Contractul de cont curent în Noul Cod Civil
| Comentarii |
|
contractul de cont curent, Definiție şi reglementare. Efectele contractului de cont curent. Încetarea contractului de cont curent
Definiție şi reglementare
Contractul de cont curent este un contract eminamente comercial, folosit între profesioniştii comercianţi cu un volum mare de activitate'. De aceea, contractul de cont curent a fost reglementat de Codul comercial. Datorită frecvenţei şi importanţei sale practice, Codul civil a preluat reglementarea din Codul comercial şi, astfel, în cuprinsul art. 2.171-2.183 reglementează contractul de cont curent, iar în art. 2.184-2.190 reglementează contul bancar curent. Potrivit dispoziţiilor art. 2.171 Noul Cod Civil, prin contractul de cont curent părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.
După cum se observă, contul curent poartă asupra unor sume de bani pe care şi le datorează curentiştii, sume care izvorăsc din alte raporturi juridice decât cele specifice contului curent. Aşadar, contul curent este o operaţiune strâns legată de anumite raporturi principale, în temeiul cărora părţile realizează acele „remiteri" de care face vorbire norma legală ce defineşte contractul. Un caz concret de astfel de raporturi juridice fundamentale de care este legat contul curent poate fi contractul de furnizare, în temeiul căruia părţile livrează cantităţi de mărfuri sau prestează servicii la un termen ulterior sau la mai multe termene succesive ori în mod continuu şi în loc să se facă plăţi aferente fiecărei livrări de marfă sau prestări de servicii, sumele astfel datorate se înscriu într-un cont special, denumit cont curent.
Se impune remarca potrivit căreia nu orice fel de creanţe pot constitui obiect al contractului de cont curent. Art. 2.172 alin. (1) noul cod civil prevede că, creanţele care nu pot face obiectul compensaţiei nu pot face obiectul unui cont curent şi nu se vor înscrie în acesta sau, dacă sunt înscrise, înscrierea se consideră nescrisă. De asemenea, cu privire la profesionişti, Codul civil statuează că, în cazul contractului încheiat între profesionişti, se vor înscrie în cont exclusiv creanţele derivând din exerciţiul activitătii profesionale, dacă nu se prevede expres contrariul [art. 2.172 alin. (2)].
Efectele contractului de cont curent
Contractul de cont curent produce anumite efecte principale şi unele efecte secundare pe care le vom evoca succint în cele de mai jos.
Efectele principale
Ca efecte principale ale contractului de cont curent sunt considerate următoarele: transferul dreptului de proprietate, novaţia, indivizibilitatea şi compensaţia'.
Transmiterea proprietăţii
Potrivit dispoziţiilor art. 2.173 noul Cod Civil prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă primitorului, prin înregistrarea acestora în cont. Aşadar, contractul de cont curent este translativ de proprietate în sensul că. astfel cum prevede norma legală mai sus reprodusă, prin înregistrarea operaţiunii în cont se realizează şi transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor livrate.
Aşa cum am făcut precizarea, o caracteristică a operaţiunilor din activitatea întreprinderilor comerciale este aceea că, de cele mai multe ori, plata se face prin diferite instrumente bancare şi la un termen ulterior predării bunurilor. Pornind de la aceste realităţi practice, Codul civil consacră regimul juridic al titlurilor de credit, precum şi a cesiunilor de creanţe. Astfel, potrivit art. 2.177 noul Cod Civil înscrierea în cont a unui titlu de credit este prezumată făcută sub rezerva încasării, dacă nu se prevede expres contrariul.
în ceea ce priveşte cesiunea de creanţă, legea prevede că înscrierea este făcută pe riscul cesionarului, dacă din voinţa părţilor nu rezultă altfel sau dacă nu este făcută cu rezerva expresă privind încasarea acesteia. Dacă creanţa nu a fost plătită, curentistul cesionar poate fie să restituie creanţa cedentului, stornând partida din cont, fie să îşi valorifice drepturile împotriva debitorului. Curentistul cedent poate storna creanţa în tot sau în parte, chiar şi după executarea infructuoasă a debitorului, în proporţia creanţei rămase neacoperită prin executare (art. 2.178 noul Cod Civil). în toate cazurile, înscrierea unei creanţe în cont curent nu împiedică exerciţiul acţiunilor şi excepţiilor referitoare la validitatea actelor sau operaţiunilor care au dat loc remiterilor.
