Consecinţele neplăţii cambiei
| Comentarii |
|
consecinţele neplăţii cambiei, Acţiunile cambiale. Acţiunile extracambiale
în cazul în care cambia este refuzată la plată, posesorul legitim al acesteia îşi poate valorifica drepturile sale prin mijloacele cambiale sau prin mijloacele extra-cambiale:
- mijloacele cambiale sunt veritabile acţiuni cambiale din care fac parte acţiunile directe, acţiunile de regres şi executarea cambială.
- mijloacele extracambiale sunt acţiunile specifice raporturilor fundamentale din dreptul comun care au determinat emiterea cambiei.
Acţiunile cambiale
Acţiunile directe
Acţiunile directe sunt acţiunile îndreptate împotriva celor direct obligaţi la plată, adică trasul acceptant şi avalistul său. Art. 31 alin. (2) din lege stipulează că în cazul când trasul refuză plata, posesorul cambiei, chiar dacă este trăgător, are împotriva acceptantului o acţiune cambială directă pentru tot ce poate fi cerut în temeiul art. 53 şi 54 din lege. Acţiunile directe sunt cereri de chemare în judecată obişnuite care se exercită în temeiul titlului; ele nu sunt supuse unor formalităţi speciale şi se pot exercita în cadrul termenului de prescripţie.
Acţiunile de regres
Acţiunile de regres sunt acţiunile îndreptate împotriva celorlalţi obligaţi cambiali, cu excepţia trasului acceptant şi avalistului său. în consecinţă acţiunile de regres pot fi exercitate împotriva trăgătorului, giranţilor şi avaliştilor acestora.
Condiţiile exercitării acţiunilor de regres
Dresarea protestului
Pentru exercitarea acţiunilor de regres este necesară întocmirea protestului de neacceptare sau de neplată, după caz. Prin urmare, protestul este un înscris prin care se constată refuzul de acceptare a cambiei (protest de neacceptare) sau de plată a cambiei (protest de neplată). Protestul de neacceptare nu este obligatoriu, afară de cazul în care cambia cuprinde o clauză specială de prezentare a cambiei la acceptare sau când scadenţa este stabilită la un anumit termen de la acceptarea cambiei. în schimb, protestul de neplată este indispensabil pentru conservarea acţiunilor de regres. Protestul de neplată poate fi întocmit în una din cele două zile următoare zilei plăţii (art. 41).
Competenţa întocmirii protestului aparţine executorului judecătoresc (art. 66 din Legea nr. 58/1934) şi notarului public, în condiţiile art. 8 lit. h) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.
Protestul trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 69 din Legea nr. 58/1934. Potrivit art. 73 din lege, dacă posesorul cambiei este de acord, protestul poate fi înlocuit printr-o declaraţie de refuz de acceptare sau de plată, scrisă şi datată pe titlu, semnată de cel împotriva căruia protestul urma să fie făcut.
Trebuie reţinut că legea prevede posibilitatea scutirii de întocmire a protestului, dar pentru aceasta trebuie să existe o menţiune specială («fără protest»), scrisă pe cambie şi semnată, după caz, de trăgător, girant sau avalist.
Avizul
Art. 50 din lege prevede că posesorul cambiei trebuie să încunoştinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată, în cele patru zile lucrătoare ce urmează zilei protestului. La rându-i, fiecare girant este ţinut ca, în cele
două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştinţarea, să aducă la cunoştinţa girantului său încunoştinţarea primită, cu precizarea numelui şi a adreselor celor care au făcut încunoştinţările precedente. Potrivit textului de lege reprodus, în cazul în care trasul refuză acceptarea sau plata cambiei, posesorul cambiei trebuie să-i avizeze pe debitorii de regres pentru a face ei plata cambiei.
Nerespectarea formalităţii de avizare a debitorilor nu decade posesorul cambiei din exercitarea acţiunilor de regres. Consecinţa neexecutării obligaţiei de încunoş-tinţare a debitorilor de regres este reglementată de art. 50 alin. final din lege, potrivit căruia cel care nu face încunoştinţarea în condiţiile legii nu decade din dreptul de regres, ci este răspunzător de paguba cauzată prin culpa sa, fără însă ca dau-nele-interese să poată depăşi suma din cambie.
