Remiterea de datorie

Dicționar juridic (DEX)

remiterea de datorie, Reglementare. Definiţie. Felurile remiterii de datorie. Condiţiile remiterii de datorie. Efectele remiterii de datorie. Proba remiterii de datorie.

Reglementare. Definiţie.

Remiterea de datorie este reglementată de art. 1629-1633 Noul Cod Civil, care compun Capitolul IV („Remiterea de datorie”), din Titlul VII („Stingerea obligaţiilor”) al Cărţii a V-a („Despre obligaţii”).

în doctrină, remiterea de datorie a fost definită ca fiind un mod voluntar de stingere a obligaţiei care constă în renunţarea creditorului, cu consimţământul debitorului, la dreptul său de creanţă. Aşadar, remiterea de datorie este un contract a cărui încheiere face necesară existenţa consimţământului debitorului. De observat că, o eventuală renunţare unilaterală a creditorului la dreptul său de creanţă este inopozabilă debitorului. în lipsa consimţământului său, debitorul are oricând facultatea de a executa prestaţia ce o datorează chiar şi împotriva voinţei creditorului, recurgând la procedura ofertei reale de plată, unnată de consemnaţiune.

Felurile remiterii de datorie.

Remiterea de datorie poate fi totală sau parţială. Dacă nu există stipulaţii contrare, se prezumă că ea este totală [art. 1629 alin. (2) noul Cod Civil]. Remiterea de datorie este, de regulă, un contract sau un act juridic cu titlu gratuit'. De aceea se numeşte, cu alte cuvinte, „iertare de datorie”. Nu este, însă, exclus ca remiterea de datorie să opereze şi cu titlu oneros [art. 1630 alin. (1) noul Cod Civil]. în această ipoteză, remiterea de datorie este, în realitate, o novaţie prin schimbarea obiectului obligaţiei sau, după caz, o tranzacţie. în sfârşit, remiterea de datorie mai poate fi expresă sau tacită [art. 1630 alin. (1) noul Cod Civil].

Condiţiile remiterii de datorie.

Am afirmat deja că remiterea de datorie este, în principiu, cu titlu gratuit, adică o liberalitate. Ea poate fi făcută prin acte între vii - donaţie - sau prin acte mortis causa - legat.

Atunci când se face prin acte între vii, ea constituie o donaţie, fiind necesar să îndeplinească toate condiţiile de validitate a acesteia. Totuşi, remiterea de datorie nu trebuie să îmbrace forma solemnă a înscrisului autentic. Urmează că ea este o donaţie indirectă şi poate fi realizată în orice formă scrisă sau verbală, expresă sau tacită. Cu toate acestea, astfel cum se desprinde din prevederile art. 1630 alin. (2) noul Cod Civil, remiterea de datorie se poate realiza prin intermediul unui act juridic cu titlul oneros, ceea ce înseamnă că, în schimbul remiterii de datorie, creditorul iniţial primeşte o altă prestaţie. Ni se pare, astfel cum au subliniat şi alţi autori, că, într-o atare situaţie, remiterea de datorie nu are individualitate juridică, ci se confundă cu alte figuri juridice, cum ar fi darea în plată (debitorul este „iertat” de datorie deoarece debitorul execută o altă prestaţie de îndată ce creditorul acceptă oferta unei alte executări) sau novaţia prin schimbare de obiect (debitorul se obligă să execute o altă prestaţie într-un anumit termen, cu consecinţa stingerii imediate a vechii datorii).

Remiterea de datorie poate fi făcută şi prin acte mortis causa, adică prin testament. în acest caz, ea reprezintă o dispoziţie a unui legat şi trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă pentru validitatea testamentului.

Efectele remiterii de datorie.