Dacă un act sau o operaţiune este nulă, anulată, reziliată sau rezolvită, înscrierea remiterilor efectuate în temeiul acestora este stornată (art. 2.175 noul Cod Civil).
Novaţia
Potrivit prevederilor art. 2.173 noul Cod Civil obligaţiile născute din remiterile anterioare se novează şi creanţele reciproce se compensează până la concurenţa debitului şi creditului, sub rezerva plăţii soldului creditor. Novaţia constă în stingerea obligaţiei de plată din raporturile juridice principale şi înlocuirea eu cu o nouă obligaţie al cărei temei îl constituie contractul de cont curent. De exemplu, în baza contractului de furnizare reciprocă, preţul bunurilor livrate sau al serviciilor prestate se stinge şi se înlocuieşte cu o obligaţie nouă care este trecută în contractul de cont curent sub formă de debit şi de credit.
Cu toate acestea, potrivit legii, dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel (art. 2.173 noul Cod Civil).
Indivizibilitatea
Sumele înscrise în cont pe măsura efectuării prestaţiilor reciproce îşi pierd individualitatea, în sensul că se contopesc într-un tot indivizibil si până la data încheierii contului, între curentişti nu există nici creanţe, nici datorii u. Indivizibilitatea, ca efect al contului curent, nu este reglementată în mod expres de Codul civil, dar aceasta se deduce cu uşurinţă din chiar definiţia dată de legiuitor contractului de cont curent. Astfel, art. 2.171 noul Cod Civil prevede că, în temeiul contractului de cont curent, părţile se obligă să înscrie într-un cont creanţele, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.
Compensaţia
Contractul de cont curent realizează şi o compensaţie a creanţelor izvorâte din raporturile juridice principale în temeiul cărora s-au făcut remiterile reciproce. Efectul compensării este legiferat de art. 2.173 noul Cod Civil, care stipulează că creanţele reciproce se compensează până la concurenţa debitului şi creditului, sub rezerva plăţii soldului creditor.
Efectele secundare
Contractul de cont curent dă naştere şi la anumite efecte secundare, precum dreptul la dobânzi şi dreptul la comisioane şi alte cheltuieli.
Dreptul la dobânzi
în temeiul contractului de cont curent, de la data înregistrării, fiecare sumă înscrisă în cont este producătoare de dobânzi. Astfel, potrivit prevederilor art. 2.173 teza finală noul Cod Civil dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel. De asemenea, art. 2.179 alin. (2) noul Cod Civil dispune că soldul creditor constituie o creanţă lichidă şi exigibilă la care se va calcula dobânda convenţională de la data încheierii contului, dacă nu este trecută într-un cont nou. Dacă soldul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsă de stipulaţie contrară, dobânda legală, de la data încheierii contului.
Dreptul la comisioane şi la alte cheltuieli
Este posibil ca părţile să facă anumite cheltuieli sau să plătească diferite comisioane bancare sau de altă natură care dau dreptul celui ce le-a avansat să le recupereze. în acest sens, art. 2.174 noul Cod Civil prevede că drepturile la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor pentru operaţiunile înscrise în cont sunt la rândul lor incluse în cont, dacă nu se prevede expres contrariul. Legea nu prevede, dar din moment ce astfel de sume sunt înscrise în cont înseamnă că au natura juridică a creanţelor supuse acestui regim, astfel încât ele vor produce dobânzi de la data înscrierii lor în contul curent.
Încheierea contului curent
Potrivit legii, încheierea contului curent şi lichidarea soldului se fac la scadenţa prevăzută în contract sau la momentul încetării contractului de cont curent. Părţile pot decide termene intermediare de încheiere a contului, iar în acest caz soldul creditor se înscrie ca primă partidă în noul cont.
Soldul creditor constituie o creanţă lichidă şi exigibilă la care se va calcula dobânda convenţională de la data încheierii contului, dacă nu este trecută într-un cont nou. Dacă soldul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsă de stipulaţie contrară, dobânda legală, de la data încheierii contului (art. 2.179 noul Cod Civil). în cazul în care soldul creditor astfel rezultat nu este cerut de către curentistul creditor, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont şi contractul este considerat reînnoit pe durată nedeterminată.
