Procedura succesorală în cazul existenţei unui testament prin care s-a instituit un legat particular
| Comentarii |
|
procedura succesorală în cazul existenţei unui testament prin care s-a instituit un legat particular, Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale a realizat liberalizarea profesiei şi perfecţionarea continuă a modului de întocmire a actelor notariale sub aspectul calităţii şi legalităţii lor. Tot în scopul perfecţionării acestei activităţi în conformitate cu noile atribuţii şi modificări aduse în dreptul dvil material şi procedural s-au adoptat modificări corespunzătoare şi în procedura notarială, inclusiv în materie succesorală, la republicarea acestei legi.
In Codul dvil adoptat şi intrat în vigoare la 01.10.2011, s-a prevăzut că patrimoniul defunctului se transmite în baza art. 955 atât prin moştenire legală, cât şi prin moştenire testamentară.
Moştenirea legală se cuvine, în baza art. 963 din codul dvil, soţului supravieţuitor, descendenţilor şi ascendenţilor, indiferent de gradul de rudenie, precum şi rudelor colaterale până la gradul IV, iar în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite oraşului sau comunei în a cărei raza teritorială se aflau bunurile acestuia.
Prin testament, olograf sau autentic ori într-o altă formă privilegiată (art. 1047 Cod dvil) se pot institui legate universale sau cu titlu universal referitoare, după caz, la întreaga moştenire sau la o cotă parte din moştenire.
Legatarul cu titlu particular are dreptul, potrivit art. 1059 Cod dvil, la un bun individual determinat a cărui proprietate o dobândeşte, sau a unor bunuri de gen asupra cărora are un drept de creanţă.
Cel chemat la moştenire în termenul legii sau voinţei defunctului poate să o accepte sau renunţe la ea, conform art. 110 Cod dvil.
Prin urmare şi legatarul particular este obligat să-şi exprime opţiunea la transmiterea moştenirii.
Pentru stăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral (sezina) au calitate, de drept, în baza art. 1126
Cod dvil, moştenitorii sezinari: soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi, ei fiind totodată moştenitori rezervatari, potrivit art. 1057 Cod dvil.
Ceilalţi moştenitori legali şi testamentari, adică legatarii universali sau cu titlu universal, intră în stăpânirea de fapt a moştenirii în condiţiile art. 1127 şi 1128 Cod dvil, pe calea certificatului de moştenitor.
Legatarul particular intră în posesia obiectului legatului din ziua în care i-a fost predat de bună voie, iar în lipsă, din ziua depunerii la instanţă a cererii de predare, conform art. 1129 Cod dvil.
împotriva oricărei persoane aflate în posesia bunurilor din patrimoniul succesoral cu titlu pretins de moştenitor, se poate exerdta petiţia de ereditate, potrivit art. 1130 Cod dvil, prin care moştenitorii cu vocaţie universală sau cu titlu universal pot obţine recunoaşterea drepturilor lor.
Prin urmare au calitatea de moştenitori, cei care în baza legii sau testamentului pot invoca dobândirea universală sau cu titlu universal a bunurilor din patrimoniul succesoral şi răspund pentru datoriile şi sardnile moştenirii.
Legatarul particular nu este ded moştenitor, deşi, potrivit legii, este obligat să accepte succesiunea pentru bunurile determinate individual sau de gen ce i-au fost expres testate de autor şi bineînţeles nu este obligat să suporte datoriile şi sardnile moştenirii, cu excepţia răspunderii cu privire la bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, în condiţiile arătate expres de art. 1056 Cod dvil, iar în cazul depăşirii activului net al moştenirii legatele particulare vor fi reduse proporţional, după cum se exprimă art. 1067 alin. 2 Cod dvil.
In aceste condiţii, tot Codul dvil prevede la art. 1132, că certificatul de moştenitor se eliberează de
notarul public în cauzele nelitigioase şi cuprinde constatările referitoare la patrimoniul succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor, cotele legale care le revin şi are efectele prevăzute de art. 1133 cod civil referitoare la:
- dovada calităţii de moştenitor legal sau testamentar;
- dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală;
- cota care le revine, evident procedând în prealabil la lichidarea regimului matrimonial.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1125-1128 Cod dvil, sus amintite, certificatul de moştenitor mai are şi efectul predării succesiunii, potrivit întinderii drepturilor cuvenite moştenitorilor legali sau testamentari.
Legatarul particular, nefiind moştenitor, poate obţine, la cerere, certificatul de legatar în condiţiile art. 1129 Cod dvil, în măsura în care i se predă legatul de bună voie.
