Cesiunea de contract în noul Cod Civil
| Comentarii |
|
cesiunea de contract în Noul Cod Civil, 1. Sediul materiei 2. Noţiune 3. Obiectul cesiunii de contract 4. Modalitatea de încheiere a convenţiei privind cesiunea de contract 5. Reguli de formă pentru realizarea cesiunii 6. Momentul cesiunii 7. Efectele cesiunii de contract
Sub reglementarea Codului civil anterior, cesiunea convenţională de contract nu era recunoscută ca atare, iar în practică şi în doctrină posibilitatea cedării contractului era privită, în general, cu rezervă. Existau astfel două opinii: cea predominantă, care considera cesiunea convenţională de contact ca fiind interzisă de lege, întrucât implica şi o cesiune a laturii pasive a raportului obligaţional, iar transmiterea inter vivos a unei datorii nu era considerată pennisă din punct de vedere legal şi opinia minoritară, conform căreia cesiunea convenţională de contract ar fi fost admisibilă, în baza art.969 din vechiul Cod civil, în baza libertăţii contractuale. în practică, convenţia privind cesiunea unui contract a fost în general evitată, recurgându-se la operaţiuni juridice cu efecte similare, dar nu identice, care duc la stingerea raporturilor contractuale şi înlocuirea lor cu unele nou create (novaţie, cesiune de creanţă însoţită de delegaţie perfectă etc.).
Intrarea în vigoare a noului cod civil a adus cu sine reglementarea anumitor instituţii de drept a căror admisibilitate a fost anterior disputată de doctrină, fiind tratate pentru prima oară şi instituţia juridică a preluării de datorie, intens contestată de teoreticieni, aşa cum am arătat şi mai sus, precum şi cesiunea de contract, care devine o convenţie numită.
1. Sediul materiei
Codul civil tratează succint cesiunea convenţională de contract în Cartea a V-a, intitulată „Despre obligaţii”, sub Titlul II „Izvoarele obligaţiilor”. Dispoziţiile legale în materia cesiunii de contract, cuprinse între art. 1315 şi art.
1320, se regăsesc în Secţiunea a 8-a a Capitolului I -“Contractul”.
2. Noţiune
Legiuitorul nu defineşte cesiunea de contract.
Totuşi, faţă de prevederile legale în vigoare, considerăm că am putea defini această instituţie juridică drept fiind acea convenţie prin care una dintre părţile unui contract (cedentul) este înlocuită în executarea contractului cu o terţă parte (cesionarul), în baza acordului intervenit între cedent şi cesionar, cu consimţământul cocontractantului cedat.
Cesiunea de contract (denumită de o parte a doctrinei, precum şi de anumite legislaţii străine şi „cesiune de poziţie contractuală”), este o convenţie cu un caracter tripartit, presupunând intervenţia a trei părţi: cedentul (partea care îşi cedează poziţia contractuală), cesionarul (terţul care, ca efect al acordului încheiat cu cedentul, preia locul acestuia în raportul juridic contractual) şi cocontractantul cedatul (partea contractuală iniţială, faţă de care se vor produce, de asemenea, efectele cesiunii de contract).
Astfel, cesiunea de contract apare ca o instituţie juridică sui-generis, cu natură proprie, iar regimul ei juridic este unul de sine-stătător, independent, cu reguli specifice şi nu reprezintă o simplă însumare a regulilor cuprinse în materia cesiunii de creanţă şi a preluării de datorie, aşa cum apar ele reglementate în noul Cod civil.
3. Obiectul cesiunii de contract
Obiectul cesiunii îl constituie contractul. Cesiunea de contract antrenează transferul contractului însuşi, ca raport juridic complex, diferenţiindu-se astfel de cesiunea drepturilor de creanţă rezultate din contract sau de stingerea contractului iniţial şi înlocuirea lui cu un nou raport contractual, prin novaţie.
în materia obiectului cesiunii de contract, noul Cod civil prevede doar faptul că nu pot fi cesionate decât acele contracte în care prestaţiile nu au fost integral executate.
Ca regulă generală, considerăm că orice convenţie civilă (act juridic bilateral) poate forma obiect al cesiunii, atâta timp cât această posibilitate nu a fost limitată de legiuitor. Astfel, vor putea fonna obiect al cesiunii şi contractele unilaterale, convenţiile contractate intuitu personae şi contractele cu exectutare uno ictu, în cazul în care sunt întrunite anumite condiţii.
