Internarea medicală ca măsură de siguranță
| Comentarii |
|
internarea medicală ca măsură de siguranță, este prevăzută la art. 110 din Noul Cod Penal şi se dispune dacă făptuitorul se află într-o stare psihofizică anormală, fiind bolnav psihic (mintal), consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate. Măsura se ia în situaţia în care boala sau consumul cronic de substanţe psihoactive au căpătat forme grave. în care capacitatea de a înţelege şi a dirija voinţa sunt profund alterate.
Existenţa bolii psihice trebuie să fie constatată o comisie formată din medic legist şi medici specialişti, iar tratamentul va fi stabilit de către aceştia pe bază de expertiză medicală. Luarea măsurii urmăreşte prevenirea pericolului săvârşirii de noi infracţiuni, dar, în acelaşi timp, se urmăreşte şi vindecarea sau ameliorarea stării de sănătate a făptuitorului.
Privarea de libertate se execută într-un unitate sanitară de specialitate, prin internare. Orice opoziţie din partea făptuitorului justifică folosirea mijloacelor de constrângere necesare. în cazul în care persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale refuză să se supună internării, executarea acestei măsuri se va face cu sprijinul organelor de poliţie. în vederea executării măsurii internării medicale, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului ei legal (art. 570 C. proc. pen.).
Durata măsurii este nedeterminată şi ea va fi revocată la însănătoşire sau la ameliorarea stării de sănătate. Măsura se poate lua provizoriu, atât în faza de urmărire penală, cât şi în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, pentru aceleaşi raţiuni ca şi la obligarea la tratament medical. Dacă în timpul internării medicale se observă o ameliorare, se poate înlocui măsura internării medicale cu cea a obligării la tratament medical. Procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii provizorii este prevăzută în art. 248 C. proc. pen.
Dacă în cursul procesului penal se constată nevinovăţia pentru fapta pusă în sarcina sa, aplicarea unei asemenea măsuri de siguranţă devine ilegală, deoarece starea de pericol a ieşit de sub incidenţa legii penale. Măsura poate fi revocată în condiţiile art. 571 C. proc. pen. Faţă de o persoană bolnavă mintal ori toxicomană care nu a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se pot lua măsuri de ocrotire
prevăzute în Legea nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.
Persoana internată care părăseşte fără învoire unitatea sanitară va fi obligată, cu sprijinul organelor de poliţie, să revină, dacă legea nu prevede altfel.
Sustragerea de la executarea măsurii constituie infracţiune de sine stătătoare -neexecutarea sancţiunilor penale (art. 288 C. pen.).
Punerea în executare a măsurii de siguranţă (art. 569 C. proc. pen.). Măsura de siguranţă a internării medicale luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a unei copii de pe raportul de expertiză medico-legală autorităţii de sănătate publică din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură.
Judecătorul delegat cu executarea care funcţionează la instanţa de executare comunică judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară la care s-a făcut internarea data la care aceasta s-a efectuat, în vederea luării în supraveghere.
După primirea comunicării, judecătorul delegat cu executarea de la judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară verifică periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. în acest scop, judecătorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura internării medicale şi, după primirea acesteia, sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară pentru a dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii.
Executarea măsurii de siguranţă a internării medicale se face potrivit dispoziţiilor ari. 569-571 C. proc. pen. Costurile sunt acoperite de la bugetul de stat.
Autoritatea de sănătate publică este obligată să asigure internarea, încunoştinţând despre aceasta instanţa de executare. Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale nu este găsită, autoritatea de sănătate publică sesizează organele de poliţie pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al sesizării adresate organelor de poliţie se trimite instanţei de executare.
în cazul în care persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale refuză să se supună internării, executarea acestei măsuri se va face cu sprijinul organelor de poliţie. în vederea executării măsurii internării medicale, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
Menţinerea. înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale. Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaţia. în cazul în care consideră că internarea nu mai este necesară, să încunoştinţeze judecătoria în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea sanitară.
Judecătoria, după primirea sesizării din partea unităţii sanitare la care s-a făcut internarea, dispune efectuarea unei expertize medico-legale.
Instanţa se pronunţă după ascultarea concluziilor procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura internării, atunci când aducerea acesteia în faţa instanţei este posibilă, ale avocatului său, precum şi ale expertului care a întocmit expertiza medico-legală, atunci când consideră necesar, şi dispune, după caz, menţinerea internării medicale, încetarea acesteia sau înlocuirea cu măsura obligării la tratament medical.
încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de persoana internată sau de procuror. în acest caz, judecătoria dispune efectuarea expertizei medico-legale. După primirea raportului de expertiză medico-legalâ şi a concluziilor medicului de specialitate, instanţa, în şedinţă publică, ascultă concluziile procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura de siguranţă şi ale avocatului acesteia, precum şi ale expertului şi medicului desemnat de aceasta, atunci când consideră necesar.
Dacă persoana internată nu are avocat, i se asigură un avocat din oficiu.
O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus menţinerea, înlocuirea sau încetarea internării medicale se comunică instanţei de executare.
