Folosinţa
| Comentarii |
|
folosinţa (ius utendi şi ius fruendi), acest atribut presupune facultatea recunoscută titularului dreptului de proprietate de a utiliza bunul ce formează obiectul dreptului în materialitatea sa, direct şi nemijlocit, prin putere proprie şi în interes propriu. în legătură cu utilizarea bunurilor consumptibile, este de reţinut că, de regulă, uzul lor se confundă cu dreptul de a dispune de ele, pentru raţiuni care nu necesită explicaţii suplimentare; consumarea înseamnă dispariţia lor.
De asemenea, se admite că dreptul proprietarului de a uza de bunul său implică şi latura negativă a acestei prerogative, anume facultatea de a nu uza de bun, de a nu se servi de el, în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă să o facă. Astfel, art. 562 alin. (1) NCC prevede că dreptul de proprietate privată se stinge prin piei-rea bunului, dar nu se stinge prin neuz.
în orice caz, uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate, manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu bunul ce formează obiectul dreptului său. Din acest punct de vedere, este de reţinut că atributul folosinţei bunului nu poate fi exercitat prin intermediul altei persoane. Dimpotrivă, posesia, atât ca stare de fapt, cât şi ca stare de drept, poate fi exercitată corpore alieno; proprietarul care închiriază bunul rămâne titular al posesiei asupra acestuia, chiriaşul având calitatea de detentor precât.
Folosinţa bunului are şi un alt element, cunoscut sub denumirea de ius fruendi. Această prerogativă semnifică dreptul proprietarului de a-şi pune bunul în valoare prin exploatarea sa, ceea ce conduce la culegerea derivatelor bunului, adică fructele şi productele. De altfel, art. 547 NCC arată că produsele bunurilor sunt fructele şi productele. Spre exemplu, proprietarul culege recoltele produse de teren, închiriază bunul, împrumută o sumă de bani cu dobândă etc. în acelaşi timp, el are dreptul de a nu exploata în acest mod bunul, afară dacă legea nu îl obligă să o facă.
Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte materiale, cât şi acte juridice. Din acest punct de vedere, reţinem că proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urmare a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului, contractul de împrumut etc.
