Deschiderea procedurii insolvenţei
| Comentarii |
|
deschiderea procedurii insolvenţei, Cererea debitorului. Cererea creditorilor. Efectele deschiderii procedurii insolvenţei
Procedura insolvenţei se declanşează pe baza unei cereri introdusă la tribunal de către persoanele prevăzute în mod expres de lege. în art. 26, Legea nr. 85/2006 prevede că procedura insolvenţei este deschisă printr-o cerere adresată tribunalului de către debitor sau de către creditori, precum şi de orice alte persoane sau instituţii prevăzute de lege. în condiţiile stabilite de art. 26 din lege, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate introduce cerere împotriva entităţilor reglementate şi supravegheate de aceasta, care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc condiţiile declanşării procedurii. Banca Naţională a României poate cere deschiderea procedurii falimentului asupra instituţiilor de credit (art. 11 din O.G. nr. 10/2004). Potrivit Legii nr. 503/2004, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate cere deschiderea procedurii asupra societăţilor de asigurare şi reasigurare.
în încheiere, reţinem că pot introduce o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, debitorul, creditorii debitorului şi, în anumite situaţii speciale, Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Cererea debitorului
1.1. Noţiuni generale
în conformitate cu legislaţia actuală, debitorul are posibilitatea introducerii cererii de insolvenţă, iar în anumite situaţii expres prevăzute de lege este chiar obligat în acest sens. în înţelesul Legii nr. 85/2006, art. 3 pct. 5, debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 şi care este în stare de insolvenţă.
1.2. Condiţiile cererii debitorului
Art. 27 din lege statuează cu valoare de principiu că debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus procedurii insolvenţei, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Dacă la data expirării termenului de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă debitorul este angrenat, cu bună-credinţă, în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligaţia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus procedurii insolvenţei, în termen de 5 zile de la eşuarea negocierii [art. 27 alin. (1)1].
Dacă în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv, debitorul ajunge în stare de insolvenţă, dar există indicii serioase că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar, debitorul de bună-credinţă trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 5 zile de la eşuarea negocierilor. în caz contrar, debitorul trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă [art. 27 alin. (1)2].
Legea [art. 27 alin. (2)] dă dreptul debitorului să adreseze o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei şi în situaţia în care apariţia stării de insolvenţă este iminentă. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.
în toate cazurile, legea dispune că cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului pentru prejudiciile pricinuite [art. 27 alin. (4)]. Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termen, care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 27 din lege, constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă [art. 143 alin. (1) din lege].
1.3. Obiectul cererii debitorului
Potrivit legii, debitorul poate solicita tribunalului deschiderea procedurii simplificate sau deschiderea procedurii de reorganizare. în acest sens, art. 28 alin. (1) lit. h) dispune că cererea debitorului trebuie să fie însoţită de o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale. Dacă debitorul nu-şi manifestă opţiunea pentru vreuna din cele două proceduri, se prezumă că acesta este de acord cu iniţierea procedurii simplificate.
De reţinut că nu pot formula o cerere de organizare judiciară debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenţi hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi unei astfel de proceduri (art. 30 din lege).
1.4. Anexele cererii
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din lege. cererea debitorului trebuie să fie însoţită de următoarele acte:
a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
e) o listă a activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de observaţie;
f) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
h) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu iniţierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
j) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
k) o declaraţie pe propria răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru
infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996 şi că administratorii, directorii şi/sau asociaţii nu au fost condamnaţi definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;
I) un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f şi h, va putea înregistra acea informaţie la tribunal în termen de 5 zile sub sancţiunea decăderii din dreptul de a propune un plan de reorganizare.
1.5. Soluţionarea cererii debitorului
Legea dispune că cererea debitorului trebuie judecată de urgenţă în termen de 5 zile în camera de consiliu, fără citarea părţilor [art. 27 alin. (5)]. Soluţiile pe care le pronunţă judecătorul-sindic în urma analizei cererii debitorului sunt reglementate de art. 32 din lege. Potrivit textului de lege menţionat, dacă cererea debitorului corespunde cerinţelor prevăzute la art. 27, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale. în cazul în care prin declaraţia făcută conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura simplificată sau nu depune documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) şi h) la termenul prevăzut la art. 28 alin. (2), ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2), judecătorul va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.
Prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61 din lege.
1.6. Opoziţia creditorilor
în cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Dacă admite opoziţia, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii.
Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariţiei stării de insolvenţă [art. 32 alin. (2) din lege]m.
