Formarea acordului de voință
| Comentarii |
|
formarea acordului de voință, potrivit art. 1166 Noul Cod Civil, elementul principal al contractului este „acordul de voinţe” (fiecare dintre părţi având propria sa voinţă).
în sensul său etimologic (cum sentire), consimţământul reprezintă acordul celor două voinţe, ce stă la baza încheierii contractului şi care are drept scop să concilieze interesele divergente ale părţilor contractante'.
Consimţământul „este rezultatul a două sau mai multor vointi care se întrunesc la un loc”. El „este deci, în totdeauna un act bilateral, pe când voinţa este, din contra, un act unilateral' (s.n.)'.
De cele mai multe ori în doctrină, termenul de consimţământul desemnează atât acordul de voinţe, cât şi manifestarea de voinţă individuală a fiecărei părţi'.
Potrivit art. 1182 alin. 1 Noul Cod Civil, „Contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta” (s.n.).
în consecinţă, „oferta” şi „acceptarea” reprezintă cele două voinţe care, prin reunire (prin acord) determină direct formarea acordului de voinţe, adică a consimţământul părţilor.
Precizăm că, în doctrină, întâlnirea ofertei cu acceptarea este, de regulă, asimilată formării (încheierii) contractului, susţinere deja consacrată, dar pe care nu o împărtăşim (deoarece este inexactă şi poate fi sursă de confuzii).
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 1179 Noul Cod Civil, contractul (ca orice act juridic), se încheie valabil într-un singur fel: atunci când manifestarea voinţelor comune se realizează în condiţiile prevăzute de lege (între care se regăseşte şi condiţia consimţământului)'.
Desigur, în particular, momentul acordului de voinţe şi, respectiv, momentul încheierii contractului pot coincide, dar numai în măsura în care sunt îndeplinite şi condiţiile de validitate. De exemplu, „acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta” nu încheie contractul dacă acceptantul nu are capacitatea de a contracta (prevăzută de art. 1179 alin. 1 pct. 1 Noul Cod Civil).
în consecinţă, acordul de voinţe este întotdeauna esenţial pentru încheierea contractului, nu însă şi suficient.
în funcţie de complexitatea contractului, formarea consimţământului (şi, de regulă, a contractului) se poate face prin negocieri sau direct (prin simpla întâlnire a ofertei cu acceptarea).
a). Formarea acordului de voinţe prin negociere se realizează atunci când părţile s-au înţeles asupra elementelor esenţiale ale contractului („chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane”).
Dacă ulterior încheierii contractului părţile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana căreia i-a fost încredinţată determinarea lor nu ia o decizie, instanţa va putea dispune „completarea contractului, ţinând seama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenţia părţilor” (art. 1182 alin. 3 Noul Cod Civil).
Partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. Este contrară exigenţelor bunei-credinţe, între altele, conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. Partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi (art. 1183 alin. 1-4 Noul Cod Civil).
Informaţiile confidenţiale comunicate de către o parte în cursul negocierilor nu pot fi divulgate sau folosite în interes propriu, de cealaltă parte (art. 1184 Noul Cod Civil).
b). Formarea acordului de voinţe direct, prin întâlnirea ofertei cu acceptarea, este modalitatea cea mai frecventă de realizare a consimţământului.
Oferta de a contracta (policitaţiunea) este o propunere făcută altei persoane în vederea încheierii unui contract (voinţa uneia dintre părţi). Oferta se deosebeşte de promisiunea de a contracta (antecontractul), care este un contract.
Oferta trebuie să conţină „suficiente elemente pentru formarea contractului” şi exprimă „intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar” (art. 1188 alin. 1 Noul Cod Civil).
Oferta „poate proveni de la persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi determină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial al contractului” (art. 1188 alin. 2 Noul Cod Civil).
Propunerea adresată unor persoane nedeterminate, chiar dacă este precisă, nu valorează ofertă, ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie de negociere.
Ca excepţie, propunerea adresată unor persoane nedeterminate valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, din uzanţe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări. în aceste cazuri, revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai dacă este făcută în aceeaşi formă cu oferta însăşi sau într-o modalitate care permite să fie cunoscută în aceeaşi măsură cu aceasta (art. 1189 Noul Cod Civil).