Efectele remiterii de datorie sunt similare plăţii. La aceasta se adaugă efecte specifice reglementate expres în capitolul dedicat acestei figuri juridice sau deduse din contextul legal. Astfel:

a) iertarea de datorie stinge obligaţia principală şi liberează pe debitor (art. 1629 noul Cod Civil). Obligaţia se stinge împreună cu garanţiile şi accesoriile sale. înseamnă că iertarea de datorie acordată debitorului liberează şi pe fidejusor şi pe debitorii ipotecari [art. 1633 alin. (1) noul Cod Civil];

b) în schimb, în cazul iertării de datorie făcută unui fidejusor, debitorul principal rămâne mai departe obligat - o asemenea remitere de datorie, echivalează cu o renunţare a creditorului la una din garanţiile specializate ale creanţei sale [art. 1633 alin. (2) noul Cod Civil]. Din text, trebuie să deducem, în mod rezonabil, că, dacă există mai mulţi fideiusori şi numai unul a fost iertat de datorie, ceilalţi fideiusori nu sunt liberaţi. Cu toate acestea, art. 1633 alin. (3) noul cod civil distinge între două situaţii pentru ipoteza cofideiusorilor: i. dacă ceilalţi fideiusori au consimţit expres la iertarea de datorie a fideiusorului, atunci ei rămân obligaţi şi pentru partea care era anterior garantată de fideiusorul liberat; ii. dacă nu au consimţit la liberarea cofideiusorului, nu răspund pentru partea acestuia din datorie. Aceleaşi efecte trebuie avute în vedere şi cu privire la debitorii ipotecari - remiterea de datorie a unuia dintre aceştia nu va avea niciun efect asupra datoriei principale şi nici asupra celorlalte garanţii ale creanţei principale;

c) dacă creditorul a primit de la un fideiusor o prestaţie în scopul liberării acestuia de datorie, art. 1633 alin. (4) noul Cod Civil, prevede că aceasta se impută asupra datoriei principale şi profită, în proporţia valorii acestei prestaţii executate de fideiusor, atât debitorului principal, cât şi fideiusorilor. Ceea ce presupune că prestaţia fideiusorului se impută asupra datoriei principale cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Aceeaşi regulă trebuie să se aplice şi în cazul în care prestaţia oferită aparţine unui alt garant al datoriei principale (garantul ipotecar, de exemplu);

d) când iertarea de datorie a fost făcută în favoarea unui codebitor solidar, aceasta nu îi liberează pe ceilalţi codebitori, cu excepţia cazului în care creditorul declară aceasta în mod expres sau remite voluntar debitorului înscrisul constatator al creanţei sale care este un înscris sub semnătură privată [art. 1451 alin. (1) noul Cod Civil].

Ceilalţi codebitori solidari rămân, în acest caz, obligaţi faţă de creditorul principal pentru partea de datorie rămasă după scăderea proporţională a cotei de datorie a debitorului faţă de care s-a făcut remiterea, cu excepţia cazului în care, cu ocazia remiterii de datorie, creditorul şi-a rezervat dreptul de a-i urmări pe ceilalţi debitori pentru întreaga datorie [art. 1451 alin. (2)]. în această ultimă situaţie, codebitorilor care au executat datoria le rămâne dreptul de regres faţă de codebitorul iertat de datorie;

e) Spre deosebire de ipoteza anterioară, în cazul obligaţiei indivizibile pasiv, remiterea de datorie „care operează în privinţa unui debitor stinge obligaţia indivizibilă şi îi liberează pe ceilalţi debitori, aceştia rămânând însă ţinuţi să plătească celui dintâi (debitorului care a beneficiat de remiterea de datorie - completarea n.), echivalentul părţilor lor.” [art. 1432 alin. (1) noul Cod Civil];

f) remiterea de datorie făcută cu titlu gratuit produce efectele pe care orice liberalitate le produce. Astfel, o remitere de datorie, reprezentând o donaţie indirectă, poate fi supusă regulilor reducţiunii liberalităţilor excesive şi tuturor celorlalte reguli aplicabile liberalităţilor, mai ales în contextul dreptului succesoral.

Proba remiterii de datorie.

Potrivit art. 1631 noul Cod Civil, iertarea de datorie, este supusă în privinţa probei, prevederilor art. 1499 noul Cod Civil, adică regulilor de la proba plăţii. Considerăm că, deşi nu se prevede expres, prezumţiile instituite de legiuitor în textele art. 1499-1504 noul Cod Civil, şi care sunt legate de emiterea chitanţei liberatorii, de executarea prestaţiilor accesorii, a celor periodice, de remiterea voluntară a titlului creanţei şi de liberarea garanţilor trebuie aplicate mutatis mutandis şi ipotezei remiterii de datorie.

în completarea acestor prezumţii, cel interesat va trebui să dovedească faptul că remiterea de datorie s-a făcut cu titlu gratuit, dacă este cazul.