Cererea creditorilor
2.1. Noţiuni generale
Creditorii pot şi ei introduce cerere privind deschiderea procedurii insolvenţei. Legitimarea procesuală activă a creditorilor privind deschiderea procedurii insolvenţei se fundamentează pe creanţele pe care le deţin împotriva debitorului. Cererea creditorilor trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de Legea nr. 85/2006.
2.2. Condiţiile cererii creditorilor
Potrivit Legii nr. 85/2006 (art. 31) orice creditor este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă. Rezultă că, spre deosebire de cererea debitorului, cererea creditorilor, în toate cazurile, este facultativă, iar nu obligatorie. De precizat că legea operează cu noţiunile de: a) creditor; b) creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei şi c) creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, dar dintre toţi aceştia doar creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei poate să formuleze cererea de insolvenţă.
în accepţiunea Legii nr. 85/2006, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creanţa creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească condiţiile valorii-prag stabilite de lege. Valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Aceasta este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat (art. 3 pct. 12).
2.3. Cuprinsul cererii creditorilor
Potrivit dispoziţiilor art. 31 din lege, cererea creditorilor trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.
Creditorul trebuie să anexeze documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii [art. 31 alin. (2)].
2.4. Obiectul cererii creditorilor
Creditorul poate solicita deschiderea procedurii generale sau a procedurii simplificate în funcţie de situaţia patrimonială a debitorului sau de categoria din care acesta face parte în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din lege.
2.5. Conexarea cererilor
Dacă în momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de lege [art. 31 alin. (3)].
Tot astfel, legea prevede că dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.
în sfârşit, dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la dosarul iniţial [art. 31 alin. (5)].
2.6. Soluţionarea cererii creditorilor
Soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul-sindic în urma analizei cererii creditorilor de deschidere a procedurii insolvenţei sunt reglementate art. 33 din lege. Astfel, în conformitate cu textul de lege mai sus citat, în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului. în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul este obligat fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. în cazul în care debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.
La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă [art. 33 alin. (3) din lege].
Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).
Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut de lege, că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. în cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-
sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate. Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate, va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1) din lege.
în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau, după caz, ale art. 33 alin. (6), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege.
Efectele deschiderii procedurii insolvenţei
Deschiderea procedurii insolvenţei produce anumite efecte juridice expres prevăzute de Legea nr. 85/2006. Efectele juridice ale deschiderii procedurii insolvenţei nu privesc persoana debitorului, ci patrimoniul său şi se referă la drepturile şi obligaţiile debitorului, precum şi la drepturile terţilor privind valorificarea creanţelor împotriva debitorului.
3.1. Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea
Acest efect este consacrat de art. 47 din lege. în conformitate cu textul de lege menţionat, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare -constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta (debitorul) nu şi-a declarat, în condiţiile legii, intenţia de reorganizare.
Judecătorul-sindic va putea ridica în tot sau în parte dreptul de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta. Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului [art. 47 alin. (4) din lege].
Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizarea a unui plan raţional de activitate [art. 47 alin. (5)].
3.2. Suspendarea acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale
Art. 36 din lege stipulează că la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. în vederea suspendării
acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită, prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului declarat la registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi (art. 37 din lege).
Pin excepţie, creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecăto-rului-sindic ridicarea suspendării acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau a dreptului de retenţie în situaţiile prevăzute de lege (art. 39).
3.3. Suspendarea cursului prescripţiei acţiunilor de realizarea a creanţelor împotriva debitorului
Art. 40 din Legea nr. 85/2006 prevede că deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute de art. 36 din lege. în consecinţă, de la data deschiderii procedurii operează suspendarea prescripţiei acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
3.4. Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor
Acest efect este consacrat de art. 41 din lege potrivit căruia nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Prin excepţie, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator.
In cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poată garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula.
Dacă se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât şi a celei generale, în cazul în care niciun plan de reorganizare nu este confirmat [art. 41 alin. (4) din lege].
3.5. Suspendarea tranzacţionării pe pieţele reglementate a acţiunilor emise de debitor
Ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare, acţiunile societăţilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa
de capital, se suspendă de la tranzacţionare cu începere de la data primirii comunicării de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare [art. 43 alin. (2)1. La data primirii de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a comunicării privind intrarea în procedura falimentului are loc retragerea valorilor mobiliare de pe piaţa reglementată pe care acestea se tranzacţionează.
