executare silită pentru valorificarea activelor bancare de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, procedură reglementată de lege pentru valorificarea anumitor creanţe de către o instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului. 1) Creanţele care se pot valorifica, potrivit O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, sunt: a) creanţele neperformante preluate de la bănci, persoane juridice române, cu capital parţial de stat, în scopul pregătirii pentru privatizare şi creşterii gradului de solvabilitate a acestora; b) creanţele fiscale şi comerciale preluate în temeiul unor acte normative; c) acţiunile sau părţilor sociale deţinute de stat, în calitate de acţionar/asociat sau creditor; d) active ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar. Activele statului supuse valorificării cuprind: a) creanţe neperformante preluate de la băncile cu capital parţial de stat; b) bunurile mobile şi imobile dobândite de bănci în procedura executării silite ori prin realizarea garanţiilor, precum şi bunuri declarate urmăribile, potrivit legii; c) creanţe comerciale asociate creanţelor neperformante preluate; d) creanţe fiscale şi comerciale preluate în temeiul unor acte normative; e) acţiuni sau părţi sociale deţinute de stat; f) active ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar. 2) Executarea silită se face, după caz, pe baza următoarelor titluri executorii: a) contractele sau convenţiile de credit dintre bancă şi debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanţelor, actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea acestor creanţe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum şi orice alte acte ori înţelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanţelor preluate; b) pentru anumiţi debitori, hotărârea prin care instanţa a stabilit răspunderea, după rămânerea definitivă a hotărârii; c) orice act unilateral emis de debitor şi acceptat de A.V.A.S., prin care debitorul recunoaşte expres datoria şi se angajează să o achite în termenul şi în condiţiile stabilite de A.V.A.S.; d) convenţiile de eşalonare la plată a creanţelor. Titlul executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio formalitate. 3) Ca modalităţi de executare s-au prevăzut următoarele: a) blocarea prin ordin de către A.V.A.S., prin poprire, a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deţine în orice bancă sau organizaţie cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite, urmată de reţinerea de îndată şi virarea de către terţul poprit a sumelor în contul A.V.A.S.; poprirea nu este supusă validării; b) la cererea A.V.A.S. şi prin derogare de la prevederile Codului comercial, instanţa poate încuviinţa sechestrul asupra acţiunilor şi părţilor sociale şi instituirea administrării speciale la societăţile comerciale prevăzute de lege. 4) Cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa curţii de apel. 5) Procedurile de executare silită pentru valorificarea activelor bancare de către A.V.A.S. sunt puse în aplicare de către corpul de executori proprii sau de către executori judecătoreşti. Corpul de executori proprii se numeşte prin ordin al preşedintelui A.V.A.S. şi are competenţă deplină pe întregul teritoriu al ţării. în exercitarea atribuţiilor ce le revin, executorii A.V.A.S. pot: a) să intre în orice incintă de afaceri a debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit; b) să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile; c) să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului. Executorii pot intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz executorul va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente, aplicându-se dispoziţiile Codului de procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială. 6) Executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu, cu menţiunea că neachitarea de bunăvoie a creanţei în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somaţie. 7) După expirarea acestui termen se va putea proceda la sechestrarea bunurilor urmăribile aparţinând debitorului şi garanţilor, în principiu, aplicarea sechestrului se face de executorii A.V.A.S. sau de executorii judecătoreşti, care încheie un proces-verbal de sechestru. Din momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru bunurile sechestrate sunt indispo-nibilizate. Atâta timp cât durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu acordul A.V.A.S. