Contract de franciză
| Comentarii |
|
contract de franciză, contract prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumite beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. Francizorul este un comerciant care: a) este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; b) conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu; c) asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate; d) utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului; e) selecţionează beneficiarul care face dovada competenţelor solicitate -calităţi manageriale şi capacitate financiară pentru exploatarea afacerii; f) în calitate de iniţiator şi garant al reţelei de franciză trebuie să vegheze la păstrarea identităţii şi a reputaţiei acesteia. Beneficiarul este acea persoană fizică sau juridică selecţionată de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de francizori. publicitatea pentru selecţionarea beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate. Faza precontractuală are ca scop permiterea fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora astfel: francizorul transmite viitorului beneficiar informaţii care îi permit acestuia să participe în deplină cunoştinţă de cauză la derularea contractului de franciză; informaţiile furnizate se referă la: experienţa dobândită, condiţiile financiare ale contractului, redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţe periodice, redevenţe în publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de servicii, tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologiile, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare; elementele care permit beneficiarului să calculeze rezultatul previzionat şi să-şi întocmească planul financiar; obiectivele, aria activităţii acordate, durata contractului, condiţiile reînnoirii, a rezilierii. Faza contractuală constă în: a) definirea obligaţiilor şi responsabilităţilor fiecărei părţi; b) contractul de franciză trebuie să reflecte interesele membrilor reţelei de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, prin menţinerea reputaţiei reţelei de franciză. Francizorul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să deţină şi să exploateze o activitate comercială pe o anumită perioadă, înaintea lansării reţelei de franciză; b) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială; c) să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţă comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale. Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia; b) să furnizeze francizorului informaţiile de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza; c) să nu divulge terţelor persoane know-how-ul (ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor, modelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs) furnizat de către francizor, atât pe toată durata contractului de franciză, cât şi ulterior. Faza postcontractuală constă în: a) la încetarea contractului de franciză, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe locale; b) francizorul poate impune obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel protejarea caracterului confidenţial al afacerii, cât şi neutilizarea know-how-ului de către o reţea concurentă.
contract de franciză, 1. Definiție, noţiune şi caractere juridice 2. Părţile şi obiectul francizei 3. Diferite tipuri de franciză 4. Încheierea contractului de franciză
1. Definiție, noţiune şi caractere juridice
Operaţiunile de franciză.
Contractul de franciză este un contract consensual, sinalagmatic, cu executare succesivă, intuitu personae şi de adeziune.
a. Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părţile nu trebuie să dea o anumită formă, nici măcar scrisă, contractului pentru ca acesta să fie valabil încheiat.
b. Franciza este un contract sinalagmatic, pentru că ambele părţi se obligă şi urmăresc obţinerea de avantaje reciproce; francizorul să-şi extindă reţeaua de franciză şi să încaseze redevenţele, beneficiarul să exploateze conceptul de afacere al francizorului, în vederea realizării de profit.
c. Contractul de franciză este cu executare succesivă, deoarece exploatarea elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de timp. Reglementările operaţiunilor de franciză consacră principiul potrivit căruia durata contractului va fi fixată astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor specifice francizei (art. 6 din O.G. nr. 52/1997).
d. Caracterul intuitu personai al francizei se explică, în ce priveşte alegerea beneficiarului, prin bonitatea şi condiţiile manageriale de care dă dovadă acesta, iar în privinţa francizorului, prin omogenitatea reţelei de franciză, succesul de care se bucură afacerea, obiectul francizei, domeniul în care operează, imaginea pe piaţă etc.
e. în sfârşit, franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că, dacă beneficiarul consimte la încheierea contractului, va trebui să se supună regulilor impuse de francizor. Acest caracter rezultă din prevederile art. 1 lit. c ale ordonanţei care stipulează că beneficiarul este selecţionat de francizor şi aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză.
2. Părţile şi obiectul francizei
După cum se poate observa din definiţia dată francizei de O.G. nr. 52/1997, părţile contractului sunt francizorul şi beneficiarul.
