Delimitarea principiilor generale ale dreptului
| Comentarii |
|
delimitarea principiilor generale ale dreptului, un principiu general de drept este rezultatul unei experiențe sociale și o reflectare a unor cerințe obiective ale evoluției societății, ale conviețuirii sociale, ale asigurării acelui echilibru necesar între drepturile unora și obligațiile altora. Rolul și conținutul principiilor în domeniul juridic poate fi exact evidențiat prin delimitarea acestora față de conceptele și categoriile juridice, de normele și cutumele juridice, cât și de axiomele, maximele și aforismele juridice.
Conceptele și categoriile juridice
Sunt procedee de conceptualizare a dreptului care pun în mișcare mijloacele, principiile fundamentale ale dreptului, în timp ce acestea din urmă le dau un conținut concret, le fac funcționale și viabile. Conceptele și categoriile juridice servesc ca elemente de mijlocire pentru principiile fundamentale ale dreptului, iar acestea, la rândul lor, dau conținut concret categoriilor juridice.
Rolul categoriilor juridice și al conceptelor este foarte important, atât din punct de vedere al teoriei dreptului, cât și al practicii judiciare. Categoriile și conceptele juridice contribuie la evaluarea acțiunilor sau inacțiunilor subiectelor de drept, precum și la raportarea faptelor omului la sistemul de drept. Juristul practician (judecător, avocat, procuror, notar, consilier juridic, mediator), prin folosirea acestora, va putea să stabilească natura juridică a unui fenomen.
După cum arată și I. Kant, „Principiile trebuie întemeiate pe concepte. Aceste concepte, dacă trebuie să devină subiectiv practice, nu trebuie să se oprească la legile obiective ale moralității, ci trebuie să considere reprezentarea lor în legătură cu omul, cu individul”.
Conceptele și principiile se găsesc într-o strânsă și permanentă legătură, ambele fiind extrem de sensibile la schimbările sociale. După cum arată prof. N. Popa, conceptele dobândesc un conținut concret cu ajutorul principiilor de drept și devin eficace numai ca părți componente ale sistemelor juridice. În această lumină, rolul principiilor generale este tocmai acela de a pune de acord sistemele juridice cu schimbările sociale, proces în cadrul căruia conceptele și categoriile juridice dau principiilor conținut concret, le asigură funcționalitatea.
Concluzionând, prof. C. Voicu arată că între cei doi termeni (principii fundamentale și categoria conceptelor juridice) există o strânsă corelație, dar ei nu se confundă.
Principiile dreptului se delimitează și de normele juridice
Norma juridică poate fi definită ca o regulă de conduită instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forța coercitivă a statului.
Într-o altă opinie, ce se regăsește tot în doctrina românească, norma juridică este definită ca o regulă de conduită umană, prin realizarea căreia societatea poate să-și constrângă direct sau indirect membrii să se comporte într-un anumit fel, printr-o presiune exterioară, public organizată, mai mult sau mai puțin intensă.
Corelația norme juridice-principii
1. Normele juridice conțin principiile dreptului;
2. Principiile dreptului sunt recunoscute în practică, prin aplicarea normei de drept;
3. Principiile de drept inspiră adoptarea normelor juridice;
4. Principiile servesc la interpretarea normelor de drept pozitiv.
Referindu-se la relația normă juridică-principii, prof. S. Popescu arată că „Principiile prezintă o generalitate maximă, implicând o serie infinită de aplicații, ele guvernează dreptul pozitiv, în timp ce o simplă normă juridică este «generală», deoarece este stabilită pentru un număr nedeterminat de acte sau fapte, care sunt însă corespunzătoare numai obiectului reglementării, ceea ce nu-i conferă acesteia caracter de principiu, ea fiind doar aplicație sau excepție de la un anume principiu general”.
Analizând raportul dintre principiile generale de drept și normele pozitive ale dreptului, prof. N. Popa reține că normele juridice se raportează la principiile dreptului cel puțin în două sensuri: normele conțin, descriu, statuează cele mai multe din principiile dreptului; funcționarea principiilor se realizează apoi prin aplicarea în practică a conduitei prescrise de norme. Spre deosebire de norme, principiile fundamentale au valoare explicativă, ele conținând temeiurile existenței, evoluției și transformării dreptului.
Principiile generale ale dreptului și cutuma
Împrejurarea că jurisprudență poate identifica un principiu general de drept în lege sau prin intermediul doctrinei, dar, nu în ultimul rând, și în cutumă, determină analiza delimitării dintre principiile generale de drept și cutumă. Astfel, în literatura de specialitate s-a arătat că deosebirea față de cutumă a principiilor generale constă în aceea că ultimele nu au, prin ele însele, o existență proprie, fiind simple idei difuze, atâta timp cât judecătorul nu le formulează cu claritate. S-a mai subliniat că, spre deosebire de cutumă, principiile generale ale dreptului nu operează numai secundum legem, ci coexistând cu textele legii sau fiind deduse din acestea, operează și praeter legem, în absența textului de lege direct aplicabil, nefiind exclusă și acțiunea lor contra legem, invocându-se, pentru ultima ipoteză, admiterea de către jurisprudență franceză a exercitării unei căi de atac în temeiul unor principii generale contra legem. G. del Vecchio excludea această acțiune contra legem a principiilor generale ale dreptului.
În sistemul nostru de drept, această ultimă variantă franceză nu își poate găsi aplicare, deoarece, astfel cum am arătat, în măsura în care nu este vorba de un principiu general de drept care să se bucure de o recunoaștere legislativă, el nu va putea permite instanțelor să nu țină seama de dispozițiile de drept scris, contrare.
Principiile generale se delimitează și față de axiome, maxime și aforisme juridice
Axiomele, maximele și aforismele juridice reprezintă mici sinteze, cu un grad de cuprindere mult mai mic decât principiile generale și cu un rol limitat în interpretarea fenomenului juridic. Originea lor se află în dreptul roman.
Îndrăznesc să calific axiomele, maximele și aforismele ca pe niște copii ai izvoarelor dreptului care, prin inocența, sinceritatea și drăgălășenia lor, au contribuit în mod esențial la dezvoltarea structurilor juridice ulterioare.
Exempli gratia:
> Fraus omnia corrumpit (frauda distruge totul);
> Pacta sunt servanda (acordurile trebuie respectate);
> Dura lex, sed lex (legea e dură, dar e lege);
> Errare humanum est sed perseverare diabolicum (a greși e omenesc, dar a persevera în greșeală este diabolic);
> In dubio pro reo (dubiul se interpretează în favoarea acuzatului/debitorului);
> Jus est ars boni et aequi (justiția este arta binelui și a dreptății).