Despre contractele unilaterale s-a afirmat că, întrucât acestea generează obligaţii doar în sarcina uneia dintre părţi, o cesiune de contract unilateral ar fi, după caz, fie o cesiune de creanţă, fie una de datorie, după cum cedentul este creditor sau debitor. Totuşi, un contract, chiar şi unilateral, constituie un raport juridic complex, iar cedarea contractului nu se rezumă la transferul creanţei sau al datoriei cedentului, ci antrenează înlocuirea acestuia cu cesionaml în cadrul raportului contractual, înlocuire care poate antrena transferul şi al altor drepturi decât cele de creanţă - cum sunt drepturilepotestalive (de exemplu, în cazul promisiunii unilaterale de vânzare, beneficiarul cedează dreptul său de opţiune).
Şi contractele intuitu personae pot fi cedate. Este adevărat că un creditor ce a încheiat un contract cu debitorul său în considerarea calităţilor personale ale acestuia din unnă nu poate fi obligat să accepte o substituire a cocontractantului ales de el. Totuşi, nimic nu se opune unei atare cesiuni, în cazul în care există acordul creditorului.
întrucât, aşa cum am arătat, cesiunea de contract presupune înlocuirea unuia dintre contractanţi cu un terţ în cursul executării contractului ce face obiectul cesiunii, s-a considerat că cesiunea nu ar putea avea ca obiect decât contracte cu executare succesivă. In cazul contractelor uno ictu, executarea lor instantanee ar fi făcut imposibilă substituirea unei părţi. Totuşi, considerăm că această interpretare nu este riguroasă. Chiar dacă este vorba de un contract cu executare instantanee, este posibil ca scopul urmărit de părţi să nu fie realizat imediat, la data încheierii contractului. De exemplu, contractul este încheiat sub condiţie suspensivă sau, după caz, sub termen suspensiv (în acest din urmă caz, doar dacă până la împlinirea termenului suspensiv este amânată însăşi naşterea drepturilor şi obligaţiilor contractuale). Pendente termine sau pendente conditione, contractul ar putea face obiect al cesiunii.
4. Modalitatea de încheiere a convenţiei privind cesiunea de contract
Spre deosebire de preluarea de datorie, care poate avea şi caracter bipartit, cesiunea de contract apare ca o convenţie tripartită, care se încheie în mod valabil prin exprimarea consimţământului de trei părţi: cedentul, cesionarul şi cocontractantul cedat.
Noul Cod civil ridică exprimarea consimţământului de cocontractantul cedat la rangul unei condiţii esenţiale de fond pentru formarea acordului. Cesiunea de contract ar presupune două etape distincte: încheierea, între cedent şi cesionar, a convenţiei de cesiune şi acceptarea convenţiei de cocontractantul cedat. In cazul în care cocontractantul cedat nu consimte, nu va exista cesiunea de contract, în sensul noului Cod civil.
Acordul cocontractantului cedat poate fi dat concomitent cu încheierea convenţiei de cesiune, ulterior încheierii acesteia sau chiar anterior încheierii convenţiei de cesiune, fie printr-o clauză în contractul care se cedează, prin care contactul este declarat cesibil, fie prin act separat.
în cazul în care acordul cedatului este dat anterior încheierii convenţiei de cesiune între cedent şi cesionar, el va trebui înştiinţat în legătură cu schimbarea cocontractantului. Precizăm că acest acord anterior dat de una dintre părţile unui contract pentru ca cealaltă parte contractantă să îşi poată substitui, dacă va dori, un terţ în executarea contractului, generează în persoana acestui cocontractant un drept potestativ.
Clauza prin care un contract este declarat cesibil poate fi stipulată în favoarea ambelor părţi contractante sau doar în beneficiul uneia dintre ele. De asemenea, în special pentru cazul în care dreptul de a ceda contractul este acordat doar unuia dintre cocontractanţi, există posibilitatea de a se stipula şi un preţ al acestei opţiuni (similar preţului opţiunii dintr-o promisiune de vânzare).