In concepţia dispoziţiilor art. 1 lit. b din ordonanţă, francizorul este un comerciant care, fiind titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate, conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. O.G. nr. 52/1997 impune francizorului îndeplinirea unor cerinţe speciale pentru a-şi putea extinde afacerea în regim de franciză, cerinţe ce sunt cuprinse în art. 1 alin. 1 lit. b, potrivit cărora francizorul este un comerciant care:
- este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
- conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
- asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
- utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului”.
Prin urmare, francizorul este o persoană determinată care, pe de o parte, are calitatea de comerciant, iar, pe de altă parte, este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate cu privire la afacerea ce o transmite beneficiarului spre exploatare sau dezvoltare.
Beneficiarul, potrivit art. 1 lit. c din ordonanţă, este un comerciant persoană fizică sau juridică ce aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză. Se constată cu uşurinţă că, potrivit legii, beneficiarul, în afară de faptul că este comerciant, nu trebuie să îndeplinească vreo altă condiţie specială.
Obiectul francizei se desprinde din dispoziţiile art. 1, 5 şi 6 din O.G. nr. 52/1997. în conformitate cu textele de lege menţionate, obiectul® raporturilor de franciză poate fi rezumat la transmiterea dreptului de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu în schimbul plăţii unei redevenţe din partea
beneficiarului. Este fără îndoială că, potrivit dreptului pozitiv, operaţiunile ce constituie obiect al contractului de franciză reprezintă veritabile fapte de comerţ.
Secţiunea a IV-a. Independenţa părţilor
Deşi beneficiarul acţionează, respectând marca, know-how-ul şi numele francizorului, între aceştia există o independenţă financiară şi juridică. Beneficiarul este un comerciant de sine stătător, un subiect de drept distinct, cu elemente de identificare proprii: este înregistrat la registrul comerţului, are firmă, sediu, emblemă, capital, obiect de activitate bine determinat etc.
Lipsa independenţei juridice ar conduce la transformarea beneficiarului în sucursală, iar când acesta este o persoană fizică, într-un simplu prepus al francizorului. Consecinţele ce decurg din independenţa juridică a părţilor contractului de franciză constau în faptul că beneficiarul acţionează în nume şi pe cont propriu, nefiind mandatar, agent, comisionar şi nici prepus al francizorului. Beneficiarul va suporta singur riscul insolvenţei şi al eşecului afacerii sale. Pe de altă parte, franci-zorul nu va răspunde faţă de terţi pentru faptele ilicite ale beneficiarilor din reţeaua de franciză, cu excepţia culpei proprii.
Legiuitorul chiar impune participanţilor la franciză să facă cunoscut publicului independenţa financiară şi juridică existentă între aceştia. Astfel, art. 6 alin. 2 din ordonanţă stipulează că francizorul se asigură că beneficiarul, printr-o publicitate adecvată, face cunoscut că este o persoană independentă din punct de vedere financiar, în raport cu francizorul şi cu alte persoane.
3. Diferite tipuri de franciză
Cele mai răspândite forme ale francizei sunt franciza de producţie sau industrială, franciza de distribuţie, franciza de servicii, şi franciza principală sau maşter franchise. Criteriul principal al acestei clasificări îl constituie domeniul de activitate în care operează.
a. Franciza de producţie sau industrială
Franciza de producţie sau industrială. Practic, beneficiarul îşi va organiza factorii de producţie, capitalul şi resursele umane în scopul transformării materiilor prime şi materialelor în produse noi, ca natură şi utilitate, identice cu ale francizorului.
b. Franciza de servicii
Franciza de servicii. Aşadar, în acest gen de franciză, serviciile sunt executate după standardele şi sub firma şi marca francizorului, astfel încât consumatorul să nu simtă nicio diferenţă de calitate între serviciile ce constituie obiect al francizei. Serviciile exploatate în regim de franciză pot fi dintre cele mai diverse, deoarece reglementările legale nu conţin nicio limitare în acest sens, cu respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.
c. Franciza de distribuţie
Franciza de distribuţie se înfăţişează sub două forme:
i) franciza de distribuţie a produselor realizate de însuşi francizorul;
ii) franciza de distribuţie în care francizorul este doar un distribuitor al produselor realizate de diferiţi producători.
