Cambia
| Comentarii |
|
cambia, Definiția şi caracterele cambiei. Menţiunile obligatorii ale cambiei. Menţiunile facultative ale cambiei. Consecinţele lipsei menţiunilor obligatorii ale cambiei. Cambia în alb
Definiția şi caracterele cambiei
Principala reglementare a cambiei o reprezintă Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Legea nr. 58/1934 nu cuprinde definiţia cambiei. în ştiinţa dreptului comercial, cambia este definită ca fiind un înscris prin care o persoană, denumită trăgător sau emitent, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Din definiţia de mai sus rezultă că existenţa cambiei presupune trei participanţi: trăgătorul (emitentul), trasul şi beneficiarul:
- trăgătorul sau emitentul cambiei este cel care emite titlul şi dă dispoziţie trasului să plătească o sumă de bani beneficiarului cambiei. Emitentul înscrisului poartă denumirea de trăgător, deoarece «trage» titlul asupra debitorului care este obligat să efectueze plata.
- trasul este principalul obligat cambial, în care calitate trebuie să plătească suma de bani.
- beneficiarul este persoana care, la scadenţă, va încasa suma de bani de la tras.
Cambia prezintă mai multe caractere, din care unele sunt specifice titlurilor de valoare, iar altele sunt proprii. Cambia este un titlu la ordin complet şi formal, care încorporează o obligaţie abstractă, autonomă şi necondiţionată de plată a unei sume de bani de către semnatarii cambiei, ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiei .
a. Cambia este un titlu de credit, deoarece suma menţionată în cuprinsul său se plăteşte la un anumit termen de la emiterea cambiei.
b. Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. în toate situaţiile, cambia nu poate avea ca obiect decât plata unei sume de bani; dacă ea cuprinde prestaţii de altă natură îşi pierde valabilitatea.
c. Cambia este un titlu complet, ceea ce înseamnă că pentru valorificarea ei nu pot fi folosite elemente extrinseci.
d. Cambia este un titlu la ordin exprimat prin faptul că până la scadenţă cambia poate fi transmisă mai multor persoane consecutiv. Transmiterea cambiei se realizează prin gir. Legea reglementează şi posibilitatea ca titlul să nu fie transmis prin gir altor persoane, dar pentru aceasta cambia trebuie să cuprindă menţiunea «nu la ordin». Cambia care are menţiunea «nu la ordin» poate fi transmisă, dar numai după regulile cesiunii de creanţă.
e. Cambia este un titlu abstract, deoarece drepturile şi obligaţiile pe care le conţine sunt independente de raporturile juridice care au generat sau determinat emiterea cambiei. Am văzut în cele de mai sus că trăgătorul emite cambia, deoarece datorează o sumă de bani beneficiarului din diferite raporturi juridice precum vânzarea-cumpărarea, locaţiunea, împrumutul etc. Odată emisă cambia, ea circulă şi este valorificată independent de raporturile juridice fundamentale dintre participanţii la aceasta. în concret, caracterul abstract al cambiei se exprimă prin aceea că, pentru valorificarea drepturilor cambiale, nu pot fi invocate excepţii şi apărări ce ţin de raporturile fundamentale ce au determinat emiterea cambiei.
f. Cambia creează obligaţii autonome, pentru că obligaţia fiecărui participant la derularea cambiei are o existenţă de sine stătătoare. Art. 7 din lege consacră principiul potrivit căruia viciile sau lipsurile unei obligaţii cambiale nu afectează valabilitatea celorlalte obligaţii cambiale.
g. Cambia creează obligaţii necondiţionale, în sensul că obligaţiile pe care le cuprinde nu pot fi subordonate unei condiţii (eveniment viitor şi nesigur) ori unei contraprestaţii din partea posesorului cambiei'.
h. Cambia creează obligaţii solidare, ceea ce înseamnă că răspunderea subiectelor raporturilor juridice cambiale este solidară. Suma înscrisă în cambie poate fi cerută, în caz de refuz de plată al trasului, de la oricare din persoanele ce şi-au pus semnătura pe cambie.