Se înţelege că aceste consecinţe juridice privind încheierea contului se produc numai în cazul în care părţile recunosc operaţiunile înscrise în contul curent prin aprobarea acestuia. Aprobarea contului este supusă regulilor prevăzute de art. 2.180 noul Cod Civil, care prevede că extrasul sau raportul de cont trimis de un curentist celuilalt se prezumă aprobat, dacă nu este contestat de acesta din urmă în termenul prevăzut în contract sau, în lipsa unui termen, într-un termen rezonabil după practicile dintre părţi sau potrivit uzanţelor locului. în lipsa unor astfel de practici sau uzanţe, se va ţine seama de natura operaţiunilor şi situaţia părţilor.
Aprobarea contului nu exclude dreptul de a contesta ulterior contul pentru erori de înregistrare sau de calcul, pentru omisiuni sau dublă înregistrare, în termen de o lună de la data aprobării extrasului sau raportului de cont ori de la încheierea contului, sub sancţiunea decăderii. Contestarea contului se face prin scrisoare recomandată trimisă celeilalte părţi în termen de o lună.
în cazul în care soldul nu este plătit de bună voie de către curentistul debitor, soldul creditor poate fi executat sau poprit prin intermediul instanţei de judecată. în acest sens, art. 2.181 noul Cod Civil prevede că numai soldul creditor rezultat la încheierea contului curent poate fi supus executării sau popririi pornite contra unuia dintre curentişti. Creditorii oricăruia dintre curentişti pot solicita instanţei să dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, încheierea înainte de termen a contului curent, pentru executarea sau poprirea soldului rezultat în favoarea curentistului debitor.
Este posibil ca creanţele înscrise în cont să fie însoţite de diferite garanţii reale sau personale. Aceste garanţii rămân în fiinţă chiar dacă părţile au decis să încheie contul şi, eventual, au convenit încetarea contractului de cont curent. Soluţia este consacrată de art. 2.176 noul Cod Civil, care stipulează că garanţiile reale sau personale aferente creanţelor înscrise în cont rămân în fiinţă şi vor fi exercitate asupra soldului creditor la încheierea contului, în limita creditului garantat. Tot astfel, dacă o creanţă garantată de un fideiusor sau de un coobligat a fost înscrisă în cont, acesta rămâne obligat conform contractului de fideiusiune pentru cuantumul datoriei garantate, faţă de curentistul care, la închiderea contului, are un sold creditor.
Codul civil reglementează şi prescripţia dreptului la acţiune cu privire la rectificarea erorilor de calcul asupra operaţiunilor înscrise în contul curent. Prescripţia este prevăzută de art. 2.182 noul Cod Civil, potrivit căruia dreptul la acţiune pentru rectificarea erorilor de calcul, făcute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor, a înscrierilor duble şi altora asemenea se va prescrie în termen de un an de la data co
municării extrasului de cont curent. După cum se observă, textul de lege are în vederea doar prescripţia dreptului la acţiune asupra erorilor de calcul făcute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor şi a înscrierilor duble, ceea ce înseamnă că valorificarea soldului creditor de către curentistul îndreptăţit este supusă prescripţiei generale reglementată de normele dreptului comun în materie.
Încetarea contractului de cont curent
Codul civil reglementează două cazuri speciale de încetare a contractului de cont curent, respectiv încetarea de drept şi denunţarea contractului. Ambele cazuri de încetare a contului curent constituie obiect de reglementare pentru art. 2.183 noul Cod Civil
Încetarea de drept
Astfel, potrivit textului de lege menţionat, contractul de cont curent încetează de drept la expirarea termenului convenit expres de părţi în cuprinsul contractului sau ulterior, prin convenţie separată încheiată în formă scrisă.
Denunţarea contractului
în ceea ce priveşte încetarea contractului ca efect al denunţării. Codul civil prevede că în cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată, fiecare parte poate declara încetarea contractului la încheierea contului, înştiinţând-o pe cealaltă parte cu 15 zile înainte. Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul de cont curent pe durată nedeterminată se consideră că are ca termen intermediar de încheiere a contului ultima zi a fiecărei luni.
De asemenea, potrivit legii, în caz de incapacitate, insolvenţă sau moarte, oricare dintre curentişti, reprezentantul incapabilului sau moştenitorul poate denunţa contractul înştiinţând cealaltă parte cu 15 zile înainte.
