Cercetare la faţa locului
Comentarii |
|
cercetare la faţa locului, 1. mijloc de probă constând în examinarea de către instanţa de judecată, la faţa locului, a situaţiei obiectului litigiului; 2. act procedural ce presupune descinderea instanţei la locul unde este situat obiectul litigiului sau unde se găsesc anumite probe materiale netransportabile, act a cărui îndeplinire are ca scop efectuarea unor constatări personale de către judecători cu privire la anumite aspecte ale stării de fapt a litigiului. Legea dispune că, în cazul în care instanţa consideră necesar, poate hotărî ca în întregul ei sau numai unul din magistraţi să se deplaseze la faţa locului, spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt. Efectuarea c.f.l. se ordonă de instanţă printr-o încheiere, de regulă, la cererea uneia dintre părţi; ea poate avea loc şi la iniţiativa instanţei (din oficiu). Cazurile mai frecvente de utilizare a acestui mijloc de probă sunt: când procesul are ca obiect un drept de natură imobiliară, punând în discuţie o problemă de grăniţuire, folosinţa locuinţelor, exercitarea unei servituţi, stabilirea despăgubirilor pentru repararea stricăciunilor cauzate imobilelor etc. încheierea prin care se ordonă efectuarea c.f.l. trebuie să cuprindă arătarea aspectelor în discuţie, ce urmează să fie lămurite la faţa locului, precum şi termenul la care instanţa va face descinderea. La termenul pentru care a fost fixată c.f.l. se citează părţile şi, dacă instanţa apreciază ca necesar, martorii propuşi de ele, precum şi expertul sau experţii care au întocmit o expertiză în procesul respectiv, pentru a da eventuale lămuriri; la cercetare va participa, de asemenea, şi procurorul, dacă el este parte în procesul respectiv. C.f.l. efectuată fără citarea prealabilă a părţilor este lovită de nulitate, acestea fiind interesate să fie prezente pentru a pune întrebări martorilor sau experţilor, precum şi pentru a da lămuriri şi explicaţii instanţei. în armonie cu regulile dreptului comun, c.f.l. poate fi efectuată şi prin comisie rogatorie, de către o altă instanţă, ori de câte ori obiectul fiind situat la o depărtare prea mare, deplasarea instanţei care judecă procesul este împiedicată. Operaţiile efectuate la locul descinderii sunt descrise într-un proces-verbal care va cuprinde şi consemnarea constatărilor instanţei; acest proces-verbal, ca şi eventualele schiţe întocmite de instanţă la faţa locului, se depun la dosarul pricinii, fiind susceptibile de a fi discutate în contradictoriu de către părţi în faţa instanţei. Cheltuielile pe care le implică efectuarea c.f.l. sunt suportate de către partea care a cerut-o, respectiv de către partea în interesul căreia aceasta se face; partea interesată trebuie să depună, în termen de 5 zile de la încuviinţarea cercetării, suma stabilită de instanţă ca fiind necesară pentru acoperirea cheltuielilor de cercetare, sub sancţiunea decăderii. C.f.l. este reglementată în art. 215-217 C. proc. civ. [sinonim: descindere locala].
cercetare la faţa locului, procedeu probatoriu care constă în cercetarea amănunţită a locului unde s-a comis fapta, cu scopul de a cunoaşte exact situaţia locului săvîrşirii infracţiunii, de a descoperi şi fixa urmele infracţiunii, de a stabili poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvirşită. Organul de urmărire penală efectuează c. la f. 1. în prezenţa martorilor asistenţi (afară de cazul cînd aceasta nu este posibil). C. la f. 1. se face in prezenţa părţilor, atunci cînd este necesar; neprezentarea părţilor încunoştinţate nu impiedică însă efectuarea cercetării. Cînd învinuitul sau inculpatul este reţinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penală îi pune în vedere că are dreptul să fie reprezentat şi îi asigură, la cerere, reprezentarea. Instanţa de judecată efectuează c. la f.l. cu citarea părţilor şi în prezenţa procurorului, cînd participarea acestuia la judecată este obligatorie. Oganul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se află ori vin la locul unde se efectuează cercetarea, să comunice între ele sau cu alte persoane ori să plece înainte de terminarea cercetării (art. 129, C.p.p.).
cercetare la faţa locului - act procedural cu un obiect complex (art. 129 C. proc. pen.) care se efectuează de organele judiciare când este necesar să se facă constatări şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor de probă şi împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea. Uneori, poate implica ridicarea unor obiecte sau înscrisuri de la instituţii sau persoane fizice sau efectuarea de percheziţii.
cercetarea la faţa locului, activitate de urmărire penală care constă în perceperea nemijlocită a locului săvîrşirii infracţiunii de către organele de urmărire penală sau instanţele de judecată şi examinarea acestuia, pentru descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă, stabilirea modului cum s-a comis fapta, identificarea făptuitorului şi probarea activităţii infracţionale. Un rol deosebit în desfăşurarea acestor activităţi îl au mijloacele şi metodele criminalistice. C. la f.l. se face în prezenţa martorilor asistenţi afară de cazul cînd aceasta nu este posibil.