Competenţă de atribuţiune
| Comentarii |
|
competenţă de atribuţiune, instituţie procesuală prin care se delimitează sfera atribuţiilor instanţelor judecătoreşti de grad diferit. C.a. poate fi privită atât din punctul de vedere al funcţiilor ce revin diferitelor categorii de instanţe, cât şi după obiectul, valoarea sau natura pricinilor. Astfel, c.a. poate fi: A) C.a. funcţională (rationae oficii), prin care se determină categoriile de atribuţii ce sunt recunoscute de lege instanţelor judecătoreşti; c.a. funcţională se stabileşte prin dispoziţiile cuprinse în Legea de organizare judiciară şi în Codul de procedură civilă; ea vizează atribuţiile ce revin judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; c.a. funcţională se concretizează în următoarele atribuţii: I) judecătoriile soluţionează: a) în primă instanţă, toate litigiile civile, cu excepţia acelora date de lege în competenţa altor organe; b) plângerile îndreptate împotriva hotărârilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; 2) tribunalele judecă: a) în primă instanţă, litigiile date prin lege în competenţa lor; b) ca instanţă de apel, apelurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii; c) ca instanţă de recurs, recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; 3) curţile de apel judecă: a) în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
b) ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă; c) ca instanţă de recurs, recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege; 4) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează: a) ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; b) recursurile în interesul legii. B) C.a. procesuală (rationae materiae), în cadrul căreia atribuţiile instanţelor judecătoreşti se determină după natura, obiectul şi valoarea litigiului. C.a. procesuală determină, pe linie verticală, litigiile civile ce urmează să fie soluţionate, potrivit criteriilor menţionate, de anumite instanţe; legea recunoaşte o asemenea competenţă judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [sin. competenţă materială; v. şi competenţa de atribuţiune procesuală a judecătoriilor; competenţa de atribuţiune procesuală a tribunalelor; competenţa de atribuţiune procesuală a curţilor de apel; competenţa de atribuţiune procesuală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie]
