Participanţii la procedura insolvenţei
| Comentarii |
|
participanţii la procedura insolvenţei, Instanţele judecătoreşti. Judecătorul-sindic. Administratorul judiciar. Lichidatorul. Alţi participanţi la procedura insolvenţei. Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor. Administratorul special
Am făcut menţiunea în cele de mai sus că procedura insolvenţei este o procedură judiciară şi concursuală (colectivă). De aceea, procedura insolvenţei se aplică de către instanţele judecătoreşti şi anumite organe abilitate de lege. Art. 5 din Legea nr. 85/2006 dispune că organele care aplică procedura sunt: instanţele
judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul. Dar, fiind concursuală, la procedura insolvenţei participă şi alte persoane interesate.
Subsecţiunea 1. Organele care aplica procedura insolvenţei
Instanţele judecătoreşti
Din punct de vedere al competenţei materiale, instanţele judecătoreşti îndrituite să aplice procedura insolvenţei sunt tribunalul şi curtea de apel.
1.1. Tribunalul
Potrivit Legii nr. 85/2006, toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8. sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege. Sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Rezultă că unicul criteriu în raport de care se stabileşte competenţa teritorială a tribunalului îl reprezintă sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul de evidenţă şi publicitate. Lega nr. 85/2006 [art. 6 alin. (3)] prevede că tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, rămâne competent să soluţioneze cauza, indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului.
1.2. Curtea de apel
în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Legea prevede că recursul se judecă de complete specializate, în termen de 10 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. în vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic.
Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) şi (3) C. proNoul Cod Civil, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs decât în situaţia în care recursul priveşte:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată:
c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3) din lege.
Judecătorul-sindic
Aşa cum arătam, toate procedurile atribuite de Legea nr. 85/2006 în competenţa tribunalului sunt exercitate de către judecătorul-sindic. Judecătorul-sindic este desemnat de către preşedintele tribunalului în condiţiile art. 53 din Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciară.
Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt reglementate de art. 11 din Legea nr. 85/2006 şi sunt următoarele:
a. pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;
b. judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;
c. desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine. în situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. în caz de conexare, se va ţine seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor;
d. confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat. Dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei creditorului majoritar;
e. înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;
f. judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
g. judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 143-147;
h. judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
i. judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
j. admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;
k. soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;
I. soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
m. judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
n. pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.
Trebuie precizat că, potrivit art. 11 alin. (2) din lege, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.
Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate cu recurs [art. 12 alin. (1)].
încetarea atribuţiilor judecătorului-sindic are loc prin înlocuirea acestuia, precum şi în cazul închiderii procedurii insolvenţei. Art. 136 din lege dispune că, prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.
Administratorul judiciar
Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute de lege în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare (art. 3 pct. 27). Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (5) administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă. Statutul juridic al practicienilor în insolvenţă este reglementat prin O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.
Administratorul judiciar este desemnat în condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 85/2006. Astfel, când cererea introductivă este formulată de către debitor, acesta poate să propună un administrator judiciar. Aceeaşi posibilitate de propu
nere a unui administrator judiciar o au şi creditorii prin cererea introductivă de instanţă. în cazul în care titularul cererii introductive nu propune un administrator judiciar, atunci judecătorul-sindic desemnează el un administrator judiciar cu caracter provizoriu.
Potrivit legii, practicienii în insolvenţă pot depune oferte de îndeplinire a funcţiei de administrator judiciar la dosarul cauzei. în cazul în care nu există nicio ofertă, judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar, cu caracter provizoriu, din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.
Desemnarea administratorului judiciar este provizorie chiar şi când aceasta este făcută de către judecătorul-sindic, deoarece legea dă dreptul creditorului/creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor să decidă păstrarea administratorului judiciar sau înlocuirea lui cu un alt practician în insolvenţă şi să-i stabilească remuneraţia. în toate situaţiile însă, pentru a putea fi desemnat în calitate de administrator judiciar, practicianul în insolvenţă este obligat să aibă încheiată o asigurare pentru răspundere profesională.
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul Legii nr. 85/2006, sunt:
a. examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 şi 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b. examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
c. întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
d. elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94;
e. supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f. conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;
g. convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;
h. introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
i. sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j. menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor; k. verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
I. încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
m. cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
n. sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.
De asemenea, judecătorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor stabilite la art. 20 alin. (1), cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia.
Exercitarea atribuţiilor de către administratorul judiciar este remunerată. Remuneraţia administratorului judiciar este stabilită de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii, iar, ulterior, remuneraţia poate fi modificată de creditori.
Măsurile luate de administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale pot fi contestate în condiţiile art. 21 din Legea nr. 85/2006. Legea recunoaşte calitate procesuală activă în exercitarea contestaţiei debitorului persoană fizică, administratorului special al debitorului persoană juridică, creditorilor şi oricărei alte persoane interesate. Contestaţia trebuie înregistrată în termen de 5 zile de la data depunerii raportului administratorului judiciar destinat judecătorului-sindic şi se judecă în termen de 10 zile de la data înregistrării ei, în camera de consiliu, cu citarea contes-tatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. La cererea contes-tatorului, judecătorul-sindic va putea să suspende executarea măsurii contestate.
în exercitarea atribuţiilor sale, administratorul judiciar are dreptul să desemneze anumite persoane de specialitate (art. 23). Numirea şi nivelul remuneraţiilor persoanelor de specialitate sunt supuse aprobării comitetului creditorilor, iar în cazul în care remuneraţiile acestor persoane vor fi achitate din fondul de lichidare, numirea şi nivelul remuneraţiilor se aprobă de judecătorul-sindic.