în prima situaţie, când francizorul este şi producător, acesta îşi creează propriile tehnici şi metode de vânzare a produselor pe care le transmite diferiţilor distribuitori independenţi, realizându-şi, astfel, propria reţea de distribuţie. Deci, într-o astfel de operaţiune, deşi producătorul şi distribuitorii sunt comercianţi independenţi din punct de vedere financiar şi juridic, beneficiarii, adică vânzătorii, vor pune în circulaţie produsele după indicaţiile stricte ale francizorului, care este tocmai producătorul sau fabricantul.
în cealaltă modalitate, când producătorul nu mai este şi francizor, tehnicile francizei sunt concepute de un distribuitor specializat în vânzări care, la rândul lui, le transmite, în temeiul contractului de franciză, altor distribuitori. Deci, dacă în prima variantă conceptul de franciză este creat de chiar fabricantul bunurilor şi transmis distribuitorilor, în cea de-a doua, standardele francizei sunt elaborate de un vânzător, care îşi creează reţeaua de franciză cu alţi distribuitori.
d. Maşter franchise
Franciza principală. în această formă a francizei, francizorul iniţial, principal, cedează subfrancizorului dreptul de a exploata, de a dezvolta şi de a crea şi extinde reţeaua de franciză prin încheierea de contracte cu diferiţi beneficiari.
4. Încheierea contractului de franciză
încheierea oricărui contract de franciză este precedată de o fază precontractuală, ce are ca scop informarea părţilor contractante în legătură cu principalele elemente ale francizei. Pentru realizarea acestei informări, O.G. nr. 52/1997 reglementează o adevărată procedură pe care o intitulează „faza precontractuală”, în care sunt specificate principalele informaţii pe care francizorul trebuie să le dezvăluie beneficiarului.
§ 1. Etapa precontractuală
Potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 52/1997, faza precontractuală are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora. Dar, înainte de începerea operaţiunilor de informare şi negociere pe tema francizei, francizorul va face publică intenţia lui de extindere a reţelei de franciză. în acest scop, art. 13 din ordonanţă dispune că publicitatea pentru selecţionarea beneficiarului trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu cuprindă informaţii eronate.
Reglementările legale nu prevăd termenul alocat acestei etape precontractuale de informare a părţilor, dar este evident că ea va diferi în funcţie de complexitatea afacerii ce se negociază pentru exploatarea în regim de franciză şi în special de aprecierea părţilor.
Principalele categorii de informaţii pe care trebuie să le furnizeze francizorul beneficiarului sunt enumerate în cuprinsul art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 52/1997, iar cele pe care trebuie să le transmită beneficiarul sunt prevăzute, în principal, în art. 15 alin. 1.
Potrivit textului de lege enunţat, francizorul va transmite informaţii cu privire la următoarele aspecte:
a) experienţa dobândită şi transferabilă - este o formulare defectuoasă, astfel cum s-a observat şi în doctrina juridică sau pe o anumită regiune etc.
b) condiţiile financiare ale contractului - aici sunt incluse, potrivit art. 2 alin. 3 din ordonanţă, informaţii (detalii) privind redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţele periodice, redevenţele din publicitate, tarifele privind prestările de servicii şi tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologia, iar în cazul clauzei, obligaţiile contractuale de cumpărare şi alimentare, care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar.
Este cert că orice franciză necesită o serie de cheltuieli din partea beneficiarului şi, drept consecinţă, acesta va trebui să-şi evalueze patrimoniul pentru a face faţă
costurilor pe care le reclamă. Cunoaşterea exactă a costurilor francizei va fi unul dintre elementele determinante ale încheierii contractului cu francizorul, tot astfel cum puterea financiară a beneficiarului va constitui un element hotărâtor în selecţia pe care o face francizorul.
Principiile care cârmuiesc raporturile financiare specifice comerţului în franciză îşi găsesc reglementare în art. 6 din O.G. nr. 52/1997, care stipulează că obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate şi vor fi determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune, iar durata contractului stabilită de maniera în care să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor făcute.
