Excepţii absolute şi excepţii relative
| Comentarii |
|
excepţii absolute şi excepţii relative, criteriul acestei clasificări al excepțiilor procesuale îl reprezintă caracterul imperativ sau dispozitiv al normei procedurale încălcate.
Excepţiile absolute privesc încălcarea unor norme imperative şi pot fi invocate de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Excepţiile relative privesc încălcarea unor norme dispozitive şi pot fi invocate numai de partea interesată la primul termen ce a urmat încălcării.
În prezent, aceste categorii sunt reglementate expres de dispoziţiile art. 246 NCPC: „(1) Excepţiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică. (2) Excepţiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părţilor”.
Se reţine că această subsecţiune a Codului legiferează aspecte teoretice ce erau consacrate în doctrină şi împărtăşite unanim şi de practica judiciară, cum ar ficlasificarea excepţiilor în absolute şi relative (după interesul ocrotit prin norma încălcată, respectiv ordinea publică sau interesele părţilor). Observăm că, în definirea noţiunii de excepţii relative, se are în vedere faptul că prin ele se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părţilor; deducem, pe cale de interpretare, că ar putea exista excepţii care să pună în discuţie atât un interes de ordine publică, cât şi un interes privat; dacă este prioritar interesul privat, atunci calificarea excepţiei este ca fiind una relativă.
În ceea ce priveşte excepţiile absolute, potrivit prevederilor art. 247 alin. (1) NCPC, excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi.
Se observă că art. 247 NCPC păstrează, în principiu, regimul juridic al excepţiilor absolute stabilit de vechea reglementare în art. 136 CPC, care prevedea, în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, că excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii.