Menţiunile obligatorii ale cambiei
Potrivit Legii nr. 58/1934 cambia trebuie să cuprindă anumite menţiuni obligatorii; prin urmare, ea trebuie să îmbrace forma scrisă. Principalele menţiuni pe care trebuie să le cuprindă cambia sunt prevăzute de art. 1 din Legea nr. 58/1934:
a. Denumirea de cambie
în conformitate cu Legea nr. 58/1935 înscrisul trebuie să cuprindă denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu.
b. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată
Am arătat în cele de mai sus că înscrisul cambial nu poate avea ca obiect decât plata unei sume de bani de către persoana indicată în calitate de tras al cambiei. Rezultă din cerinţele legii că suma trebuie să fie determinată, iar nu determinabilă pentru valabilitatea cambiei. Ordinul de plată al sumei de bani trebuie să fie necondiţionat; condiţionarea plăţii atrage nulitatea cambiei. Potrivit art. 6 din Legea nr. 58/1934, dacă într-o cambie suma de plată este înscrisă în litere şi în cifre, în caz de neconcordanţă suma de plată este cea scrisă în litere. Acelaşi text de lege dispune că, dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, iar acestea nu sunt concordante, suma de plată este suma cea mai mică.
Cambia trebuie să prevadă şi felul monedei în care urmează să se facă plata. Lipsa stipulării monedei în care trebuie făcută plata atrage nulitatea cambiei.
c. Numele trasului
Legea prevede elementele de identificare ale trasului care diferă după cum acesta este persoană fizică sau persoană juridică. Astfel, potrivit legii, cambia trebuie să cuprindă numele aceluia care trebuie să plătească (tras), respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice, respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. în cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele, din denumirea trasului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei. De asemenea. în cambie trebuie indicat codul trasului, respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului.
Art. 3 din Legea nr. 58/1934 permite ca, în calitate de tras, să fie indicat însuşi trăgătorul. în cambie poate fi indicată în calitate de tras o singură persoană sau mai multe persoane. Dacă sunt indicate mai multe persoane în calitate de tras, acestea trebuie stipulate în mod cumulativ, adică numai dacă fiecare din aceste persoane acceptă plata întregii sume, creându-se astfel o obligaţie solidară de plată. Nu se admite indicarea alternativă a mai multor traşi, deoarece se creează o nesiguranţă în privinţa plăţii cambiei.
d. Arătarea scadenţei
Scadenţa cambiei trebuie să fie unică; o cambie cu scadenţe succesive (plata în rate sau în tranşe) este lovită de nulitate (art. 36 din lege). Se impune a fi reţinut că neindicarea scadenţei nu atrage nulitatea cambiei. O cambie căreia îi lipseşte menţiunea scadenţei este socotită plătibilă «la vedere», adică la prezentarea ei trasului (art. 2 din lege).
Legea prevede mai multe modalităţi de stabilire a scadenţei cambiei. în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 58/1934, cambia poate fi trasă:
1) la vedere, ceea ce însemnă că plata se va face în ziua prezentării trasului. Cambia cu scadenţa la vedere poate fi prezentată la plată în ziua emiterii ei şi cel mai târziu într-un an de la emitere (art. 37 din lege);
2) scadenţa la un anumit timp de la vedere; de exemplu, cambia plătibilă în termen de 45 de zile de la prezentarea cambiei trasului;
3) scadenţa la un anumit termen de la emiterea cambiei; de exemplu, cambia plătibilă în termen de 30 de zile de la data emiterii;
4) scadenţa la o zi fixă; de exemplu, 1 noiembrie 2011.
e. Arătarea locului unde trebuie făcută plata
întrucât legea cere să se indice locul plăţii, se consideră că trebuie să se arate numai localitatea, iar nu domiciliul ori sediul debitorului. La fel ca şi în cazul scadenţei, lipsa menţiunii privind locul unde trebuie făcută plata nu atrage nulitatea cambiei. în situaţia în care cambia nu precizează locul unde trebuie făcută plata, legea prezumă că locul plăţii este locul arătat lângă numele trasului, adică locul de domiciliu al acestuia. Potrivit legii, dacă în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul cambiei o poate prezenta pentru acceptare sau plată la oricare din aceste locuri (art. 2 alin. final din Legea nr. 58/1934).
f. Numele aceluia căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata (numele beneficiarului cambiei).