în cazul în care cocontractantul cedat nu şi-a dat acordul la cesiune, anterior/concomitent încheierii acesteia, atunci notificarea convenţiei de cesiune îndeplineşte rolul unei oferte de a contracta, adresate de către cedent şi cesionar.
5. Reguli de formă pentru realizarea cesiunii
Noul Cod civil nu impune condiţii speciale de formă pentru cesiunea convenţională de contract.
Totuşi, în situaţia în care legea cere îndeplinirea anumitor formalităţi pentru încheierea unui anumit contract (de exemplu, fonna autentică), aceste formalităţi
vor trebui respectate şi în ceea ce priveşte cedarea lui. Aceeaşi regulă este valabilă şi în cazul în care formalităţile prevăzute de lege sunt cerute pentru opozabilitatea contractului sau ad probationem. De asemenea, ca regulă, nicio condiţie de formă nu este impusă în legătură cu notificarea cocontractantului cedat, indiferent dacă această notificare se face pentru obţinerea consimţământului cedatului, sau dacă acest consimţământ a fost deja obţinut şi se doreşte doar informarea cedatului cu privire la persoana noului său cocontractant. Termenul de notificare” nu se referă în mod necesar la notificarea făcută prin intermediul unui executor judecătoresc, ci se poate realiza pe orice cale care permite informarea cocontractantului. De altfel, noul Cod civil foloseşte deseori tennenul de notificare cu sensul de infonnare, înştiinţare, supusă sau nu anumitor reguli (dar nu neapărat îndeplinită prin intennediul executorului judecătoresc).
6. Momentul cesiunii
Prin moment al cesiunii se înţelege data încheierii valabile a cesiunii de contract, ca şi convenţie numită, prin exprimarea acordului tuturor părţilor contractante.
în funcţie de momentul exprimării acordului cocontractantului cedat, se vor distinge trei situaţii:
(1) consimţământul este exprimat anterior cesiunii;
(2) consimţământul este dat concomitent cesiunii;
(3) consimţământul cocontractantului este dat ulterior cesiunii de contract.
6.1. Consimţământul este dat anterior cesiunii
Aşa cum am arătat şi mai sus, acordul cocontractantului cedat poate fi dat anterior încheierii convenţiei de cesiune, fie prin inserarea în contract a unei clauze prin care contractul este declarat cesibil, fie printr-un act separat. O atare clauză va da dreptul părţii contractante în favoarea căreia a fost prevăzută de a ceda contractul în viitor, dacă va voi, unui terţ care, în principiu, nu este determinat la data stipulării clauzei.
In cazul în care posibilitatea de a cesiona contractul este prevăzută în chiar contractul ce se cedează, este recomandabil ca aceasta să fie formulată în mod clar, neechivoc, în sensul de a se preciza în mod expres că una
sau amândouă părţile contractante au dreptul ca, în orice moment, în cursul executării contractului, să îşi substituie un terţ, fară ca pentru aceasta să fie necesar acordul celeilalte părţi. De asemenea, pentru evitarea oricăror neînţelegeri ulterioare, este recomandabil să se precizeze, în funcţie de tipul contractului cedat, nişte condiţii minimale ce vor trebui întrunite în persoana cesionarului, precum şi alte aspecte relevante, cum ar fi, de exemplu, clauze referitoare la contraprestaţia datorată în schimbul stipulării clauzei de substituire, dacă este cazul, modalitatea de informare a cocontractantului cedat despre faptul cesiunii, etc.
In cazul în care părţile decid, ulterior încheierii contractului dar anterior cesiunii, să declare contractul ca fiind cesibil de către una/ambele părţi către un terţ, este recomandabil ca acest drept să fie conferit printr-un act adiţional la contractul iniţial, şi nu pe calea unei simple declaraţii emanând de la partea care este de acord cu cesiunea, în viitor, a contractului.
Noul Cod civil conţine o dispoziţie ambiguă referitoare la momentul cesiunii, atunci când acordul cocontractantului cedat este exprimat anterior convenţiei de cesiune. Art. 1317 prevede la alin. (1) că, „dacă o parte a consimţit în mod anticipat ca partea cealaltă să îşi poată substitui un terţ în raporturile născute din contract, cesiunea produce efecte faţă de acea parte din momen tul în care substituirea îi este notificată ori, după caz, din momentul în care o acceptă
Această prevedere ridică anumite probleme. Astfel, dacă, prin ipoteză, acordul cedatului a fost exprimat anterior, este necesară doar infonnarea lui, în sensul că cesiunea a avut loc.
