Drept procesual fiscal
| Comentarii |
|
drept procesual fiscal, definiţie - dreptul procesual fiscal reprezintă ansamblul normelor juridice, ce reglementează modalităţile de stabilire, exercitare şi stingere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.
Raportul de drept procesual fiscal însumează drepturile şi obligaţiile, ce decurg din stabilirea, exercitarea şi stingerea raporturilor de drept fiscal material.
Cadrul legal al dreptului procesual fiscal este reprezentat de codul de procedură fiscală (şi acte normative conexe).
Obiect. Dreptul procesual fiscal stabileşte regulile privind înregistrarea fiscală, stabilirea impozitelor şi taxelor, executarea creanţelor fiscale, inspecţia fiscală, soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.
Subiectele raportului de drept fiscal.
Pe latură materială, conform art. 21 C. proc. fisc., calitatea de subiect activ, creditor, este asigurată de stat, de unităţile administrativ-teritoriale ori, generic, de o instituţie publică, iar cea de subiect pasiv, debitor, de către persoanele fizice, juridice sau entităţile fără personalitate juridică, cărora le revine obligaţia fiscală.
în mod tradiţional, pentru a denumi subiectul de drept privat al raporturilor juridice fiscale se utilizează noţiunea de contribuabil. Contribuabil este orice persoană (fizică, juridică ori orice altă entitate), predilect de drept privat, însă în mod excepţional şi de drept public, care este titulară de drepturi şi obligaţii fiscale.
Pe latură procesuală, conform art. 22 C. proc. fisc., instituţiile publice prin intermediul organelor fiscale exercită predilect calitatea de subiect activ al raportului juridic de drept procesual fiscal (dreptul de a solicita informaţii, de a stabili obligaţii fiscale din oficiu), iar calitatea de subiect pasiv revine contribuabilului sau altor persoane indicate de lege (obligaţia de a depune declaraţii fiscale, de a conduce evidenţe contabile, de a suporta inspecţia fiscală).
De subliniat este faptul că, în mod constant, contribuabilul este şi titular de drepturi de natură fiscală cu conţinut patrimonial, cum ar fi dreptul la rambursarea TVA sau restituirea impozitelor şi taxelor, în sensul art. 21 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc., precum şi cu conţinut nepatrimonial, cum ar fi dreptul de a fi ascultat conform art. 9 C. proc. fisc., dreptul de a fi protejat de secretul fiscal conform art. 11 C. proc. fisc.
Sunt titulare de obligaţii de natură procesuală şi o serie de persoane terţe faţă de raportul juridic material: plătitorul, unităţile bancare, terţul poprit etc.
Conţinutul raportului de drept fiscal comportă o delimitare bipartită.
Pe latură materială, art. 21 C. proc. fisc. indică o serie de creanţe fiscale, drepturi patrimoniale, principale şi accesorii. Sunt creanţe fiscale principale: dreptul la perceperea impozitelor şi taxelor şi a altor sume, care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea TVA, dreptul la restituirea impozitelor şi taxelor. Observăm că, în primul caz, creditor este instituţia publică, iar în privinţa celorlalte două drepturi creditor este contribuabilul. Creanţele fiscale principale se constituie în temeiul legii, la momentul la care în patrimoniul unui contribuabil se produce un fapt juridic generator al impunerii ori la momentul la care se naşte dreptul la restituire ori rambursare a unor sume plătite în plus faţă de obligaţia fiscală reală.
Sunt creanţe fiscale accesorii: dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz. Creanţele fiscale accesorii sunt datorate de către debitor, după scadenţă, pentru faptul de a nu fi achitat la termen creanţele principale.
Legea instituie, corelativ, şi obligaţiile părţilor, conform art. 22 lit. c) şi d) C. proc. fisc.: de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii. Aceste obligaţii sunt aplicabile tuturor debitorilor, indiferent dacă sunt o instituţie de drept public ori privat.
Pe latură procesuală, Codul de procedură fiscală consacră o serie de drepturi şi obligaţii nepatrimoniale. Sunt drepturi de natură procesual-fis-cală: dreptul contribuabilului de a fi audiat, dreptul contribuabilului de a cunoaşte conţinutul dosarului fiscal, dreptul contribuabilului de a contesta actele administrative fiscale, dreptul organului fiscal de a avea acces la orice informaţie, dreptul organului fiscal de a dispune măsuri asigurătorii.
Sunt obligaţii de natură procesual-fiscală, conform art. 22 lit. a), b), şi
e) C. proc. fisc.: obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat, obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat, obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a plăti impozitele care se realizează prin reţinere la sursă. Drepturile şi obligaţiile de natură procesuală sunt eminamente nepatrimoniale şi derivă din procedura de colectare a creanţelor fiscale organizată în următoarele activităţi: conducerea evidenţelor contabile, depunerea declaraţiilor fiscale, efectuarea plăţilor, participare la inspecţia fiscală, contestarea actelor administrativ-fiscale.
