competenţă de atribuţiune procesuală a tribunalelor, aptitudine recunoscută instanţelor judecătoreşti care formează cea de a doua verigă a sistemului judiciar, de a soluţiona cauzele civile expres determinate de lege. Tribunalele soluţionează următoarele categorii de litigii: 1) în primă instanţă: a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani; b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar; c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe; d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel; e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială; f) procesele şi cererile în materie de expropriere; g) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale; i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în străinătate; 2) ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă; 3) ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; 4) în orice alte materii date prin lege în competenţa lor; competenţa diversă a tribunalelor vizează, în esenţă, următoarele litigii: conflictele de competenţă dintre două judecătorii aflate în circumscripţia teritorială a acelui tribunal; cererile de recuzare a judecătorilor de la o judecătorie, dacă din cauza recuzării completul de judecată nu se poate forma; cererile pentru strămutarea judecăţii, întemeiate pe motive de rudenie sau afinitate, de la o judecătorie la alta, dacă acestea sunt situate în circumscripţia aceluiaşi tribunal. C.a.p.t. ca instanţe de fond, în materie civilă, este o competenţă de excepţie; ea este însă deplină în materie comercială, în materia conflictelor de muncă şi a litigiilor de contencios administrativ. Tribunalele sunt instanţe de drept comun în materie de apel; ele sunt instanţe cu o competenţă de excepţie în privinţa căii extraordinare de atac a recursului.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Competenţă de atribuţiune procesuală a tribunalelor