Cum va trebui însă interpretată teza finală a alineatului referitoare la acceptarea cesiunii de către cedat? In primul rând, trebuie subliniat că dacă acordul cedatului a fost exprimat anterior cesiunii nu va mai trebui să i se ceară consimţământul a doua oară, el trebuind doar notificat. In mod excepţional, i se va cere cedatului să îşi dea acordul în cazul în care a permis cedarea contractului în anumite condiţii (de exemplu, a inserat o clauză de agrement, prin care a declarat contractul ca fiind cesibil, cu condiţia de a i se cere acordul cu privire la persoana cesionarului).
O altă interpretare ar fi că această prevedere se referă
la situaţia în care notificarea cesiunii nu poate fi dovedită. Având în vedere că legea nu prevede o formalitate specială pentru notificarea cesiunii de contract, considerăm că dispoziţia sus-menţionată trebuie interpretată în sensul că, dacă faptul notificării cesiunii nu poate fi dovedit (sau nu se poate determina momentul la care a intervenit notificarea), atunci momentul cesiunii va fi acela în care cocontractantul cedat săvârşeşte orice act sau fapt concludent din care să reiasă că a luat cunoştinţă de existenţa cesiunii.
Care va fi însă momentul cesiunii de contract în cclelalte situaţii la care noul Cod civil nu face referire? Răspunsul diferă în funcţie de momentul în care cedatul îşi exprimă acordul.
6.2. Consimţământul este dat concomitent cu cesiunea de contract
Dacă acordul cocontractantului cedat este exprimat concomitent cu încheierea convenţiei de cesiune, care va fi semnată de toate cele trei părţi: cedent, cesionar şi cocontractantul cedat, atunci momentul încheierii convenţiei va fi şi momentul cesiunii.
6.3. Consimţământul este obţinut ulterior cesiunii de contract
Aşa cum am arătat şi anterior, considerăm că notificarea transmisă de cedent şi cesionar cocontractantului cedat, în vederea obţinerii acordului acestuia la cesiune, are natura juridică a unei oferte de a contracta şi urmează să i se aplice regulile prevăzute în această materie de noul Cod civil. De asemenea, vor fi incidente, în baza art. 1 alin. 2 din noul Cod civil şi dispoziţiile din materia notificării preluării de datorie tripartite, ca fiind instituţia juridică cea mai apropiată.
în concret, atât cedentul cât şi cesionarul vor putea să notifice cocontractantului cedat convenţia de cesiune, cerându-i să-şi dea acordul la aceasta. Momentul exprimării acordului de cocontractantul cedat va fi stabilit confonn regulilor prevăzute de noul Cod civil în
materia ofertei de a contracta, mai precis în momentul în care acceptarea ofertei de cocontractant ajunge la ofertant (cedent sau cesionar).
în ceea ce priveşte termenul care îi este acordat cocontractantului cedat pentru a delibera asupra acceptării ofertei, noul Cod civil îngăduie fixarea unui termen de ofertanţi. în cazul în care ambii contractanţi au comunicat creditorului cesiunea, stabilind însă tennene diferite, legiuitorul prevede ca răspunsul să poată fi dat în cadrul termenului celui mai lung. în cazul în care cocontractantul nu a răspuns în acest termen, se consideră că oferta de substituire a terţului a fost refuzată.
Reamintim că, în cazul în care cedentul şi cesionarul stabilesc un termen pentru acceptare, oferta va fi irevocabilă până la împlinirea termenului.
în cazul în care oferta nu prevede şi tenuenul pentru acceptare, în condiţiile art. 1606 alin. (3), contractanţii pot modifica sau denunţa contractul.
O altă problemă care se pune este în legătură cu modalitatea de acceptare a ofertei de cocontractantul cedat. Să presupunem că i s-a transmis cocontractantului convenţia de cesiune în vederea acceptării ei, dar cocontractantul, deşi este de acord cu aceasta, nu doreşte să îl libereze pe cedent, ci vrea ca acesta să garanteze executarea contractului de cesionar. Menţinerea cedentului ca obligat accesoriu pentru executarea contractului nu se poate face decât prin inserarea în convenţia de cesiune a unei stipulaţii în acest sens.