Obiectul acţiunii de regres
Regresul are un obiect diferit, după cum este exercitat de posesorul cambiei sau de către un debitor de regres.
a) obiectul regresului exercitat de către posesorul cambiei constă în: suma menţionată în cambie, neacceptată sau neplătită, împreună cu suma reprezentând dobânda convenţională, calculată de la emiterea cambiei şi până la scadenţă; suma de bani reprezentând dobânda legală pentru capital, calculată de la scadenţă până la data plăţii cambiei; cheltuieli ocazionate de întocmirea protestului, de efectuarea avizărilor făcute, precum şi alte cheltuieli justificate (art. 53).
b) obiectul regresului exercitat de către un debitor de regres constă în: recuperarea sumelor, a dobânzilor şi a cheltuielilor împotriva giranţilor debitorului. în concret, debitorul de regres care a plătit cambia poate cere de la predecesorii săi: întreaga sumă plătită; dobânda legală la suma plătită, calculată de la data când a plătit suma către posesorul cambiei şi până la încasarea creanţei; cheltuielile făcute pentru recuperarea sumei plătite (art. 54 din lege).
Decăderea din dreptul la acţiunea de regres
Decăderea din dreptul la acţiunea de regres are loc în condiţiile art. 58 din lege. Potrivit normei legale menţionate, posesorul cambiei este decăzut din drepturile sale împotriva giranţilor, a trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi, cu excepţia acceptan-tului, dacă nu s-au respectat termenele fixate pentru prezentarea unei cambii la vedere sau la un anumit timp de la vedere, pentru facerea protestului de neacceptare sau de neplată; pentru prezentarea la plată în cazul clauzei «fără cheltuieli».
Exercitarea acţiunilor de regres înainte de scadenţa cambiei
Ca regulă generală, acţiunile de regres iau naştere, la scadenţă, în cazul în care trasul refuză plata cambiei. Există însă anumite situaţii speciale în care posesorul cambiei poate să exercite acţiunile de regres înainte de scadenţă, împotriva giranţilor trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi de regres. Cazurile în care regresul poate fi exercitat înainte de scadenţa cambiei sunt reglementate de art. 48 din lege.
a. refuzul acceptării cambiei
Potrivit art. 48 lit. b) pct. 1 din lege, dacă la prezentarea cambiei acceptarea a fost refuzată în total sau în parte, posesorul cambiei poate exercita dreptul de regres împotriva tuturor semnatarilor cambiei. Refuzul acceptării se materializează prin întocmirea protestului de neacceptare. Exercitarea acţiunilor de regres presu
pune dresarea protestului de neacceptare a cambiei. în cazul unui refuz parţial al acceptării, regresul va avea ca obiect diferenţa de sumă neacceptată.
în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din lege, refuzul de acceptare a cambiei nu dă dreptul la exercitarea acţiunilor de regres înainte de scadenţă în cazul cambiilor neacceptabile sau unei interdicţii de prezentare la acceptare înainte de împlinirea unui termen.
b. dificultăţile de plată alte trasului
Art. 48 lit. b) pct. 2 prevede că drepturile de regres pot fi exercitate chiar înainte de scadenţă în caz de faliment al trasului, indiferent că a acceptat sau nu cambia în prealabil şi în caz de încetare de plăţi din partea acestuia, chiar dacă încetarea de plăţi nu este constatată printr-o hotărâre, dacă urmărirea bunurilor a rămas fără rezultat.
c. falimentul trăgătorului
Legea dă dreptul exercitării acţiunilor de regres înainte de scadenţă în cazul în care trăgătorul a intrat în faliment. Potrivit legii, acţiunile de regres în caz de faliment al trăgătorului pot fi exercitate mai înainte de scadenţă, dar numai în cazul în care cambia a fost stipulată neacceptabilă, adică situaţia în care trăgătorul a interzis prezentarea cambiei spre acceptare printr-o clauză expresă inserată în cambie, în caz de faliment al trăgătorului, nu este necesară întocmirea protestului de neacceptare sau de neplată a cambiei, fiind suficiente dovezile din care să rezulte că împotriva trăgătorului a fost declanşată procedura falimentului.
