, în mod expres, această calitate pentru a fi valabilă numirea lui în consiliul de supraveghere. Durata mandatului în consiliul de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv, fără a putea depăşi 4 ani (art. 153

din Legea nr. 31/1990), dar durata mandatului primilor membri nu poate depăşi 2 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Natura juridică a raporturilor dintre membrii consiliului de supraveghere şi societate sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de prevederile speciale ale legii societăţilor comerciale’.

Aşa cum am văzut în cele de mai sus, normele din domeniul asigurărilor (Ordinul nr. 16/2012) instituie condiţii comune membrilor consiliului de administraţie şi ai consiliului de supraveghere. în concret, este vorba de o parte din cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească şi acţionarii semnificativi, respectiv să dispună de o reputaţie şi o experienţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii asigurătorului şi să nu aibă interdicţie să lucreze în instituţii financiare.

Normele din domeniul asigurărilor aplicabile în materie (art. 23 din Ordinul nr. 16/2012) prevăd în mod expres că funcţia de membru al consiliului de supraveghere poate fi îndeplinită numai de către persoane fizice. La fel ca şi administratorii, membrii consiliului de supraveghere nu pot fi salariaţi ai societăţii de asigurare, ci trebuie să aibă un contract de administrare, respectiv un contract de mandat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 (art. 26 din Ordinul nr. 16/2012).

B. Atribuţiile consiliului de supraveghere

Principalele atribuţii ale consiliului de supraveghere sunt enumerate în art. 153 din Legea nr. 31/1990 şi anume:

- exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat;

- numeşte şi revocă membrii directoratului;

- verifică conformitatea cu legea, actul constitutiv şi hotărârile adunării generale a operaţiunilor de conducere a societăţii;

- raportează cel puţin o dată pe an adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfăşurată;

în acest scop, membrii consiliului de supraveghere sunt obligaţi să participe la adunările generale ale acţionarilor (art. 153 din lege) .

C. Funcţionarea consiliului de supraveghere

Consiliul de supraveghere se întruneşte cel puţin odată la 3 luni şi este convocat de preşedintele său, care îl şi prezidează. De asemenea, consiliul de supraveghere poate fi convocat oricând la cererea motivată a cel puţin doi dintre membrii consiliului sau ai directoratului. Legea dispune că la întrunirile consiliului de supraveghere pot fi convocaţi şi membrii directoratului, dar aceştia nu au drept de vot în consiliu.

Pentru validitatea deciziilor consiliului de supraveghere este necesară prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor consiliului, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. Deciziile în cadrul consiliului se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Membrii pot fi reprezentaţi la întrunirile consiliului, dar numai de către alţi membrii ai consiliului.

Revocarea membrilor consiliului de supraveghere se face de către adunarea generală a acţionarilor cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul voturilor

acţionarilor prezenţi [art. 153 alin. (4) di n Legea nr. 31/1990]. Răspunderea membrilor consiliului de supraveghere este similară răspunderii administratorilor [art. 153 alin. (3) raportat la art. 144 alin. (1) şi (5) din lege].

D. Comitetele consultative ale consiliului de supraveghere

în conformitate cu art. 153 din Legea nr. 31/1990, consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative însărcinate cu realizarea de investigaţii şi elaborarea de recomandări pentru consiliu. Coroborând dispoziţiile dreptului comun cu cele din domeniul asigurărilor, comitetele consultative pot fi înfiinţate pentru activităţi precum: auditul, remunerarea membrilor directoratului şi ai consiliului de supraveghere, remunerarea personalului, nominalizarea de candidaţi pentru diferite posturi de conducere în societate, menţinerea marjei de solvabilitate, constituirea şi păstrarea rezervelor tehnice, încheierea asigurărilor, regularizarea daunelor etc. Comitetul consultativ este format din cel puţin doi membri ai consiliului, cu condiţia ca cel puţin un membru să fie independent.

Cum situaţiile financiare ale societăţii de asigurare sunt supuse auditării, potrivit Legii nr. 31/1990, crearea unui comitet de audit în cadrul consiliului este obligatorie. Legea nr. 31/1990 stipulează că cel puţin un membru al comitetului consultativ de audit trebuie să aibă experienţă relevantă în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar.