Contractul de expediţie
| Comentarii |
|
contractul de expediţie, Definiție şi reglementare. Efectele contractului de expediţie. Obligaţiile expeditorului. Obligaţiile comitentului. Încetarea contractului de expediţie
Definiție şi reglementare
Contractul de expediţie Potrivit prevederilor art. 2.064 Noul Cod Civil, contractul de expediţie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obligă să încheie, în nume propriu şi în contul comitentului, un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii. Principalul efect juridic al opţiunii legiuitorului de a califica expediţia ca fiind varietate a contractului de comision constă în aceea că, unde nomele speciale ale Codului civil nu prevăd, se vor aplica regulile de la comision şi, în completare, cele de la mandat.
După cum se observă din textul de lege reprodus, contractul de expediţie se află în strânsă legătură cu contractul de transport. Acesta este şi motivul pentru care, deşi legiuitorul îl califică drept varietate a comisionului, propunem abordarea lui după contractul de transport.
Efectele contractului de expediţie
Deşi cuprinde puţine reglementări cu privire la contractul de expediţie, Codul civil consacră obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante.
Obligaţiile expeditorului
Încheierea contractului de transport şi respectarea instrucţiunilor comitentului privind transportul
Principala obligaţie a expeditorului în temeiul contractului de expediţie este aceea de a încheia contractul de transport şi de a respecta instrucţiunile de transport pe care le primeşte de la comitent”1. încheierea contractului de transport nu este reglementată de normele Codului civil ca obligaţie de sine stătătoare, dar aceasta rezultă din însăşi definiţia pe care o dă legiuitorul contractului de expediţie în cuprinsul art. 2.064. Aşa cum s-a văzut, legea prevede că prin contractul de expediţie expeditorul se obligă să încheie un contract de transport. Potrivit normei cu pricina, expeditorul încheie contractul de transport în nume propriu dar pe seama comitentului, adică aşa cum declară şi legiuitorul, exact ca un contract de comision. De fapt, aşa cum este definit de către Codul civil, contractul de expediţie este un contract de comision, dar cu obiect principal de a încheia un contract de transport şi de a efectua serviciile auxiliare acestuia.
Cu prilejul încheierii contractului de expediţie, expeditorul va ţine cont de indicaţiile comitentului, inclusiv tarifele privind preţul transportului. Principala cauză pentru care se apelează la un expeditor este tocmai găsirea unei modalităţi eficiente de efectuare a transportului sub aspectul cărăuşului şi al preţului transportului. Trebuie reţinut însă că, potrivit dispoziţiilor art. 2.067 alin. (4) noul Cod Civil, premiile, bonificaţiile şi reducerile tarifelor, obţinute de expeditor, aparţin de drept comitentului, dacă nu se prevede altfel în contract.
în ceea ce priveşte serviciile auxiliare, Codul civil nu explică ce se înţelege prin acestea, de unde concluzia că fără îndoială ele se privesc transportul şi pot consta în: operaţiuni de încărcare/descărcare a bunurilor transportate, recepţia bunurilor ce formează obiectul transportului, îndeplinirea formalităţilor vamale, asigurarea bunurilor etc. Desigur că aceste servicii auxiliare vor fi cele stabilite în contractul de expediţie. De pildă, în legătură cu încheierea unei poliţe de asigurare, art. 2.067
alin. (3) noul cod civil statuează că expeditorul nu are obligaţia de a asigura bunurile decât dacă aceasta a fost stipulată în contract sau rezultă din uzanţe.
Cu referire expresă la instrucţiunile comitentului, art. 2.067 alin. (1) noul Cod Civil prevede că, în alegerea traseului, mijloacelor şi modalităţilor de transport al mărfii, expeditorul va respecta instrucţiunile comitentului, iar dacă nu există asemenea instrucţiuni, va acţiona în interesul comitentului. Acelaşi text de lege dispune că în cazul în care expeditorul îşi asumă şi obligaţia de predare a bunurilor la locul de destinaţie, se prezumă că această obligaţie nu este asumată faţă de destinatar.