în acest caz, având în vedere că destinatarul ofertei doreşte adăugarea unei clauze contractuale propuse de el, oferta nu este acceptată în condiţiile în care a fost formulată şi, conform art. 1197 alin (1) lit. a) din noul Cod civil, constituie o acceptare necorespunzătoare, întrucât modifică oferta iniţială. în acest caz, cesiunea de contract nu se va considera încheiată, modificarea propusă reprezentând, de fapt, o contraofertă adresată cedentului şi cesionarului.
în cazul în care ofertanţii omit să stabilească un termen pentru acceptare, conform regulilor generale în
materia ofertei de a contracta, oferta va trebui menţinută un timp rezonabil, putând fi revocată în condiţiile enunţate de art. 1193 N. C. civ.
Neacceptarea cesiunii de cocontractant echivalează cu neacceptarea ofertei de a contracta, caz în care oferta rămâne caducă.
Totuşi, opinăm că actul de cesiune a contractului încheiat între “cedent” şi “cesionar”, chiar neacceptat de cocontractantul cedat, este valabil şi va produce efecte între părţile sale.
Această particularitate face ca acordul cocontrac-tantului să se asemene mai mult cu o condiţie de fonnă decât cu una de fond. Astfel, în cazul în care convenţia este valabilă şi în lipsa acordului creditorului, dar nu produce efecte faţă de acesta din urmă, ar părea că suntem mai degrabă în faţa unei probleme de opozabilitate, nu de valabilitate.
Considerăm totuşi că legiuitorul a înţeles să facă din acceptul cocontractantului o condiţie pentru valabilitatea cesiunii de contract, care, aşa cum am
arătat şi mai sus, apare ca un act juridic tripartit. Acordul cocontractantului cedat reprezintă o a treia voinţă care formează contractul.
în cazul în care nu se obţine acordul cocontractantului, convenţia dintre cedent şi cesionar este valabilă şi produce efecte între aceştia, dar ca act juridic nenumit.
7. Efectele cesiunii de contract
7.1. Efecte între cocontractantul cedat şi cesionar
Cesiunea are ca efect continuarea raporturilor juridice rezultate din contractul cedat între cocontractantul cedat şi cesionar. Contractul nu încetează, ci are loc doar înlocuirea, în cadrul raportului contractual, a uneia dintre părţi (cedentul), cu un terţ (cesionarul), de la data încheierii convenţiei de cesiune sau de la o altă dată, stipulată ca atare în convenţie.
Cesionarul va dobândi drepturile născute din contractul cedat nu de la cedent, ci direct de la cocontractantul cedat şi îşi va executa obligaţiile faţă de acesta.
7.1.1. Efecte cu privire la garanţiile contractului cesionat
Dat fiind faptul că raportul obligaţional nu se stinge, ci se transmite, cocontractantul cedat se va putea prevala faţă de cesionar de toate drepturile rezultate din contract.
Totuşi, considerăm că şi în materia cesiunii de
contract îşi vor găsi aplicabilitatea prevederile art. 1602 din materia preluării de datorie, conform cărora obligaţiile asumate de terţi pentru garantarea obligaţiilor cedentului (fidejusiune sau cauţiune reală) se vor stinge, dacă terţii nu şi-au dat acordul în legătură cu menţinerea acestora. Această soluţie legislativă se explică prin faptul că, în principiu, terţii s-au obligat în considerarea persoanei cedentului, iar o dată ce a operat cesiunea, acesta este liberat, deci cauza în vederea căreia s-au obligat terţii nu mai subzistă. Cesiunea de contract, ca şi preluarea de datorie, are deci caracter translativ în ceea ce priveşte raportul obligaţional principal, dar în materia garanţiilor constituite de terţi, ca accesorii ale obligaţiei, va avea, în lipsă de stipulaţie contrară, efect extinctiv.
