Drepturi reale principale
| Comentarii |
|
drepturi reale principale, sunt acele drepturi care au o existenţă de sine stătătoare în raport cu alte drepturi reale sau drepturi de creanţă.în mod tradiţional, ca principiu, sunt drepturi reale principale dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia.
Totuşi, înfăţişarea drepturilor reale principale în dreptul civil în vigoare este mult mai complexă. Astfel, din punctul de vedere al regimului juridic aplicabil, dreptul de proprietate poate fi drept de proprietate publică, ce aparţine, în regim de drept public, statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, şi drept de proprietate privată, ce poate aparţine oricărui subiect de drept. De altfel, art. 552 NCC dispune că proprietatea este publică sau privată.
Din punctul de vedere al subiectelor şi al regimului de punere în valoare, subiectele de drept public - statul şi unităţile administrativ-teritoriale - pot constitui cu privire la bunurile proprietatea lor publică următoarele drepturi corespunzătoare (art. 866 NCC):
- dreptul de administrare;
- dreptul de concesiune;
- dreptul de folosinţă cu titlu gratuit.
Dreptului de proprietate privată, indiferent de titular - subiectele de drept public sau persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat îi corespund dez-membrămintele acestuia, respectiv:
- dreptul de uzufruct;
- dreptul de uz;
- dreptul de abitaţie;
- dreptul de servitute;
- dreptul de superficie.
Noul cod civil român conţine în art. 551 o enumerare „numerotată" a tuturor drepturilor reale din sistemul nostru de drept, principale şi accesorii. Astfel, potrivit acestui text, sunt drepturi reale:
1. dreptul de proprietate;
2. dreptul de superficie;
3. dreptul de uzufruct;
4. dreptul de uz;
5. dreptul de abitaţie;
6. dreptul de servitute;
7. dreptul de administrare;
8. dreptul de concesiune;
9. dreptul de folosinţă;
10. drepturile reale de garanţie;
11. alte drepturi reale cărora legea le recunoaşte acest caracter.
Bibliografie: Corneliu Bârsan - Drept Civil. Drepturile reale principale
