Confuziunea
| Comentarii |
|
confuziunea, Reglementare. Definiţie. Condiţii. Efecte.
Reglementare. Definiţie.
Confuziunea este reglementată de art. 1624-1628 Noul Cod Civil, care compun Capitolul III („Confuziunea”), din Titlul VII („Stingerea obligaţiilor”) al Căiţii a V-a („Despre obligaţii”).
In literatura de specialitate, confuziunea definită ca fiind acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană, deopotrivă, a calităţii de creditor şi de debitor al aceleiaşi obligaţii. Obligaţia se stinge deoarece un raport juridic este o legătură juridică între cel puţin două persoane. De aceea, creditorul care devine şi debitorul aceleaşi obligaţii sau invers s-ar afla - în cazul menţinerii obligaţiei - în raport juridic cu sine însuşi, ceea ce este de neconceput. Definiţia legală actuală a preluat în totalitate definiţia anterior existentă în doctrină, astfel cum se poate observa din lectura art. 1624 alin. (1) noul Cod Civil
Condiţii.
Confuziunea intervine indiferent de calitatea de persoană fizică sau juridică a celui care dobândeşte una din calităţile de debitor sau creditor avănd-o anterior pe cealaltă. în cazul persoanelor fizice, cea mai frecventă cauză de confuziune îşi are sursa în succesiune, când creditorul succede debitorul sau invers, ca succesor legal sau legatar universal, şi acceptă moştenirea. între persoane juridice, confuziunea intervine în procesul reorganizării lor prin comasare sau divizare.
Codul civil, pe lângă condiţia dobândirii şi a calităţii de creditor sau debitor după deţinerea anterioară a celeilalte calităţi decât cea dobândită, mai impune şi condiţia ca, în unna dobândirii şi a calităţii de creditor sau debitor datoria şi creanţa să se găsească în acelaşi patrimoniu şi în aceeaşi masă patrimonială. Dacă datoria şi creanţa se găsesc în mase diferite din acelaşi patrimoniu, confuziunea nu operează [art. 1625 alin. (2) noul Cod Civil].
Efecte.
Unele dintre efectele confuziunii sunt expres indicate de textele dedicate acestei figuri juridice, altele sunt deduse pe cale de interpretare. Astfel, reţinem că:
a) confuziunea stinge obligaţia principală [art. 1624 alin. (1) noul Cod Civil], cu toate garanţiile şi accesoriile sale (chestiune nespecificată expres, dar dedusă din context). Astfel, confuziunea îl liberează şi pe fidejusor şi pe garantul ipotecar sau gaj ist. Stingerea operează însă numai în limita în care executarea obligaţiei s-a stins şi nu se mai poate realiza, adică în limita în care o parte a obligaţiei a devenit propriul său creditor sau debitor;
b) „ipoteca se stinge prin confuziunea calităţilor de creditor ipotecar şi de proprietar al bunului ipotecat” (art. 1625 noul Cod Civil) Dacă, de exemplu, creditorul ipotecar
cumpără imobilul asupra căruia este constituită ipoteca, aceasta încetează. în cazul în care dobânditorul imobilului este evins din orice cauză independentă de el, adică pierde proprietatea asupra imobilului, atunci ipoteca renaşte [art. 1625 alin. (2) noul Cod Civil];
c) în situaţiile în care confuziunea se produce între patrimoniile creditorului şi debitorului principal sau codebitorului sau fideiusorului: i. când confuziunea operează între creditor şi debitorul principal, atunci ea profită şi fideiusorilor a căror garanţie se stinge; ii. atunci când confuziunea se realizează între creditor şi un fideiusor, ea nu profită debitorului principal şi nici celorlalţi fideiusori (art. 1626 noul Cod Civil); iii. atunci când confuziunea se produce între persoana unui codebitor solidar şi un codebitor ea profită şi celorlalţi codebitori, însă numai în proporţia părţii de creanţă care revine acelui codebitor (art. 1439 noul Cod Civil). înseamnă că obligaţia se stinge numai cu privire la partea de datorie a acelui debitor, ceilalţi codebitori rămânând obligaţi în solidar pentru restul datoriei; iv. confuziunea care operează între debitorul obligat indivizibil şi creditor stinge datoria şi profită şi celorlalţi codebitori care trebuie totuşi să plătească celui devenit şi creditor echivalentul părţilor lor [art. 1432 alin. (1) noul Cod Civil];
d) confuziunea nu poate aduce atingere drepturilor dobândite de terţi cu privire la creanţa care face obiectul confuziunii dacă acest drept s-a născut anterior confuziunii (art. 1627 noul Cod Civil). De exemplu, terţul care a dobândit o ipotecă asupra creanţei o va putea invoca şi împotriva unui fost creditor devenit şi debitor garant ipotecar ca urmare a confuziunii;
e) în toate cazurile de desfiinţare a confuziunii ca urmare a dispariţiei cauzei care a determinat confuziunea atrage după sine renaşterea obligaţiei iniţiale cu efect retroactiv (art. 1628 noul Cod Civil). Retroactivitatea presupune şi renaşterea accesoriilor, cu excepţia cazului în care această retroactivitate este afectată de drepturi ale terţilor constituite asupra unor bunuri afectate de această retroactivitate. De exemplu, nu vor putea renaşte garanţiile asupra unor bunuri asupra cărora s-au constituit între timp alte garanţii sau care au fost dobândite de terţi deja.
