Contract de cont curent
| Comentarii |
|
contract de cont curent, contract prin care părţile se înţeleg ca în loc să achite separat şi imediat creanţele lor reciproce izvorâte din prestaţiile făcute de una către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare. Părţile între care se încheie contractul de cont curent poartă denumirea de corentişti. Prestaţiile pe care şi le fac se numesc remize sau rimese şi constau în operaţiuni prin care o parte pune la dispoziţia celeilalte părţi o valoare patrimonială de orice fel, urmând ca suma cuvenită să fie depusă în cont curent. Forma cea mai uzuală a contractului de cont curent este aceea bancară, a contractului încheiat între o bancă (instituţia de credit) şi un client al său, în scopul de a facilita circulaţia şi fructificarea banilor.
contract de cont curent, este un contract eminamente comercial, folosit între profesioniştii comercianţi cu un volum mare de activitate. De aceea, contractul de cont curent a fost reglementat de Codul comercial. Datorită frecvenţei şi importanţei sale practice, Codul civil a preluat reglementarea din Codul comercial şi, astfel, în cuprinsul art. 2.171-2.183 reglementează contractul de cont curent, iar în art. 2.184-2.190 reglementează contul bancar curent. Potrivit dispoziţiilor art. 2.171 Noul Cod Civil, prin contractul de cont curent părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.
După cum se observă, contul curent poartă asupra unor sume de bani pe care şi le datorează curentiştii, sume care izvorăsc din alte raporturi juridice decât cele specifice contului curent. Aşadar, contul curent este o operaţiune strâns legată de anumite raporturi principale, în temeiul cărora părţile realizează acele „remiteri” de care face vorbire norma legală ce defineşte contractul. Un caz concret de astfel de raporturi juridice fundamentale de care este legat contul curent poate fi contractul de furnizare, în temeiul căruia părţile livrează cantităţi de mărfuri sau prestează servicii la un termen ulterior sau la mai multe termene succesive ori în mod continuu şi în loc să se facă plăţi aferente fiecărei livrări de marfă sau prestări de servicii, sumele astfel datorate se înscriu într-un cont special, denumit cont curent.
Se impune remarca potrivit căreia nu orice fel de creanţe pot constitui obiect al contractului de cont curent. Art. 2.172 alin. 1 Noul cod civil prevede că, creanţele care nu pot face obiectul compensaţiei nu pot face obiectul unui cont curent şi nu se vor înscrie în acesta sau, dacă sunt înscrise, înscrierea se consideră nescrisă. De asemenea, cu privire la profesionişti, Codul civil statuează că, în cazul contractului încheiat între profesionişti, se vor înscrie în cont exclusiv creanţele derivând din exerciţiul activităţii profesionale, dacă nu se prevede expres contrariul art. 2.172 alin. 2).