Executarea cambială
Potrivit art. 61 din Legea nr. 58/1934, cambia are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54 şi 57 din lege. în virtutea caracterului executoriu al cambiei, posesorul poate trece direct la executarea silită, fără să mai exercite acţiunile directe sau de regres. Executarea cambială este preferabilă acţiunilor directe şi acţiunilor de regres, deoarece este mai rapidă şi mai puţin costisitoare.
Pentru declanşarea executării cambiale, legea impune prezentarea cambiei la plată şi întocmirea protestului pentru neplată. Executarea cambială presupune posesia materială a cambiei şi, pentru a putea fi pornită, este necesar ca drepturile cambiale să nu fie prescrise'.
Executarea cambială se realizează cu respectarea regulilor generale prevăzute de codul de procedură civilă referitoare la executarea silită. Legea nr. 58/1934 cuprinde însă anumite reguli speciale care privesc derularea executării cambiale.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 61 din lege, creditorul trebuie să transmită debitorului o somaţie de executare (de plată) prin intermediul executorului judecătoresc. Somaţia de executare (de plată) trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. Apoi, în termen de cinci zile de la primirea somaţiei de executare, debitorul poate face opoziţie la executare. Opoziţia se introduce la judecătorie şi se judecă potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini [art. 62 alin. (2)]. în sfârşit, exercitarea opoziţiei, de principiu nu suspendă executarea
cambială. în condiţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934, instanţa va putea suspenda executarea numai atunci când oponentul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura. în caz de suspendare a executării, creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.
Cu observarea cerinţelor de mai sus, executarea cambială se va desfăşura în conformitate cu normele Codului de procedură civilă aplicabile în materie de executare silită.
Prescripţia acţiunilor cambiale
Regimul juridic al prescripţiei acţiunilor cambiale este consacrat de art. 94 din Legea nr. 58/1934. Prescripţia acţiunilor cambiale diferă în funcţie de felul acestora:
a) prescripţia acţiunilor directe este de trei ani. Art. 94 alin. (1) dispune că orice acţiuni rezultând din cambie împotriva acceptantul se prescriu în termen de trei ani socotiţi de la data scadenţei.
b) Prescripţia acţiunilor de regres este de un an. Art. 94 alin. (2) din lege prevede că acţiunile posesorului împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului se prescriu în termen de un an. Termenul de prescripţie curge de la data protestului de neacceptare a plăţii, iar în cazul cambiei cu menţiunea «fără cheltuieli», termenul curge de la data scadenţei.
c) prescripţia acţiunilor exercitate de debitorii de regres contra altor debitori de regres este de 6 luni. Acţiunile giranţilor unii împotriva altora şi împotriva trăgătorului se prescriu în termen de 6 luni din ziua în care girantul a plătit cambia ori din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa [art. 94 alin. (3) din lege].
Acţiunile extracambiale
Acţiunile extracambiale sunt acţiuni de drept comun care pot fi folosite de către posesorul cambiei pentru satisfacerea drepturilor sale cambiale. Acţiunile extracambiale sunt: acţiunea cauzală şi acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză.
Acţiunea cauzală
Aşa cum sugerează şi denumirea, acţiunea cauzală este acţiunea ce derivă din raportul fundamental ce a determinat emiterea cambiei. Emiterea cambiei de către trăgător, precum şi transmiterea pe calea girului se fundamentează pe existenţa unor raporturi juridice de drept comun preexistente între participanţii la derularea cambiei. Emiterea cambiei sau transmiterea ei nu duce la stingerea raporturilor fundamentale care au determinat-o. Numai în situaţia în care părţile au realizat o novaţie, obligaţia veche din raportul fundamental este înlocuită cu o obligaţie nouă rezultată din raportul cambial.