Legea permite ca în calitate de beneficiar al cambiei să se indice însuşi trăgătorul (art. 3). în cambie poate fi menţionată o singură persoană în calitate de beneficiar al cambiei sau pot fi indicaţi mai mulţi beneficiari, în mod cumulativ ori alternativ.
Menţiunea «la ordin» înscrisă pe cambie reprezintă o condiţie esenţială de valabilitate a titlului şi conferă posibilitatea transmiterii cambiei prin gir. Potrivit art. 13 din lege, este posibilă stipularea în cambie a clauzei «nu la ordin», caz în care cambia se poate transmite numai pe calea cesiunii de creanţă.
g. Arătarea datei şi a locului emiterii cambiei
Prin menţionarea datei emiterii cambiei se asigură posibilitatea stabilirii exigibilităţii cambiei, în cazul scadenţei „la un anumit timp de la emiterea cambiei”. De precizat că legea nu sancţionează cu nulitatea cambia care nu are indicat locul unde aceasta a fost emisă. Cambia care nu arată locul emiterii se socoteşte emisă în locul arătat lângă numele trăgătorului [art. 2 alin. (4) din Legea nr. 58/1934]. Aşadar, cambia căreia îi lipseşte menţiunea privind locul emiterii se socoteşte că a fost emisă în locul arătat lângă numele trăgătorului.
h. Semnătura trăgătorului
O ultimă menţiune pe care trebuie să o cuprindă cambia este semnătura trăgătorului, care diferă după cum acesta este o persoană fizică sau o persoană juridică. Elementele pe care trebuie să le conţină orice semnătură cambială sunt enumerate de art. 8 din lege. în conformitate cu textul de lege menţionat, orice semnătură cambială trebuie să cuprindă:
1) în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă:
2) semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente.
Prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii [art. 8 alin. (2) din lege].
în sfârşit merită a fi reţinut că, în virtutea obligaţiilor autonome pe care le creează cambia, potrivit dispoziţiilor art. 7 din lege, nevalabilitatea unei semnături nu atrage după sine nevalabilitatea celorlalte semnături puse pe cambie. Cu alte cuvinte, viciile sau lipsurile unui raport juridic (ale avalului cambiei, spre exemplu) nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice (cele specifice girului cambiei).
Menţiunile facultative ale cambiei
Pe lângă menţiunile obligatorii, în cambie pot fi stipulate şi alte menţiuni care, unele din ele, influenţează obligaţiile cambiale: altele nu au niciun efect asupra
cambiei; altele sunt considerate nescrise, iar alte menţiuni atrag nulitatea cam-biei.
Menţiuni care influenţează obligaţia cambială
- menţiunea «nu la ordin» influenţează cambia prin aceea că nu poate fi transmisă prin gir decât pe calea cesiunii de creanţă [art. 13 alin. (2) din lege].
- menţiunea privind indicarea unui «acceptant la nevoie» are semnificaţia salvgardării cambiei prin arătarea unei persoane care, la nevoie, să accepte ori să facă plata cambiei în cazul în refuzului acceptării sau plăţii cambiei de către tras.
- menţiunea privind «ordinul de prezentare a cambiei la acceptare». Legea prevede că trăgătorul poate să insereze în cambie ordinul de prezentare a cambiei la acceptare, ipoteză în care prezentarea cambiei pentru acceptarea ei de către tras devine obligatorie (art. 25 din lege).
- menţiunea «fără cheltuieli» sau «fără protest». Potrivit art. 51 din lege, această menţiune are semnificaţia de a absolvi beneficiarul cambiei de a dresa protestul de neacceptare sau de neplată, necesar exercitării acţiunilor de regres.
