drept de proprietate comună pe cote-părţi, formă a dreptului de proprietate comună care se distinge prin aceea că obiectul rămâne nefracţionat în materialitatea sa, în timp ce dreptul de proprietate însuşi se divide în părţi matematice ideale. Dreptul fiecărui coproprietar priveşte întregul bun şi se întâlneşte cu drepturile celorlalţi în fiecare dintre cele mai mici particule ce alcătuiesc bunul în materialitatea sa; nu este necesar ca drepturile coproprietarilor să fie egale ca întindere. Proprietatea comună pe cote-părţi poate fi temporară sau perpetuă; cea temporară încetează prin partaj sau ieşire din indiviziune, în schimb cea perpetuă sau forţată nu poate fi făcută să înceteze pe această cale.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Drept de proprietate comună pe cote-părţi