Temeiul acţiunii cauzale, precum şi al novaţiei se găseşte în art. 64 din lege, care prevede că dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cambiei derivă o acţiune cauzală, aceasta rămâne în fiinţă cu toată emiterea sau transmisiunea cambiei, afară de cazul când se dovedeşte novaţia.
Acţiunea cauzală se exercită potrivit regulilor dreptului comun specifice raporturilor din care izvorăşte (vânzare-cumpărare, împrumut etc.). Legea nr. 58/1934 reglementează însă două condiţii speciale privind exercitarea acţiunii cauzale.
a) prima condiţie priveşte protestul de neacceptare sau de neplată a cambiei. Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2), acţiunea cauzală poate fi exercitată doar după ce se dovedeşte cu protestul lipsa de acceptare sau de plată. Aşadar, pentru exercitarea acţiunii cauzale, petentul este nevoit să facă dovada neacceptării şi, după caz, a neplăţii cambiei prin întocmirea protestului.
b) cea de-a doua condiţie priveşte remiterea cambiei şi conservarea acţiunilor de regres. în acest sens, art. 64 alin. (3) stipulează că posesorul cambiei trebuie să ofere debitorului restituirea cambiei, prin depunerea ei la grefa instanţei, şi să dovedească îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres aparţinând posesorului cambiei.
Acţiunea cauzală este supusă prescripţiei specifice raportului fundamental ce a determinat emiterea sau transmiterea cambiei'1'.
Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză
Sediul materiei acţiunii de îmbogăţire fără justă cauză îl constituie art. 65 din Legea nr. 58/1934, potrivit căruia dacă posesorul a pierdut acţiunea cambială în contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora acţiune cauzală, poate exercita contra trăgătorului, acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit fără cauză în dauna sa.
Textul de lege reprodus cuprinde principalele trăsături juridice ale îmbogăţirii fără justă cauză. Mai întâi, rezultă caracterul subsidiar al acţiunii de îmbogăţire fără justă cauză, prin aceea că o astfel de acţiune nu poate fi introdusă decât dacă posesorul a pierdut acţiunea cambială în contra tuturor obligaţilor şi nu are împotriva acestora o acţiune cauzală. Apoi, acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză presupune o îmbogăţire efectivă a obligaţilor cambiali. De asemenea, este necesară o legătură de cauzalitate, în sensul că nu poate fi exercitată acţiunea decât împotriva acelora care s-au îmbogăţit în mod efectiv în dauna posesorului titlului cambial titular al acţiunii. în sfârşit, legea menţionează şi persoanele împotriva cărora acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză poate fi exercitată, aceştia fiind trăgătorul, accep-tanţii şi giranţii.
Subcapitolul II. Biletul la ordin Secţiunea î. Noţiunea şi caracterele biletului la ordin
Sediul materiei biletului la ordin se află în aceeaşi lege care reglementează cambia, respectiv Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. între biletul la ordin şi cambie există o multitudine de asemănări, motiv pentru care art. 106 din lege prevede cu caracter de principiu că dispoziţiile referitoare la cambie sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura aces
tui titlu. în doctrină, biletul la ordin este definit ca fiind un înscris prin care o persoană, numită emitent ori subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia.
După cum se poate observa, spre deosebire de cambie, biletul la ordin presupune raporturi juridice numai între două persoane, emitentul şi beneficiarul:
- emitentul este persoana care-şi asumă obligaţia de plată a unei sume de bani prin emiterea titlului:
- beneficiarul este creditorul sumei de bani înscrisă în biletul la ordin.
La fel ca şi în cazul cambiei, biletul la ordin se fundamentează pe raporturi juridice preexistente între participanţi, denumite raporturi fundamentale.
Caracterele biletului la ordin sunt asemănătoare cu cele ale cambiei, în sensul că este un titlu de credit, la ordin, formal şi complet, de plată a unei sume de bani de către semnatarii săi ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiei.