în Legea nr. 36/1995, modificată, art. 82 prevede că, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de formă, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau există acordul lor în aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament, text care nu corespunde cu art. 1129 din Codul dvil sus amintit şi care are în vedere predarea legatului, dacă se face de bună voie de moştenitorii care au posesia bunurilor succesorale în condiţiile art. 1128 Cod dvil, caz în care se poate elibera certificatul de legatar. Aceşti moştenitori pot fi şi nerezervatari.
In caz contrar, legatarul particular urmând să ceară instanţei predarea legatului, raportul dintre părţi devenind litigios, încetează competenţa notarului public. Ca urmare, textul art. 82 din Legea 36/1995 ar urma să fie pus de acord cu art. 1127-129 din Codul dvil.
Sub acest aspect, amintim că una din sursele de inspiraţie ale noului nostru Cod dvil este şi Codul dvil al Quebec-ului, care la art. 739 şi 740 prevede textual că:
Legatarul particular care acceptă legatul deşi nu este un erede, el este sesizat ca un moştenitor al bunurilor testate prin dccesid defunctului sau prin evenimentul care da efect legatului său. El este ţinut de obligaţiile defunctului acestor bunuri mai puţin cazul în care celelalte bunuri din succesiune nu sunt suficiente pentru plata datoriilor; în acest caz el nu este ţinut decât până la concurenţa valorii
bunurilor primite.
Legatarul particular trebuie pentru a primi legatul său, să aibă astfel aceleaşi calităţi cu cele cerute pentru a succede.
El poate fi nedemn de a primi succesiunea; el poate ca un succesibil cere tribunalului de a declara nedemn un moştenitor sau un colegatar particular.
Legatarul particular are dreptul ca orice succesibil de a delibera şi a exerdta opţiunea sa asupra legatului ce i s-a instituit cu aceleaşi efede şi urmând aceleaşi reguli.
în raport de prevederile art. 1129 Cod dvil se impune modificarea dispoziţiilor procedurii succesorale notariale în care drepturile legatarului particular sunt invocate nu numai în cauzele în care, potrivit art. 77 alin. 2 din Legea notarilor publid şi activităţii notariale, republicată, nu se aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau există acordul acestora, dar şi în acele cauze în care partidpă numai moştenitori nerezervatari. Aceasta, deoarece legatarul particular deşi devine proprietarul bunurilor individual testate de la data deschiderii moştenirii, trebuie să ceară instanţei predarea legatului său, dacă nu i se predă de bună voie. Desigur că notarul public poate considera că moştenitorii nerezervatari nu ar avea nid un temei să se opună prevederii legatului particular, decât în situaţia în care ar fi atacabil testamentul pentru nelegalitatea lui, în legătură cu voinţa pretins declarată a autorului etc. întrucât s-ar justifica astfel un interes legitim să se refuze predarea de bună voie a legatului particular de către moştenitorii nerezervatari, care în condiţiile art. 1127 Cod dvil dobândesc şi sezina prin eliberarea certificatului de moştenitor, legatarul nu va putea intra în posesia obiectului legatului decât în ziua depunerii la instanţă a cererii de predare, aşa cum se exprimă art. 1129 Cod dvil. Chiar dacă dobândeşte de drept proprietatea bunurilor individual testate de la data deschiderii moştenirii, potrivit art. 1059 Cod dvil, legatarul particular este obligat să ceară ded predarea legatului. Ori, dacă moştenitorii nerezervatari refuză predarea legatului, urmează ca legatarul particular să recurgă la procedura contendoasă judidară, de aceea se impune completarea textului art. 77 alin. 2 din Legea notarilor publid şi a activităţii notariale, în sensul menţionat, precum şi a art. 79 alin. 2 dintr-un alt pro-ied de modificare a legii, care va intra în vigoare de la 01.01.2013.
Pe de altă parte, în Codul dvil se face referire la conţinutul certificatului de moştenitor în art. 1132 -1133, în sensul că face dovada calităţii de moştenitor legal sau testamentar, precum şi a dreptului de proprietate asupra bunurilor sau cotelor legale din aceste
bunuri aflate în masa succesorală. întrucât, legatarul particular nu este moştenitor în concepţia Codului civil, deoarece nu dobândeşte patrimoniul sau o parte a patrimoniului succesoral, d în proprietate bunuri individual determinate, în cadrul procedurii notariale i se va putea elibera numai un certificat de legatar particular, care poate fi cuprins şi în certificatul de moştenitor alături de moştenitorii legali rezervatari sau, după caz, nerezervatari existenţi, în condiţiile legii.