Potrivit legii, expeditorul îşi poate asuma obligaţia de a executa transportul, caz în care îi incumbă şi obligaţiile stabilite de Codul civil în sarcina transportatorului. în acest sens, art. 2.070 noul Cod Civil stipulează că expeditorul care ia asupra sa obligaţia executării transportului, cu mijloace proprii sau ale altuia, în tot sau în parte, are drepturile şi obligaţiile transportatorului.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate
Principalele reguli care guvernează răspunderea expeditorului sunt cuprinse în art. 2.068 noul Cod Civil Astfel, în conformitate cu textul de lege citat, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijenţă în executarea expedierii, în special în ceea ce priveşte preluarea şi păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari. Atunci când, fără motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, pieirea, pierderea. sustragerea sau stricăciunea bunurilor, cauzată de cazul fortuit, dacă el nu dovedeşte că aceasta s-ar fi produs chiar dacă s-ar fi conformat instrucţiunilor primite.
Obligaţiile comitentului
Ca tehnică de reglementare, Codul civil nu prevede în mod expres obligaţii propriu-zise în persoana comitentului ci, în art. 2.069 noul Cod Civil consacră drepturile expeditorului care, din perspectiva laturii pasive a contractului de expediţie sunt veritabile obligaţii ale comitentului.
Plata comisionului
Principala obligaţie a comitentului în baza contractului de expediţie constă în plata comisionului. Această obligaţie de plată a comisionului rezultă din art. 2.069 noul Cod Civil, potrivit căruia expeditorul are dreptul la comisionul prevăzut în contract sau, în lipsă, stabilit potrivit tarifelor profesionale ori uzanţelor sau, dacă acestea nu există, de către instanţă în funcţie de dificultatea operaţiunii şi de diligenţele expeditorului. Dacă prin contract s-a stabilit ca expeditorul să presteze şi anumite servicii auxiliare, comitentul este obligat şi la plata acestora.
Potrivit legii, [art. 2.069 alin. (2) noul Cod Civil] contravaloarea prestaţiilor accesorii şi cheltuielile se rambursează de comitent pe baza facturilor sau altor înscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, dacă părţile nu au convenit anticipat o sumă globală pentru comision, prestaţii accesorii şi cheltuieli care se efectuează.
Despăgubirea transportatorului
Aşa cum am făcut precizarea în rândurile de mai sus, prin contractul de expediţie, expeditorul îşi poate asuma şi obligaţia executării transportului cu mijloace proprii sau ale altora, caz în care îi revin şi obligaţiile transportatorului. Aceasta înseamnă că, în astfel de situaţii, îşi vor găsi pe deplin aplicare dispoziţiile art. 1.997 noul Cod Civil, care dispune că expeditorul va despăgubi transportatorul pentru orice pagube cauzate de natura sau viciul bunurilor predate pentru transport.
De asemenea, art. 1.961 alin. (3) noul Cod Civil prevede că expeditorul răspunde faţă de transportator pentru prejudiciile cauzate de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, insuficienţă ori inexactitate a menţiunilor din documentul de transport sau, dacă este cazul, din documentele suplimentare. în sfârşit, potrivit legii, expeditorul care predă pentru transport bunuri periculoase, fără să informeze transportatorul în prealabil, îl va despăgubi pe acesta pentru orice pagube cauzate de natura periculoasă a transportului.
în temeiul principiului libertăţii contractuale, părţile contractului de expediţie pot prevedea şi alte obligaţii.
Prescripţia în raporturile juridice de expediţie
Codul civil instituie unele reguli speciale cu privire la termenele de prescripţie şi cu privire la momentele de la care acestea încep să curgă. în concret, este vorba de art. 2.071 noul Cod Civil, care prevede că dreptul la acţiune izvorând din contractul de expediţie se prescrie în termen de un an socotit din ziua predării bunurilor la locul de destinaţie sau din ziua în care ar fi trebuit să se facă predarea lor, cu excepţia dreptului la acţiunea referitoare la transporturile care încep sau se termină în afara Europei, care se prescrie în termen de 18 luni.
Încetarea contractului de expediţie
Codul civil nu se preocupă de cazurile de încetare a contractului de expediţie, decât în mod indirect cu privire la revocarea ordinului de expediţie, ceea ce înseamnă că expediţia este supusă cazurilor generale de încetare a contractelor. Aceasta cu atât mai mult cu cât Codul civil nu prevede cazuri speciale de încetare nici pentru contractul de comision, al cărui varietate este considerat contractul de expediţie.