Menţiuni care nu au niciun efect asupra obligaţiei cambiale
Menţiunile care nu produc niciun efect asupra cambiei sunt cele precum;
- «după aviz», prin care trăgătorul îl înştiinţează pe tras să nu accepte ori să nu plătească decât după primirea unui aviz din partea trăgătorului;
- clauza «fără procură», care semnifică faptul că posesorul pretinde suma în virtutea unui drept propriu;
- clauza «valoare dată în garanţie», ceea ce înseamnă că titlul cambial a fost emis în scopul garantării executării altei obligaţii;
- clauza «documente contra acceptării», menţiune potrivit căreia cambia circulă însoţită de documentele reprezentative ale mărfurilor vândute (poliţa de încărcare, poliţa de asigurare, certificatul de origine a mărfii etc.).
Clauze considerate nescrise în cambie
- Legea nr. 58/1934 în art. 11 prevede că trăgătorul răspunde de acceptare şi de plata cambiei, dar el se poate descărca de răspunderea privind acceptarea cambiei. Orice clauză prin care se descarcă de răspunderea de plată se socoteşte nescrisă. în consecinţă, în temeiul textului de lege mai sus menţionat clauza de descărcare a trăgătorului de obligaţia de plată este considerată nescrisă.
- O altă menţiune care nu este luată în considerare şi care este apreciată ca fiind nescrisă este aceea privind forţa executorie a cambiei. Cambia reprezintă un titlu executoriu, de aceea, orice clauze sau menţiuni prin care se aduce atingere forţei executorii a cambiei vor fi considerate nescrise.
Menţiuni care atrag nulitatea obligaţiei cambiale
Anumite menţiuni şi prevederi cuprinse în cambie care contravin finalităţii acesteia atrag nulitatea cambiei. Astfel de menţiuni sunt cele prin care se condiţionează obligaţia cambială de diferite evenimente sau împrejurări; menţiuni privind plata cambiei printr-o altă prestaţie decât o sumă de bani; menţiuni privind completarea elementelor esenţiale ale cambiei prin alte înscrisuri etc.
Consecinţele lipsei menţiunilor obligatorii ale cambiei
Regimul juridic al lipsei menţiunilor obligatorii ale cambiei este consacrat în art. 2 din Legea nr. 58/1934. Textul de lege evocat prevede, cu valoare de principiu, că titlul căruia îi lipseşte vreuna din menţiunile arătate la art. 1 nu are valoarea unei cambii, afară de cazurile arătate în alineatele următoare. Deci, ca regulă generală, lipsa menţiunilor obligatorii atrage nevalabilitatea cambiei.
Există anumite menţiuni care, chiar dacă lipsesc, nu afectează valabilitatea cambiei. Aceste menţiuni privesc: scadenţa cambiei, locul emiterii cambiei şi locul de plată a cambiei. Astfel, cambia fără arătarea scadenţei este socotită plătibilă la vedere. O altă menţiune ce poate lipsi este cea privind locul emiterii cambiei; potrivit legii, cambia care nu arată locul emiterii se socoteşte că a fost emisă în locul arătat lângă numele trăgătorului. în sfârşit, cambia care nu cuprinde locul plăţii se consideră plătibilă la locul arătat lângă numele trasului.
Cambia în alb
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 58/1934, cambia poate fi emisă fără să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege, cu excepţia semnăturii trăgătorului. O astfel de cambie este denumită cambie în alb . Cambia semnată de trăgător va fi completată de către posesorul legitim în baza unei înţelegeri în acest sens. în temeiul art. 12 din lege, posesorul cambiei are dreptul de a completa cambia în alb, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 zile de la data emiterii cambiei. Completând cambia cu menţiunile care lipsesc, posesorul o poate valorifica prin prezentarea cambiei la acceptare, dacă este cazul, sau direct la plată trasului cambial.
Se înţelege că posesorul va completa cambia cu menţiunile obligatorii enumerate în mod expres de art. 1 din Legea nr. 58/1934.
