Avalul cambiei
| Comentarii |
|
avalul cambiei, Definiție. Condiţiile de valabilitate ale avalului. Efectele avalului
Definiție
Avalul este definit ca un act juridic prin care o persoană, numită avalist, se obliaă se garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali, numit ava-lizat . Aşa cum rezultă din definiţie, avalul reprezintă o garanţie privind plata sumei înscrise în cambie.
Persoana care garantează poartă denumirea de avalist, iar persoana garantată este denumită avalizat. în calitate de avalist poate figura o terţă persoană sau chiar un semnatar al cambiei [art. 33 alin. (2) din lege]. Avalizatul este un obligat cambial, ceea ce înseamnă că poate avea această calitate trăgătorul, trasul acceptant şi girantul.
Condiţiile de valabilitate ale avalului
Avalul cambiei are valoarea unui act juridic; prin urmare trebuie să îndeplinească anumite condiţii de fond şi de formă.
Condiţiile de fond ale avalului
Fiind un act juridic, avalul trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate ale actului juridic din dreptul comun. în ceea ce priveşte condiţiile de fond, Legea nr. 58/1934 prevede anumite cerinţe speciale. Astfel, potrivit prevederilor art. 33, avalul poate fi dat pentru întreaga sumă menţionată în cambie sau numai pentru o parte din ea. Deducem că avalul poate fi total sau parţial.
Art. 35 din lege prevede că obligaţia avalistului este valabilă chiar dacă obligaţia pe care o garantează (a avalizatului) ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă. Rezultă că avalistul poate invoca doar excepţiile care privesc forma cambiei, şi nu condiţiile de fond ale acesteia.
Condiţiile de formă ale avalului
în conformitate cu dispoziţiile art. 34, avalul se dă pe cambie sau pe adaos. Deci sub aspectul formei avalul trebuie menţionat pe faţa cambiei.
Legea dispune că avalul se exprimă prin cuvintele „pentru aval" sau prin orice formulă echivalentă şi trebuie semnat de avalist.
Avalul este valabil prin simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cambiei, afară numai dacă semnătura este a trasului sau a trăgătorului [art. 34 alin. (3) din lege].
Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. în lipsa acestei menţiuni se socoteşte dat pentru trăgător [art. 34 alin. (4) din lege].
Efectele avalului
Avalul creează anumite drepturi şi obligaţii în persoana avalistului care l-a dat.
Obligaţiile avalistului
Legea nr. 58/1934 dispune în art. 35 că avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. Am precizat anterior că avalul poate fi dat trasului, trăgătorului sau girantului, ceea ce înseamnă că avalistul are aceleaşi obligaţii cu cele ale persoanei pentru care a dat avalul. în consecinţă, avalistul are obligaţiile trasului când avalul a fost dat pentru tras; ale trăgătorului, dacă avalul a fost dat acestuia şi ale girantului, dacă avalul a fost dat pentru girant.
Se impune precizarea că avalul poate fi limitat la suma ce o garantează, deoarece, aşa cum am precizat, potrivit art. 33 din lege, avalul poate fi dat pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Prin urmare, obligaţiile avalistului diferă după cum avalul este total, caz în care trebuie să plătească întreaga sumă inserată în cambie, sau parţial, ipoteză în care suma la care este obligat avalistul este cea garantată în cambie.
Drepturile avalistului
Avalistul dobândeşte drepturi cambiale numai în cazul în care a fost obligat la plata sumei pe care a avalizat-o. Legea nr. 58/1934 prevede în art. 35 alin. (3), ca regulă generală, că, în situaţia în care avalistul plăteşte cambia, el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat, precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă, în temeiul cambiei.
Rezultă că, la fel ca şi în cazul obligaţiilor, avalistul are aceleaşi drepturi cu ale avalizatului, care diferă în funcţie de persoana pentru care a fost dat avalul. Astfel, dacă avalul a fost dat trasului, înseamnă că avalistul poate recupera ceea ce a plătit doar de la trasul acceptant. Dacă avalul a fost dat trăgătorului, avalistul poate să-şi valorifice drepturile sale de recuperare a creanţei împotriva trasului acceptant şi împotriva trăgătorului, precum şi în contra avaliştilor lor, dacă există. Dacă a avalizat un girant, avalistul are acţiune împotriva acestuia, a giranţilor anteriori, a trăgătorului şi trasului acceptant, precum şi împotriva avaliştilor acestora.
în fine, este necesar a fi reţinut că, potrivit prevederilor art. 60 din lege, în cazul în care mai multe persoane au dat aval aceluiaşi obligat cambial (de exemplu trasului) între aceşti avalişti nu există raporturi cambiale, ci numai raporturi de solidaritate.