Cu toate acestea, având ca obiect încheierea contractului de transport, cauzele de încetare a contractului de transport pot constitui cauze de încetare şi a contractului de expediţie. în consecinţă, contractul de expediţie va înceta în caz de: efectuare a transportului şi ajungere a bunurilor, persoanelor sau bagajelor la destinaţia stabilită în contract, imposibilitatea efectuării transportului, refuzul expeditorului de a preda bunurile spre transport, pieirea totală sau parţială a bunurilor înainte de efectuarea transportului etc.
în ceea ce priveşte revocarea, art. 2.065 noul Cod Civil prevede că, până la încheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul de expediţie, plătind
expeditorului cheltuielile şi o compensaţie pentru diligenţele desfăşurate până la comunicarea revocării ordinului de expediţie.
Din momentul încheierii contractului de transport, expeditorul este obligat să exercite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin aplicabil contractului de transport (art. 2.066 noul Cod Civil).
în baza principiului libertăţii contractuale, părţile pot stipula şi alte cazuri de încetare a contractului de expediţie.
contractul de expediţie, Definiție, caractere, reglementare, încetarea contractului
Definiție
În contractul de expediţie, o parte, expeditorul se obligă să încheie, „în nume propriu şi în contul” celeilalte părţi, comitentul, un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii, contra unei remuneraţii numite comision (art. 2064 Noul Cod Civil).
Caractere, reglementare
În general, contractul de expediţie facilitează circulaţia mărfurilor între producător şi consumator şi intermediază legătura dintre client şi cărăuş pentru a asigura „haina juridică” necesară operaţiunilor conexe transportului de mărfuri.
Contractul de expediţie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obligă să încheie un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii .
Contractul de expediţie se particularizează (în raport cu alte contracte) prin caracterele sale juridice:
- este un contract bilateral (sinalagmatic) deoarece dă naştere la drepturi şi obligaţii interdependente, în sarcina ambelor părţi contractante;
- este un contract intuitu personae deoarece are la bază încrederea pe care comitentul o are în expeditor;
- este un contract comutativ, întrucât existenţa şi întinderea obligaţiilor sunt cunoscute de la încheierea contractului (şi nu depind de hazard);
- este un contract consensual, deoarece se încheie valabil, prin simplul acord de voinţe al expeditorului şi comitentului.
Ad probationem, este necesară întocmirea unui înscris.
Sediul materiei se află în Codul civil, Cartea a V-a, „Despre obligaţii” Titlul IX, intitulat „Diferite contracte speciale”, „Contractul de expediţie” art. 2064-2071.
Încetarea contractului de expediţie
Codul civil nu se preocupă de cazurile de încetare a contractului de expediţie, decât în mod indirect cu privire la revocarea ordinului de expediţie, ceea ce înseamnă că expediţia este supusă cazurilor generale de încetare a contractelor. Aceasta cu atât mai mult cu cât Codul civil nu prevede cazuri speciale de încetare nici pentru contractul de comision, al cărui varietate este considerat contractul de expediţie.
Cu toate acestea, având ca obiect încheierea contractului de transport, cauzele de încetare a contractului de transport pot constitui cauze de încetare şi a contractului de expediţie. în consecinţă, contractul de expediţie va înceta în caz de: efectuare a transportului şi ajungere a bunurilor, persoanelor sau bagajelor la destinaţia stabilită în contract, imposibilitatea efectuării transportului, refuzul expeditorului de a preda bunurile spre transport, pieirea totală sau parţială a bunurilor înainte de efectuarea transportului etc.
în ceea ce priveşte revocarea, art. 2.065 Noul Cod Civil prevede că, până la încheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul de expediţie, plătind expeditorului cheltuielile şi o compensaţie pentru diligenţele desfăşurate până la comunicarea revocării ordinului de expediţie.
Din momentul încheierii contractului de transport, expeditorul este obligat să exercite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin aplicabil contractului de transport (art. 2.066 Noul Cod Civil).
în baza principiului libertăţii contractuale, părţile pot stipula şi alte cazuri de încetare a contractului de expediţie.
