Dizolvarea persoanei juridice ca sancțiune penală
| Comentarii |
|
dizolvarea persoanei juridice ca sancțiune penală, dizolvarea este o instituţie proprie dreptului comercial şi constă în modalitatea prin care o societate încetează a fiinţa din punct de vedere juridic. Cu alte cuvinte, sancţiunea dizolvării persoanei juridice echivalează cu „o pedeapsă cu moartea”, deoarece aceasta încetează din punct de vedere juridic.
Dizolvarea persoanei juridice este cea mai aspră pedeapsă complementară, este prevăzută în art. 139 C. pen. şi are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, in aceste situaţii, se face aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, ale Legii nr. 85/2014 etc.
Pedeapsa complementară a dizolvării se aplică doar în situaţia constatării elementului intenţional în săvârşirea infracţiunii. Desigur, acest element este cu prisosinţă dovedit în situaţia în care crearea persoanei juridice ori deturnarea obiectului ei de activitate s-a făcut în scopul săvârşirii de infracţiuni.
De asemenea, dizolvarea se dispune în caz de neexecutare. cu rea-credinţâ. a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-e) (suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţi, închiderea unor puncte de lucru, interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice şi plasarea sub supraveghere judiciară), precum şi în cazul în care pedeapsa afişării sau publicării hotărârii de condamnare nu a fost executată în termenul de 3 luni prevăzut la art. 140 alin. (2) C. pen.
Nu poate fi aplicată însă tuturor categoriilor de persoane juridice, deoarece s-ar periclita buna funcţionare a statului de drept. Astfel, nu se aplică instituţiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organizaţiilor religioase sau aparţinând minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii, şi persoanelor juridice din domeniul presei (art. 141 C. pen.). Potrivit definiţiei, prin instituţie publică avem în vedere un organ sau o organizaţie de stat cu atribuţii administrative şi de execuţie, care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural, administrativ şi care administrează bunurile statului sub controlul unei autorităţi statale. Autoritatea publică este un organism sau o instituţie care exercită una dintre formele fundamentale ale activităţii statului (legislativă, executivă şi judecătorească) şi care are competenţe de reglementare, control şi sancţionare. Potrivit Constituţiei României, sunt autorităţi publice: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, organele administraţiei publice centrale de specialitate, organele administraţiei publice locale, instanţele judecătoreşti. Ministerul Public. Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Curtea Constituţională. în subordinea acestora se pot organiza unele agenţii, inspectorate sau autorităţi administrative autonome, cum ar fi serviciile de informaţii. C.N.A., Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei, Banca Naţională etc. Instituţiile publice au la bază două criterii care le fac să se deosebească de alte persoane juridice: criteriul modului de alcătuire a colectivului lor şi criteriul scopului în care au fost constituite, deoarece acestea nu au scop lucrativ.
Potrivit art. 8 alin. (2) din Constituţia României, -partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială.
ordinea de drept şi principiile democraţiei". Potrivit art. 9 din Constituţie, „sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor”.
Constatăm că aceste persoane juridice pot fi totuşi dizolvate dacă prin activitatea lor acţionează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României. Astfel, potrivit art. 46 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice11’, un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele situaţii:
- când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7)(2’ şi art. 40 alin. (2) şi (4)|3] din Constituţia României, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4)<41 din Legea nr. 14/2003;
- când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;
- când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare odinii publice;
- când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia;
- ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti conform art. 47 alin. (1)[S)din Legea nr. 14/2003;
- ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 şi 26> din Legea nr. 14/2003, constatată de Tribunalul Bucureşti;
- ca urmare a aplicării art. 26 din Legea nr. 14/2003 (în cazul în care modificările statutului nu sunt comunicate conform legii sau dacă instanţa a respins cererea de încuviinţare a modificării statutului, iar partidul politic în cauză acţionează în baza statutului modificat).
De asemenea, asociaţiile religioase pot fi desfiinţate pe cale civilă, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care reglementează posibilitatea ca instanţa de judecată să dizolve asociaţia care prin activitatea sa aduce prejudicii grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice, libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului ori când asociaţia religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Potrivit art. 30 alin. (4) din Constituţia României, „nicio publicaţie nu poate fi suprimată", deoarece libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel. prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. Din această perspectivă, se poate pune problema unei încălcări a principiului egalităţii în drepturi, deoarece persoanele juridice din presă au scop lucrativ şi ar avea o situaţie privilegiată în comparaţie cu alte persoane juridice care, de asemenea, au scop lucrativ. Desigur, dispoziţia constituţională are un caracter imperativ, astfel că persoanele juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei sunt exceptate de la aplicarea pedepsei complementare a dizolvării şi, respectiv, a suspendării activităţii.
O copie după dispozitivul hotărârii de dizolvare rămase definitivă se transmite de către judecătorul delegat cu executarea persoanei juridice respective, precum şi organului care a autorizat înfiinţarea ei, respectiv organului care a înregistrat persoana juridică, solicitându-se, totodată, informarea cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurii.
La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa complementară a dizolvării, persoana juridică intră în lichidare. Lichidarea persoanei juridice trebuie finalizată în cel mult 2 ani de la data dizolvării. în acest scop. judecătorul delegat cu executarea desemnează un lichidator din rândul practicienilor în insolvenţă, în vederea îndeplinirii procedurii de lichidare. Lichidatorul desemnat aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale specifice privind lichidarea persoanelor juridice (art. 35 din Legea nr. 253/2013).
