Cecul
| Comentarii |
|
cecul, Definiție, reglementare şi particularităţile cecului. Condiţii speciale privind emiterea cecului. Menţiunile obligatorii ale cecului. Consecinţele nerespectării condiţiilor privind menţiunile obligatorii ale cecului. Transmiterea cecului la ordin. Transmiterea cecului la purtător. Transmiterea cecului nominativ. Avalul cecului. Plata cecului. Consecinţele neplăţii cecului
Definiție, reglementare şi particularităţile cecului
Reglementarea cecului este cuprinsă în Legea nr. 59/1934. Potrivit legii, calitatea de tras în cazul cecului o poate avea numai o societate bancară. Excepţie face cecul emis şi plătibil în străinătate, căruia legea (art. 3) îi recunoaşte valabilitatea, chiar dacă trasul nu este o societate bancară.
Cecul este un titlu la ordin, complet şi formal, care încorporează o obligaţie abstractă de a plăti necondiţionat, la vedere, o sumă de bani menţionată în titlu*. La fel ca şi celelalte titluri de credit, cecul presupune existenţa unui raport juridic (raport juridic fundamental).
Condiţii speciale privind emiterea cecului
Fiind un act juridic, cecul este supus condiţiilor de validitate din dreptul comun privind actul juridic. Sub aspectul formei, cecul trebuie să îmbrace forma scrisă şi să conţină menţiunile obligatorii prevăzute de lege. Pe lângă condiţiile generale, specifice titlurilor de credit, cecul presupune îndeplinirea a două cerinţe prevăzute în mod expres de lege: existenţa disponibilului la o bancă şi existenţa unei înţelegeri privind emiterea de cecuri.
a. Existenţa disponibilului la bancă
Pentru punerea în circulaţie a cecului, emitentul trebuie să aibă disponibil bănesc la o entitate bancară cel puţin egală cu suma înscrisă în cec. Disponibilul
bancar poartă denumirea de provizion sau acoperire, de unde şi expresia cec fără acoperire. Disponibilul bancar poate să reprezinte resurse financiare proprii ale emitentului sau acesta poate beneficia de un credit din partea băncii.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 pct. 2 din lege, emiterea cecului fără acoperire constituie infracţiune.
b. Existenţa convenţiei privind emiterea cecului
Nu este suficient ca trăgătorul să dispună de fonduri băneşti, ci este necesară o înţelegere cu banca pentru emiterea cecului. în concret, în temeiul convenţiei cu entitatea bancară, aceasta remite trăgătorului un număr de cecuri înseriate pe care să le pună în circulaţie. Se înţelege că această convenţie dintre bancă şi trăgător constituie un act juridic distinct de raporturile juridice pe care le generează cecul în relaţia dintre emitent şi beneficiarul plăţii.
Emiterea de cecuri fără autorizarea băncii constituie infracţiune şi se sancţionează în condiţiile legii (art. 84 pct. 1 din lege).
Menţiunile obligatorii ale cecului
Menţiunile pe care trebuie să le cuprindă cecul sunt prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului:
a. Denumirea de cec
Potrivit legii, denumirea de cec trebuie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea titlului.
b. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani
Identic celorlalte titluri de credit, cecul poate avea ca obiect doar plata unei sume de bani. Dacă sunt menţionate alte prestaţii decât sume de bani, înscrisul nu are valoarea de cec. De precizat că în conformitate cu art. 9 din lege, dacă într-un cec suma de plată este înscrisă în litere şi în cifre, în caz de neconcordanţă suma de plată este cea înscrisă în litere. Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, în caz de neconcordanţă suma de plată este cea mai mică.
c. Numele celui care trebuie să plătească
Aşa cum am precizat, cecul este bipartit, în sensul că trasul din raporturile cambiale este însuşi trăgătorul, adică emitentul cecului. Cu toate acestea, se admite în mod excepţional ca în calitate de tras să fie menţionată o entitate bancară. Acest lucru trebuie specificat în mod expres pe cec. Simpla indicare a unei entităţi bancare pe faţa cecului nu echivalează cu calitatea de tras a băncii respective, ci are doar semnificaţia juridică a locului plăţii.
d. Indicarea locului unde trebuie făcută plata
în conformitate cu prevederile art. 2 din lege, în lipsa arătării locului plăţii, cecul se consideră plătibil la locul arătat lângă numele trasului. Dacă sunt specificate mai multe locuri lângă numele trasului, cecul este plătibil la primul loc arătat.
e. Arătarea datei şi a locului emiterii cecului
Menţiunea privind data emiterii cecului prezintă importanţă din perspectiva termenului de prezentare a cecului la plată, care diferă în funcţie de locul emiterii şi de cel al plăţii cecului. Dacă cecul nu cuprinde locul emiterii. Legea prezumă că cecul a fost emis la locul arătat lângă numele trăgătorului.
f. Numele şi semnătura trăgătorului
Numele trăgătorului trebuie să cuprindă numele şi prenumele, în clar, al persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Potrivit dispoziţiilor art. 11, orice semnătură pusă pe cec trebuie să cuprindă, în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice, precum şi semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali ai entităţii juridice care se obligă. în sfârşit, legea obligă ca în cec să fie specificat codul trăgătorului, respectiv, un număr unic de identificare, preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului.
Consecinţele nerespectării condiţiilor privind menţiunile obligatorii ale cecului
Art. 2 din lege consacră principiul potrivit căruia titlul căruia îi lipseşte una din menţiunile prevăzute de lege nu va fi socotit cec, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel:
- cecul care nu arată unde a fost emis se socoteşte semnat (emis) la locul arătat lângă numele trăgătorului.