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui vinovat. Dacă bunurile sechestrate nu sunt ridicate şi depozitate de executor, ele vor putea fi lăsate în custodia debitorului sau a altor persoane desemnate de A.V.A.S. în cazul în care nu au fost luate măsurile asigurătorii pentru realizarea integrală a creanţei şi dacă la începerea execu-tării silite se constată că există pericol de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va putea fi aplicată odată cu comunicarea titlului executoriu; în acest caz, sechestrul se va aplica numai în temeiul autorizării date de instanţa judecătorească competentă, cu aplicarea dispoziţiilor referitoare la ordonanţa preşedinţială din Codul de procedură civilă. 8) Vânzarea silită a bunurilor urmărite se face după împlinirea termenului prevăzut în adresa de comunicare a titlului executoriu, fără încuviinţarea instanţei şi fără efectuarea altei formalităţi. 9) Vânzarea bunurilor urmărite silit se face prin licitaţie publică organizată de o comisie din cadrul A.V.A.S. Preţul de pornire a licitaţiei se stabileşte prin expertiză. După stabilirea preţului de pornire, licitatorul va publica, cu cel puţin 10 zile înainte de data licitaţiei, un anunţ de vânzare într-un cotidian naţional de largă circulaţie şi/sau într-un cotidian local. Anunţul va cuprinde sintetic bunurile ce urmează să fie licitate, ziua, ora şi locul licitaţiei, preţul de pornire şi valoarea garanţiei de participare stabilită de A.V.A.S., domiciliul sau sediul debitorului, precum şi menţiunea că toţi cei care posedă un drept real asupra bunurilor scoase la vânzare au obligaţia, sub sancţiunea decăderii, să facă licitatorului dovada acestuia până în preziua licitaţiei. Anunţul va fi comunicat în mod obligatoriu proprietarului bunului; dacă acesta nu este găsit, procedura se consideră îndeplinită prin afişare la locul licitaţiei şi la sediul primăriei locale în care se află bunul. Dacă se prezintă un singur ofertant care oferă preţul de pornire, acesta este declarat adjudecatar. în cazul în care la prima licitaţie nu se oferă preţul de pornire sau nu s-a prezentat niciun ofertant, licitatorul va publica un nou anunţ, preţul de pornire fiind în acest caz de 75% din preţul de pornire a licitaţiei anterioare. Dacă la a doua licitaţie nu se înregistrează o ofertă de cel puţin 75% din preţul de pornire a primei licitaţii sau dacă nu s-a prezentat niciun ofertant, licitatorul va organiza o a treia licitaţie, la care preţul de pornire este de 50% din preţul de pornire a primei licitaţii. în cazul în care la a treia licitaţie nu se oferă preţul de pornire sau nu se prezintă niciun ofertant, A.V.A.S. va putea fie să adjudece bunul în contul creanţei, caz în care se va proceda la o diminuare a creanţei cu 50% din preţul bunului stabilit prin expertiză, fie să solicite evaluatorului o actualizare a valorii de piaţă stabilite anterior, reluând procedura de vânzare prin licitaţie de la noul preţ de referinţă. Licitaţia se adjudecă la preţul cel mai mare oferit. 10) Plata în rate este permisă numai dacă cumpărătorul: a) prezintă una dintre următoarele garanţii: scrisoare de garanţie emisă de o bancă română sau de o bancă străină la care o bancă română este corespondentă; bilet la ordin avalizat de o bancă agreată de A.V.A.S.; garanţia personală a unui fideiusor, în condiţiile Codului comercial, constând într-o obligaţie unilaterală şi necondiţionată de plată a ratei neachitate la termen, parţial sau integral, de către debitor; b) achită un avans de minimum 30% din preţul de adjudecare. 11) După licitarea fiecărui bun licitatorul întocmeşte, în trei exemplare originale, procesul-verbal de licitaţie, care se semnează de membrii comisiei de licitaţie, de adjudecatar şi de proprietarul bunului, dacă acesta participă la executare, şi care va cuprinde în mod obligatoriu: modul în care s-a desfăşurat licitaţia, rezultatul acesteia, numele şi prenumele sau denumirea proprietarului bunului şi ale adjudecatarului cumpărător, domiciliul sau sediul acestora, bunul cumpărat, preţul, taxa pe valoarea adăugată după caz, termenul şi modalitatea de plată a preţului şi data vânzării; procesul-verbal se va transmite adjudecatarului cumpărător şi proprietarului bunului vândut silit în termen de două zile lucrătoare de la data plăţii preţului integral sau, în cazul vânzării cu plata în rate, a plăţii avansului şi a prezentării garanţiilor stabilite în procesul-verbal de licitaţie. Pentru bunurile transmise prin vânzare silită procesul-verbal de licitaţie constituie titlul de proprietate. Pentru bunurile vândute cu plata preţului în rate procesul-verbal de licitaţie constituie titlu executoriu.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Executare silită pentru valorificarea activelor bancare de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
