Contractul colectiv de muncă la transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți din acestea
| Comentarii |
|
contractul colectiv de muncă la transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți din acestea, pe parcursul valabilității contractului colectiv de muncă, pot apărea anumite evenimente juridice care să implice schimbări în organizarea și funcționarea angajatorului. În urma unui transfer al întreprinderii sau a unor părți din aceasta către o altă persoană juridică, printre aspectele importante care țin de relațiile juridice de muncă dintre părți se regăsesc și cele referitoare la evoluția contractului colectiv de muncă aplicabil. Articolul 1315 C. civ. prevede că „(1) O parte poate să își substituie un terț în raporturile născute dintr-un contract numai dacă prestațiile nu au fost încă integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta. (2) Sunt exceptate cazurile anume prevăzute de lege”.
În dreptul muncii, forul legislativ, venind în sprijinul salariaților care în urma operațiunilor de transfer de întreprindere își pot vedea afectate drepturile, a stabilit în cuprinsul Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora regimul juridic aplicabil contractelor individuale și colective de muncă în contextul transferului de întreprindere. Prevederile acestei legi reprezintă rezultatul transpunerii Directivei 2001/23/CE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți din întreprinderi sau unități.
Conform Legii nr. 67/2006, cedentul este „persoana care își pierde calitatea de angajator față de salariații întreprinderii, ai unității sau ai unor părți ale acestora, transferate în condițiile prevăzute la art. 1. Cesionarul este „persoana care dobândește calitatea de angajator față de salariații întreprinderii, ai unității sau ai unor părți ale acestora, transferate în condițiile prevăzute la art. 1. Legea nr. 67/2006 definește și transferul ca fiind „trecerea din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unități sau a unor părți ale acestora, având ca scop continuarea activității principale sau secundare, indiferent dacă urmărește sau nu obținerea unui profit.
Dispozițiile legii în materia transferului de întreprindere nu se aplică atunci când cedentul este supus operațiunilor de faliment sau de reorganizare judiciară și nici în cazul personalului navigant din marina comercială. Prevederile Legii nr. 67/2006 nu se pot aplica nici în cazul transferului de întreprindere din cadrul autorităților și instituțiilor publice. În acest sens, art. 1 lit. c) teza a doua din Directiva 2001/23/CE stabilește că „O reorganizare administrativă a autorităților administrației publice sau transferul unor funcții administrative între autoritățile administrației publice nu reprezintă un transfer în sensul prezentei directive".
Cedentul are îndatorirea de a notifica cesionarul cu privire la drepturile și obligațiile care vor face obiectul cesiunii. Printre obligațiile care se cesionează se numără și obligațiile cedentului față de salariați, obligații care vor fi cesionate în întregime. Astfel, noul angajator va prelua în întregime contractele individuale de muncă ale salariaților alături de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității. Este o preluare care operează ope legis, singura condiție fiind cea a respectării prevederilor legale.
Legea instituie atât în sarcina cedentului, cât și a cesionarului, interdicția concedierilor colective și individuale care au ca motiv transferul întreprinderii. În ceea ce privește posibilitatea cesionarului de a opera concedieri, s-a afirmat că „numai după operarea
cesiunii, noul angajator, respectiv cesionarul, este în drept să dispună concedieri în condițiile legii''.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul cedentului va fi preluat de cesionar și se va aplica până la data ajungerii la termen sau până la data rezilierii sale. Cu privire la preluarea contractelor colective de muncă, din formularea legii se desprinde un aspect controversat în legătură cu eventuala reziliere a contractelor colective de muncă, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 67/2006 dispunând că: „cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia". Rezilierea, ca o cauză de încetare a contractelor bilaterale cu executare succesivă, poate avea loc prin declarație unilaterală sau pe cale judiciară. Contractul colectiv de muncă nu poate fi denunțat în mod unilateral, deoarece, pe de o parte, este un contract încheiat pentru o durată determinată, iar, pe de altă parte, este un veritabil izvor de drept, o eventuală denunțare unilaterală fiind incompatibilă cu însăși natura juridică a acestui contract. Similar stau lucrurile și în cazul rezilierii judiciare, astfel încât singura formă de reziliere incidentă în acest context este cea convențională. De altfel, și Legea nr. 62/2011, în art. 151, stabilește ca posibile cauze de încetare a contractului colectiv de muncă ajungerea la termen a contractului, acordul părților sau dizolvarea ori lichidarea judiciară a unității. În concluzie, cesionarul este obligat să respecte clauzele contractului colectiv de muncă preluat, cu excepția în care contractul colectiv de muncă a ajuns la termen sau a fost reziliat în mod convențional de către părți (prin acordul părților).
Cesionarul și reprezentanții salariaților pot conveni renegoci-erea clauzelor contractului colectiv de muncă, dar nu mai devreme de trecerea unui an de la momentul transferului întreprinderii. În cazul în care întreprinderea sau unitatea nu își păstrează autonomia, iar la nivelul cesionarului este aplicabil un contract colectiv de muncă mai favorabil salariaților decât cel aplicabil la nivelul cedentului, salariaților transferați li se va aplica acest din urmă contract, datorită nivelului superior de drepturi. Această ipoteză presupune existența în timp a două contracte colective de muncă. Prevederile contractului colectiv de muncă rămân valabile cu atât mai mult, cu cât, în practică, de multe ori nu se schimbă și locul muncii, salariații rămânând în același loc de muncă, fiind doar sub conducerea unui nou angajator.
În situația pierderii autonomiei întreprinderii sau a unității, salariații transferați pot fi reprezentați de reprezentanții salariaților din întreprinderea cesionarului. Acest fapt nu se realizează fără acordul prealabil al salariaților transferați. Chiar dacă legiuitorul face referire la faptul că salariații transferați pot fi reprezentați de „reprezentanții salariaților din întreprinderea cesionarului”, conform accepțiunii terminologice a acestei legi, în categoria reprezentanților salariaților intră și organizațiile sindicale.
Dacă întreprinderea sau unitatea își păstrează autonomia, reprezentanții salariaților supuși transferului își mențin statutul, cu obligația respectării condițiilor de reprezentativitate. În cazul în care nu îndeplinesc condițiile de reprezentativitate, salariații își vor alege alți reprezentanți, conform legii. Reprezentanții salariaților beneficiază în continuare de măsuri de protecție, chiar dacă mandatul lor încetează ca urmare a transferului.