- în lipsa menţiunii locului de plată, acesta va fi socotit la locul arătat lângă numele trasului. Dacă sunt arătate mai multe locuri lângă numele trasului, cecul este plătibil la primul loc arătat. în lipsa oricărei menţiuni privind locul plăţii, cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul stabiliment (sediul social).
Deşi cecul este plătibil doar «la vedere», beneficiarul poate să-l transmită către o altă persoană. Modalitatea de transmitere a cecului diferă după cum cecul este la ordin, la purtător sau nominativ.
Transmiterea cecului la ordin
Potrivit legii, cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu sau fără clauză expresă «la ordin», este transmisibil prin gir (art. 15 din lege). Girul poate fi făcut chiar în favoarea trăgătorului. Pentru a fi valabil, girul trebuie să fie integral şi necondiţionat. La fel ca şi în celelalte titluri de credit, girul trebuie scris pe spatele cecului şi trebuie să fie semnat de către girant. Girul îşi păstrează valabilitatea chiar dacă beneficiarul (giratarul) nu este menţionat în titlu. De asemenea, girul este valabil chiar dacă nu menţionează numele girantului, cu condiţia ca girantul să-şi fi pus semnătura (girul în alb).
Transmiterea cecului la purtător
Cecul este socotit la purtător în cazul când nu se menţionează numele beneficiarului, precum şi atunci când cuprinde menţiunea «la purtător». în toate situaţiile, cecul la purtător se transmite prin simpla tradiţiune a titlului.
Transmiterea cecului nominativ
Cecul nominativ este cecul care cuprinde numele beneficiarului, precum şi menţiunea «nu la ordin» ori o expresie echivalentă. Un asemenea cec se transmite prin cesiune în condiţiile dreptului comun.
Avalul cecului
Regimul juridic al avalului cecului este similar celui privind avalul cambiei şi biletului la ordin. în consecinţă avalul poate fi dat de un semnatar al cecului sau de o terţă persoană. Legea interzice avalul din partea trasului, adică a entităţii bancare care urmează să facă plata (art. 26 din lege).
Sub aspectul formei, avalul se menţionează pe cec, trebuie semnat de către avalist şi se exprimă prin cuvintele «pentru aval» sau prin orice alte expresii echivalente. Avalul trebuie să specifice pentru cine este dat. în lipsa unei atare menţiuni, avalul se socoteşte dat pentru trăgător, adică pentru emitentul cecului (art. 27 din lege).
Efectele avalului cecului sunt şi ele asemănătoare cu cele ale avalului celorlalte titluri de credit. Principiul este acela că avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a dat avalul (art. 28 din lege). Legea menţine valabilitatea avalului chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o este nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de formă. în cazul în care avalistul a plătit cecul, el dobândeşte drepturile ce rezultă din cec atât împotriva avalizatului, cât şi împotriva acelora care sunt obligaţi faţă de avalizat [art. 28 alin. (3)].
Plata cecului
Potrivit dispoziţiilor art. 29, cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţie contrară se socoteşte nescrisă. în consecinţă, cecul se plăteşte la prezentarea de către posesor.
Legea reglementează însă anumite termene speciale în care cecul trebuie prezentat la plată. Astfel, cecul emis şi plătibil în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 15 zile de la data emiterii. Dacă nu se respectă termenul de prezentare la plată, beneficiarul pierde dreptul de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor (art. 30 din lege). Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 30 de zile, iar dacă este emis într-o
ţară din afara Europei, în termen de 70 de zile. Potrivit legii, în toate cazurile termenele se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii.
Prezentarea unui cec la plată se face în original sau prin trunchiere. Prin trunchiere legea înţelege procedeul informatic constând în următoarele operaţiuni: transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original; reproducerea imaginii cecului original în format electronic şi transmiterea informaţiei electronice obţinute către instituţia de credit plătitoare (art. 321 din lege).
Consecinţele neplăţii cecului
în cazul în care trasul (banca) refuză plata, legea nu recunoaşte beneficiarului cecului o acţiune directă împotriva trasului. Explicaţia constă în aceea că banca nu are calitatea de debitor principal, ci are semnificaţia arătării locului unde se face plata.
Refuzul de plată al băncii dă naştere acţiunilor de regres ale posesorului împotriva giranţilor trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi de regres (art. 43 din lege). Pentru exercitarea acţiunilor de regres este necesară prezentarea în termen la plată a cecului şi constatarea refuzului prin întocmirea protestului de neplată. Dacă posesorul este de acord, protestul poate fi înlocuit printr-o declaraţie de refuz de plată scrisă şi datată pe titlu, semnată de tras. Valorificarea drepturilor de regres se face în aceleaşi condiţii cu cele ale regresului cambial.
De precizat că, potrivit legii, posesorul păstrează drepturile sale împotriva trăgătorului, chiar dacă cecul nu a fost prezentat în termen la plată ori nu s-a făcut protestul sau echivalentul pentru neplată.
Anumite reguli speciale există însă sub aspectul termenului de prescripţie al acţiunilor izvorâte din cec. Acţiunile de regres ale posesorului cecului împotriva giranţilor sau a celorlalţi obligaţi de regres se prescriu în termen de 6 luni. Acest termen de prescripţie curge de la data expirării termenului de prezentare a cecului la plată (art. 73 din lege). Acţiunile de regres ale diferiţilor obligaţi la plata cecului, unii împotriva altora, se prescriu în termen de 6 luni, calculat din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea în regres a fost pornită împotriva sa.
Similar celorlalte titluri de credit, cecul are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii, în virtutea căruia beneficiarul poate recurge la calea executării silite a cecului (art. 54 din lege). în sfârşit, dacă pierde acţiunile de regres, beneficiarul cecului poate uzita acţiunea cauzală şi acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză, care se exercită în condiţii asemănătoare cu cele prevăzute de lege în materia cambiei.