Cu toate acestea, în cazul în care însuşi cedentul a constituit o garanţie reală, în vederea asigurării executării obligaţiei sale, considerăm că aceasta nu se va stinge. Spre deosebire de terţii obligaţi accesoriu, cedentul este parte la convenţia de cesiune. Consimţind la transferul contractului, se înţelege că a dorit să transmită obligaţia aşa cum se afla ea, deci inclusiv cu garanţiile care o însoţeau, în afară de cazul în care se stipulează contrariul. în situaţia în care nu s-a prevăzut expres că aceste garanţii se sting, ele vor fi menţinute. Mai mult, considerăm că, în cazul în care se preia o obligaţie contractuală garantată cu un drept accesoriu asupra unui bun al cedentului, iar convenţia de preluare menţionează doar, în tenneni generali, că cedentul va fi liberat ca efect al preluării, o astfel de prevedere va trebui considerată ca referindu-se la obligaţia principală, care se transmite şi nu la obligaţia accesorie.
7.1.2. Mijloacele de apărare şi excepţiile
Cocontractantul cedat va putea opune cesionarului
toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca şi faţă de cedent, cu excepţia acelora care erau legate exclusiv de persoana acestuia din urmă. Acele excepţii şi apărări rezultate din raporturile cocontractantului cedat cu cedentul nu vor putea fi invocate faţă de cesionar decât dacă cocontractantul cedat şi-a rezervat în mod expres acest drept.
7.2. Efecte între cocontractantul cedat şi cedent
Ca efect al cesiunii, cedentul este liberat de
obligaţiile ce rezultă din contractul cedat, poziţia sa contractuală fiind preluată de cesionar.
Liberarea cedentului constituie regula în materia cesiunii de contract. Această regulă este însă una supletivă, iar părţile pot conveni ca cedentul să rămână în continuare ţinut să execute obligaţiile contractuale. Din prevederile art. 1318 alin. (2), rezultă că, atunci când cedatul declară că nu înţelege să îl libereze pe cedent, acesta va fi obligat în subsidiar faţă de debitorul principal, cesionarul, ca garant personal al acestuia.
în cazul în care cesionarul nu îşi execută obligaţiile, cedatul se va putea întoarce împotriva cocontractantului iniţial, dacă a declarat în mod expres că nu îl liberează. Legea instituie un termen de 15 zile de la data neexecutării obligaţiei de cesionar, termen în care cedatul va trebui să notifice cedentului neexecutarea. Noul Cod civil nu prevede ce sancţiune se va aplica cedatului pentru nerespectarea acestui tennen dar, din formularea textului legal, acesta pare să fie un termen de decădere. Atunci când cedentul nu a fost notificat în tennenul de 15 zile, el nu va mai putea fi ţinut să execute în locul cesionarului. Tennenul fiind unul de decădere, el nu este supus suspendării sau întreruperii, iar cedatul nu poate fi repus în tennen.
7.3. Efecte între cedent şi cesionar. Obligaţia de garanţie
Chiar dacă a fost liberat prin efectul cesiunii, cedentul
are o obligaţie legală de garanţie faţă de cesionar, fiind ţinut să garanteze pentru valabilitatea contractului.
Această obligaţie legală de garanţie poate fi modificată prin acordul părţilor, putând fi atenuată (de exemplu, cedentul va garanta numai pentru anumite clauze de nevalabilitate) sau agravată.
în cazul în care cedentul garantează executarea contractului, el va fi ţinut ca fidejusor pentru obligaţiile cocontractantului cedat. Se poate ajunge astfel la situaţia în care cedentul să fie garant personal al ambelor părţi ale contractului (al cesionarului, dacă a garantat executarea obligaţiilor de cedat şi al cedatului, în cazul în care nu a fost liberat de acesta).
Concluzionăm, menţionând că am enumerat în articolul de mai sus doar câteva din principalele aspecte referitoare la cesiunea convenţională de contract. Prin adoptarea Codului civil a fost creat cadrul legal general necesar implementării acestei instituţii, dar problemele de drept ce vor rezulta din practică vor fi, fără îndoială, multiple, iar utilitatea acestei operaţiuni va fi demonstrată de incidenţa pe care convenţiile de cesiune de contract o vor avea în practica juridică, în general, precum şi în activitatea notarială, în special.
Citește mai mult
instintare in acest sens.CE MA SFATUITI SA FAC? Multumesc anticipat!