Confiscarea extinsă a averii sau a bunurilor din infracțiune
| Comentarii |
|
confiscarea extinsă a averii sau a bunurilor din infracțiune, prin adoptarea Legii nr. 63/2012, prin care a fost introdusă în legislaţia penală română confiscarea extinsă, s-au pus în aplicare dispoziţiile art. 3[î]din Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea, decizie adoptată în contextul în care instrumentele existente în materia confiscării au fost considerate insuficiente, deoarece un număr de state membre nu erau în măsură să confişte în mod eficient produsele infracţiunilor.
Confiscarea extinsă este o variantă a măsurii de siguranţă a confiscării speciale. Desigur, toate aprecierile făcute cu privire la confiscarea specială rămân valabile şi pentru confiscarea extinsă.
în anumite condiţii şi pentru anumite infracţiuni expres enunţate de legiuitor, sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la ari. 112 C. pen. Prin bunuri, conform art. 112', se înţelege şi sumele de bani. La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.
Dacă bunurile supuse confiscării nu sunt găsite, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora. Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea.
Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută de lege (5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei), care excedează nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Executarea confiscării speciale şi a confiscării extinse
Măsura de siguranţă a confiscării speciale sau a confiscării extinse se execută potrivit ari. 574 C. proc. pen. şi art. 79 din Legea nr. 253/2013, după cum urmează:
a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii;
b) dacă lucrurile confiscate se află în păstrarea organelor de poliţie sau a altor instituţii, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organului la care se află. După primirea copiei de pe dispozitiv, lucrurile confiscate se predau în termen de 30 de zile organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii. La cererea organelor care se ocupă de valorificare, bunurile pot rămâne în custodia poliţiei până la valorificare;
c) când confiscarea priveşte sume de bani ce nu au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale. în vederea executării confiscării potrivit dispoziţiilor privind creanţele bugetare;
d) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, dacă prin lege nu se prevede altfel, aceasta se face în prezenţa unei comisii formate din judecătorul delegat cu executarea al instanţei de executare, un reprezentant al parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă, un reprezentant al inspectoratului judeţean de poliţie, gestionarul camerei de corpuri delicte în gestiunea căruia se aflau bunurile supuse distrugerii şi, dacă este cazul, reprezentanţi ai altor autorităţi cu competenţe în domeniu desemnaţi de judecătorul delegat. Comisia întocmeşte un proces-verbal, care se trimite, în copie, spre a fi depus la dosarele privind cauzele în care s-a dispus confiscarea respectivelor bunuri. în cazul în care distrugerea nu are loc în circumscripţia instanţei de executare, din comisie face parte judecătorul delegat cu executarea de la instanţa corespunzătoare în grad în circumscripţia căreia are loc distrugerea. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanţei de executare.
Cheltuielile de păstrare, întreţinere şi valorificare a bunurilor confiscate se acoperă din preţul obţinut. Dacă nu este posibilă acoperirea integrală a acestor cheltuieli din preţul obţinut, diferenţa rămâne în sarcina statului. Cheltuielile de distrugere a bunurilor confiscate rămân în sarcina statului.
Luarea şi punerea în executare a măsurii confiscării se realizează în două etape: una în faza de urmărire penală şi cealaltă în faza de judecată.
în cursul urmăririi penale. Potrivit art. 249 C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existenţa unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora, şi se pot lua. în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare pot folosi şi părţii civile.
Măsurile asigurătorii sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public, precum nici exceptate de lege.
în faza de judecată. Potrivit art. 574 C. proc. pen., măsura de siguranţă a confiscării speciale luată prin hotărârea instanţei de judecată se execută după cum urmează:
a) dacă lucrurile confiscate se află în păstrarea organelor de poliţie sau a altor instituţii, instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organului la care se află. După primirea copiei de pe dispozitiv, lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii:
b) atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce nu au fost consemnate la unităţi bancare, instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale, respectiv administraţiei finanţelor publice, în vederea executării confiscării potrivit dispoziţiilor privind creanţele bugetare;
c) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenţa judecătorului delegat cu executarea. întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.