Administratorul judiciar poate fi înlocuit pentru motive temeinice în condiţiile art. 22 din lege. Legea stipulează că, dacă practicianul în cauză refuză numirea în calitate de administrator judiciar ori odată desemnat în această calitate nu îndeplineşte ori îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. va putea fi sancţionat de către judecătorul-sindic cu amendă.
Lichidatorul
în înţelesul Legii nr. 85/2006 (art. 3 pct. 28), lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnată să conducă activitatea debitorului şi să exercite atribuţiile prevăzute de lege în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală, cât şi în cea simplificată. Lichida
torul este desemnat după aceleaşi reguli ca şi administratorul judiciar. Legea permite desemnarea în calitate de lichidator a administratorului judiciar desemnat anterior.
Pe data stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic, mandatul administratorului judiciar încetează.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006, principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a. examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 138, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b. conducerea activităţii debitorului;
c. introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d. aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
e. menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
f. verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
g. urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
h. primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
i. vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;
j. încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
k. sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
I. orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
Exercitarea atribuţiilor de către lichidator este remunerată. Remuneraţia se stabileşte, ca în cazul administratorului judiciar, de către judecătorul-sindic sau creditori, după caz.
Măsurile întreprinse de lichidator pot fi şi ele contestate după regulile contestaţiei măsurilor întreprinse de către administratorul judiciar.
Lichidatorul se poate folosi de anumite persoane de specialitate în exercitarea atribuţiilor reglementate de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
Lichidatorul poate fi înlocuit din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, pentru motive temeinice, în orice stadiu al procedurii. La fel ca şi administratorul
judiciar, lichidatorul care refuză numirea sa sau nu-şi îndeplineşte atribuţiile ori le îndeplineşte în mod defectuos poate fi sancţionat cu amendă în condiţiile legii.
Alţi participanţi la procedura insolvenţei
La procedura insolvenţei, pe lângă organele abilitate cu aplicarea procedurii, mai participă adunarea generală a creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul special. în cele ce urmează vom evoca succint statutul juridic al acestor participanţi la procedura insolvenţei.
Adunarea creditorilor
Adunarea creditorilor cuprinde pe toţi creditorii cunoscuţi ai debitorului supus procedurii insolvenţei. în cadrul adunării creditorilor, creditorii discută şi aprobă actele şi operaţiunile date de lege în competenţa lor. Potrivit legii, adunarea creditorilor poate fi convocată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, precum şi de comitetul creditorilor ori la cererea creditorilor care deţin creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor împotriva debitorului.
Principalele atribuţii ale adunării creditorilor sunt următoarele:
a. alege comitetul creditorilor;
b. analizează situaţia debitorului;
c. analizează şi aprobă rapoartele comitetului creditorilor;
d. discută măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
e. dezbate şi votează, în condiţiile legii, planul de reorganizare.
Atribuţiile adunării creditorilor sunt îndeplinite în cadrul şedinţelor desfăşurate în condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 85/2006. Astfel, şedinţele adunării creditorilor sunt prezidate de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispun altfel. Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială. Creditorii bugetari şi creditorii persoane juridice pot fi reprezentaţi pe baza unei împuterniciri semnată de conducătorul unităţii. Legea permite participarea la şedinţele adunării creditorilor a unui reprezentant al salariaţilor, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor salariale şi alte drepturi băneşti.
Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente. Hotărârile adunării creditorilor pot fi desfiinţate de judecătorul-sindic la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei. care au lipsit motivat de la şedinţă (art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006).
Comitetul creditorilor
Comitetul creditorilor este desemnat de judecătorul-sindic sau ales de adunarea creditorilor în condiţiile legii.
După întocmirea tabelului preliminar de creanţe, judecătorul-sindic poate desemna, prin încheiere, în raport cu numărul creditorilor, un comitet format din 3-5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare.
în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii pot alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar. în ipoteza în care, din diferite motive, adunarea creditorilor nu poate alege un comitet, va rămâne comitetul creditorilor desemnat de judecătorul-sindic.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor are următoarele atribuţii:
a. să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;
b. să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri;
c. să ia cunoştinţă despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea;
d. să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri;
e. să solicite, în temeiul art. 47 alin. (5), ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
f. să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.
Legea obligă comitetul creditorilor să se întrunească lunar. Comitetul creditorilor se întruneşte la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puţin doi dintre membrii săi. Comitetul creditorilor ia decizii cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia. împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor, orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor în termen de 5 zile de la data luării acţiunii, măsurii sau deciziei.
Administratorul special
Administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioada de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Rezultă că rolul administratorului special în procedura insolvenţei diferă după cum debitorului i s-a ridicat sau i s-a păstrat dreptul de administrare a activităţii. Dacă judecătorul dispune păstrarea dreptului de administrare de către debitor, administratorul special efectuează actele specifice administrării, iar dacă debitorului i
se ridică dreptul de administrare, mandatul administratorului special se reduce la reprezentarea intereselor acţionarilor/asociaţilor (art. 18 din Legea nr. 85/2006).
Administratorul special este desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor. în doctrina dreptului comercial se susţine că atâta vreme cât Legea nr. 85/2006 nu prevede nicio condiţie specială, înseamnă că poate fi ales administrator special orice persoană, inclusiv un fost administrator statutar al debitorului.
Dacă adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor nu desemnează un administrator special, administrarea şi reprezentarea debitorului se realizează de administratorul judiciar.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din lege, administratorul special are următoarele atribuţii:
a. exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);
b. participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80:
c. formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
d. propune un plan de reorganizare;
e. administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;
f. după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;
g. primeşte notificarea închiderii procedurii.