Oferta cu termen este irevocabilă. Este de asemenea irevocabilă oferta care „poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor, al practicilor statornicite
între acestea, al negocierilor, al conţinutului ofertei ori al uzanţelor” (art. 1191 alin. 1 Noul Cod Civil).
Oferta fără termen de acceptare, „adresată unei persoane care nu este prezentă, trebuie menţinută un termen rezonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze şi să expedieze acceptarea” (art. 1193 alin. 1 Noul Cod Civil).
în cazul de mai sus, oferta poate fi revocată numai dacă „ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să primească acceptarea sau, după caz, înaintea săvârşirii actului ori faptului care ... determină încheierea contractului” (art. 1193 alin. 2 Noul Cod Civil).
Oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane prezente, rămâne fără efecte dacă nu este acceptată de îndată. Dispoziţiile se aplică şi în cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanţă (art. 1194 Noul Cod Civil).
Oferta este caducă dacă acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau dacă destinatarul o refuză (art. 1195 alin. 1 Noul Cod Civil).
De precizat că, decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci când natura afacerii sau împrejurările o impun (art. 1195 alin. 2 Noul Cod Civil).
Acceptarea constă în manifestarea voinţei destinatarului ofertei de a încheia contractul propus. Astfel, acceptarea este răspunsul destinatarului, prin care se realizează acordul de voinţe al părţilor.
Acceptarea ofertei se face prin orice act sau fapt al destinatarului care constituie, în mod neîndoielnic, acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată (şi care ajunge în termen la autorul ofertei).
De regulă, tăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare. Ca excepţie, tăcerea constituie acceptare atunci când rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile stabilite între acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări (art. 1196 alin. 2 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 1197 alin. 1 Noul Cod Civil, răspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci când: cuprinde modificări sau completări, nu respectă forma cerută anume de ofertant sau ajunge la ofertant după ce oferta a devenit caducă.
în cazul de mai sus, „răspunsul destinatarului, poate fi considerat însă, după împrejurări, ca o contraofertă” (art. 1197 alin. 2 Noul Cod Civil).
Acceptarea tardivă produce efecte numai dacă autorul ofertei îl înştiinţează de îndată pe acceptant despre încheierea contractului.
Acceptarea făcută în termen, dar ajunsă la ofertant după expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte dacă ofertantul nu îl înştiinţează despre aceasta de îndată (art. 1198 alin. 2 Noul Cod Civil).
Comunicarea acceptării trebuie făcută prin mijloace cel puţin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, dacă din lege, din acordul părţilor, din practicile stabilite
între acestea sau din alte asemenea împrejurări nu rezultă contrariul (art. 1200 alin. 2 Noul Cod Civil).
Oferta sau acceptarea poate fi retrasă, dacă retragerea ajunge la destinatar anterior ori concomitent cu oferta sau, după caz, cu acceptarea.
Precizăm că, în cadrul conferinţei I.N.M. dedicate Noului cod civil, s-a arătat că „această reglementare separă, conceptual, noţiunile de revocare de cea de retragere!. Astfel:
- Revocarea se referă la un act juridic care s-a născut, manifestarea de voinţă a ajuns la destinatarul ofertei, în persoana acestuia s-a născut dreptul de a încheia contractul, după cum s-a născut în persoana ofertantului obligaţia de a menţine oferta până la încheierea efectivă a contractului. în ceea ce priveşte retragerea, oferta nu a ajuns la destinatar, emitentul ofertei nu are obligaţia de a menţine oferta.
- Retragerea, deşi implică şi o manifestare de voinţă, pare a fi o operaţiune materială. In orice caz, retragerea ofertei valorează retragere, numai dacă ajunge la cealaltă persoană anterior sau concomitent cu oferta.
Oferta şi acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului (art. 1187 Noul Cod Civil).
Oferta, acceptarea, precum şi revocarea acestora produc efecte numai din momentul în care ajung la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ele din motive care nu îi sunt imputabile.
Contractul se încheie în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile. De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod (art. 1186 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 1201-1203 Noul Cod Civil, părţile sunt ţinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere sau de clauzele standard.
Clauzele standard sunt stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fi utilizate în mod general şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte.