Dacă se refuză predarea legatului particular şi de moştenitorii nerezervatari, legatarului nu i se va putea elibera un certificat de legatar, decât după obţinerea pe cale judecătorească a predării legatului, ceea ce va avea drept consecinţă îndrumarea lui la instanţa de judecată şi continuarea, după caz, a procedurii succesorale pentru moştenitorii legali (nerezervatari). Desigur, legatarul particular dacă obţine judecătoreşte predarea legatului, în ipoteza în care moştenitorii nerezervatari au refuzat să îl predea de bună voie, va putea cere suplimentarea certificatului de moştenitor cu legatul său. In ipoteza în care s-ar respinge acţiunea judecătorească de predarea legatului particular, constatându-se eventual la cererea moştenitorilor nerezervatari că testamentul este nelegal pentru vidi de consimţământ ale autorului etc., bunurile individual determinate care făcuseră obiectul legatului se vor cuprinde în certificatul de moştenitor suplimentar în favoarea moştenitorilor nerezervatari.
Necesitatea completării dispoziţiilor legale din cadrul procedurii succesorale notariale şi cu cele din Codul dvil legate de eliberarea certificatului de legatar particular sau de a se menţiona în cadrul certificatului de moştenitor şi acordul moştenitorilor legali nerezervatari la stabilirea drepturilor legatului particular se justifică cu atât mai mult cu cât valoarea certificatului de moştenitor este deter-minată de puterea lui doveditoare asupra dreptului de proprietate al moştenitorilor şi legatarilor. Aceasta, deoarece notarul public este dator să constate pe bază de probe, dreptul de proprietate al moştenitorilor asupra bunurilor din patrimoniul autorului succesiunii, ceea ce, de altfel, era o atribuţie care o îndeplinea şi până în prezent. Practica neunitară a instanţelor judecătoreşti, considera însă că certificatul de moştenitor nu constituia titlu de proprietate deoarece urma să se dovedească acest titlu în persoana autorului, astfel că nu se putea opune terţilor sub acest aspect.
In condiţiile art. 85 din actuala reglementare a
Legii notarilor publid şi a activităţii notariale nr. 36/1995, până la anularea sa în justiţie, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurile care se cuvin moştenitorilor.
întrucât în cadrul procedurii succesorale notarul public stabileşte nu numai calitatea moştenitorilor şi legatarilor, dar şi drepturile acestora pe baza probelor administrate, Codul dvil a recunoscut în baza art. 1133 şi valoarea de titlu de proprietate al succesorilor (moştenitori sau legatari), asupra masei succesorale din patrimoniul autorului, transmisă evident mortis causa. In cazul transmisiunilor inter vivos se pune exad aceeaşi problemă ca autorul strămutării dreptului să fie proprietarul bunurilor pe care le transmit şi desigur să nu se conteste titlu de proprietate al dobânditorului. Codul dvil actual ca şi cel din anul 1864, menţionează privitor la dreptul de proprietate, că acesta se dobândeşte, în condiţiile legii, prin convenţie (inter vivos), moştenire legală sau testamentară (mortis causa), accesiune, uzucapiune etc., ceea ce confirmă şi dovada de titlu de proprietate a certificatului de moştenitor. Evident că faţă de terţi valoarea certificatului de moştenitor ca titlu de proprietate nu poate fi opozabil, ca de altfel şi a contractului de transmisiune inter vivos (vânzare, donaţie, schimb). Terţii pot să atace titlul de proprietate în justiţie fie că este un contrad sau un certificat de moştenitor. Până la o eventuală anulare a certificatului de moştenitor în justiţie, acesta face dovada deplină şi a dreptului de proprietate.
Aşa cum am menţionat, rolul notarului public este acela de a stabili prin certificatul de moştenitor dobândirea dreptului moştenitorilor la sezină adică de a intra în stăpânirea de fapt a bunurilor succesorale şi, totodată, a recunoaşterii calităţii şi dreptului de proprietate al moştenitorilor fie legali sau testamentari asupra patrimoniului autorului succesiunii, în cotele legale cuvenite în conformitate cu prevederile art. 1127-1129 şi 1132-1133 din Codul dvil în vigoare. Cu privire la sezină sunt reglementări corespunzătoare şi în Codul dvil de la 1864 (art. 653, 889,895, 899). Deosebire este că în noul Cod dvil sezina se acordă şi prin certificatul de moştenitor.
