drept comun, expresie ce desemnează norma juridică sau gruparea de norme juridice prin care se înfăptuieşte reglementarea legală generală, de principiu, a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale, reglementare care primeşte aplicare într-un anumit domeniu, ori de câte ori (sau în măsura în care) acel domeniu nu este supus unei reglementări legale speciale, derogatorii (spre exemplu: dreptul comun în materia executării silite; dreptul comun în materia participării terţilor la procesul civil etc.). Normele legale cuprinse în codul de procedură civilă constituie d.c. din domeniul dreptului procesual civil [v. şi Codul de procedură civilă]
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Drept comun