Notarul public conferă sezina, cu excepţia moştenitorilor rezervatari, care în baza art. 1125 Cod dvil, au sezina de drept a bunurilor succesorale, adică predarea de fapt a acestor bunuri, astfel:
- moştenitorilor nerezervatari, în lipsa moştenitorilor rezervatari;
- legatarului universal, cu acordul moştenitorilor
rezervatari, iar dacă aceştia refuză, numai dacă există, nu le este încălcată rezerva succesorală;
- legatarilor cu titlu universal, cu acordul, după caz a moştenitorilor rezervatari, legatarului universal sau a moştenitorilor nerezervatari;
- legatarilor cu titlu particular, cu acordul moştenitorilor legali (rezervatari sau nu), ori a legatarilor universali sau cu titlu universal, iar în caz de refuz a predării bunului obiect al legatului intră în stăpânirea lui din ziua depunerii la instanţă a cererii de predare, adică a existenţei unui raport litigios, caz în care încetează competenţa necontencioasă a notarului public.
Prin urmare, neîncălcarea rezervei, inexistenţa unui testament în formă autentică nu justifică eliberarea certificatului de moştenitor fără citarea, după caz, în ordinea susmenţionată a Codului civil (art. 1127-1129) a moştenitorilor legali sau testamentari, îndreptăţiţi să nu se opună la predarea bunurilor succesorale cuvenite.
Textul art. 75 alin. 3 şi al art. 82 alin. 2 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 impun a fi corelate corespunzător, ded a fi modificat art. 72 alin. 3 şi art. 79 alin. 2 ce urmează să intre în vigoare de la 01.01.2013 în sensul ritării, tuturor moştenitorilor legali sau testamentari şi obţinerii acordului lor, după caz, în condiţiile Codului civil în vederea conferirii sezinei, precum şi a drepturilor materiale succesorale ce le sunt cuvenite legatorilor cu titlu particular.
Astfel, art. 75 alin. 3 din procedura succesorală, care va deveni art. 72 alin. 3 în varianta ce ar intra în vigoare de la 01.01.2013 se prevede că;
dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moştenitori rezervatari, numai legatarul, dacă testamentul este olograf (sau mistic, formă nereglementată în noul Cod civil) se citează şi moştenitorii legali.
Raţiunea acestui text este aceea a justificării necontestării, în general de către moştenitorii legali a formei autentice a testamentului, decât eventual pentru fals, caz în care se exercită acţiunea penală sau pentru viciu de consimţământ al testatorului ori lipsă de discernământ a acestuia, soluţii ce reies din noul Cod civil. In actualul Cod civil se prevede însă la art. 1128 că legatarul universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii de la moştmitorii rezervatari. Dacă asemenea moştenitori nu există sau refuză, legatarul universal intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de moştenitor.
Ipoteza în care există moştenitori rezervatari, dar ar refuza predarea legatului universal s-ar justifica eliberarea certificatului de moştenitor, pe care procedura notarială nu o are în vedere, în măsura în care notarul public ar constata că refuzul este evident nejustificat. In caz contrar, cum ar fi invocarea vicierii consimţământului testatorului (eroare, doi, viclenie), notarul public constată litigiul dintre părţi şi îi îndrumă la proces. De altfel, art. 1128 din Codul civil are în vedere intrarea în stăpânirea moştenirii legatarului cu titlu universal de la moştenitorii rezervatari sau legatarul universal ori moştenitorii legali nerezervatari, după caz.
De aceea, la alin. 3 din art. 72 din lege ar urma să se adauge la textul existent următoarele: în vederea intrării în stăpânirea de fapt a moştenirii prin certificatul de moştenitor, de către legatarul universal sau cu titlu universal, instituit, după caz, printr-un testament autentic sau olograf, notarul public va cita moştenitorii legali existenţi, rezervatari sau nerezervatari, în vederea recunoaşterii testamentului autorului succesiunii. Numai refuzul recunoaşterii testamentului întemeiat pe motive care pun în discuţie valabilitatea lui, justifică încetarea continuării procedurii succesorale notariale (suspendarea).
Totodată, art. 79 din Legea nr. 36/1995 corespunzător variantei ce urmează să intre în vigoare de la 01.01.2013, ar urma să fie amendat corespunzător (corecturi impune şi art. 75, respectiv art. 82 alin. 2 din aceeaşi lege). Notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular dacă nu se exprimă refuzul moştenitorilor legali, în condiţiile art. 1129 Cod civil.
Desigur, în Regulamentul de aplicare a legii, se vor face precizările necesare pentru justa interpretare a acestor dispoziţii din Codul civil şi Legea nr. 36/1995.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Procedura succesorală în cazul existenţei unui testament prin care s-a instituit un legat particular
