Viciile de consimțământ
| Comentarii |
|
viciile de consimțământ, pentru îndeplinirea condiţiilor de validitate, consimţământul trebuie să fie valabil exprimat (art. 1179 alin. 1 pct. 2 Noul Cod Civil).
Consimţământul trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză (adică să nu fie viciat)’.
Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin doi sau smuls prin violenţă. De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune (art. 1206
Noul Cod Civil).
a) Eroarea
Eroarea reprezintă falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic.
Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia (art. 1207 Noul Cod Civil).
Eroarea este esenţială când poartă asupra:
- naturii sau obiectului contractului;
- identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori unei împrejurări considerate esenţiale de către părţi;
- identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia.
Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului. Eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile.
Aprecierea criteriilor se face prin raportare la jurisprudenţa CEDO. Astfel, legea este suficient de accesibilă când cetăţeanul poate dispune de suficiente informaţii, în circumstanţele cauzei, cu privire la normele juridice aplicabile unui caz dat.
De exemplu, prin Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în cauza Rotaru c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că o normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita.
Tot astfel, prin Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în cauza Sunday Times c. Regatului Unit, aceeaşi Curte a decis că „cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă”.
Victima erorii esenţiale „rămâne legată” de contractul astfel încheiat dacă cealaltă parte este de acord cu executarea acestuia (aşa cum fusese înţeles), urmând ca prevederile contractuale să fie adaptate în mod corespunzător (art. 1213 alin. 1
Noul Cod Civil).
Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.
Eroarea este nescuzabilă când faptul asupra căruia a purtat putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile.
Eroarea este asumată când poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.
Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afară de cazul în care, concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esen
ţială pentru încheierea contractului. La cererea uneia dintre părţi, eroarea de calcul trebuie corectată (art. 1210 Noul Cod Civil).
În materia locațiunii, un aspect demn de luat în considerație este acela al erorii asupra calităților substanțiale ale lucrului închiriat, atunci când acesta urmează să aibă o anumită afectațiune, mai cu seamă pentru exercitarea activității unui profesionist, ori eroarea asupra persoanei, atunci când considerarea acesteia a fost determinantă în cauză, spre exemplu în materia închirierii locuințelor de serviciu, de intervenție, de protocol etc., în care entitatea proprietară are în vedere la contractare calitatea de angajat a chiriașului sau demnitar, din categoria acelora explicit și limitativ enumerate de lege.
b) Dolul
Dolul constă în manevrele frauduloase ale uneia dintre părţi pentru a determina cealaltă parte să încheie contractul.
Contractul este anulabil şi atunci când dolul emană de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi.
Menţionăm că, spre deosebire de reglementarea anterioară, în concepţia noului cod civil, partea al cărei consimţământ a fost viciat prin doi poate cere anularea
contractului chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.
Dolul nu „se presupune” (art. 1214 alin. 4 Noul Cod Civil).
Victima dolului unui terţ nu poate cere anularea contractului, decât dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului (art. 1215 alin. 1 Noul Cod Civil).
c) Violența
Violenţa constă în temerea indusă unei persoane pentru a o determina să încheie un contract.
Partea care a contractat, „sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ”, poate cere anularea contractului.
„Temerea insuflată' trebuie să fie „de aşa natură încât partea ameninţată putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent” (art. 1216 alin. 2 Noul Cod Civil).
Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat.
Violenţa se apreciază „ţinând seama de vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului” (art. 1216 alin. 4 Noul Cod Civil).
Constituie violenţă şi temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje nejustificate.
Simpla temere izvorâtă din respect (temerea reverenţiară), fără să fi fost violenţă, nu atrage anularea contractului (art. 1219 Noul Cod Civil).
Violenţa este viciu de consimţământ şi atunci când este exercitată de un terţ, însă numai dacă partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască violenţa săvârşită de către terţ (art. 1220 alin. 1 Noul Cod Civil).
d) Leziunea
Leziunea constă în disproporţia vădită de valoare între prestaţii ce există în momentul încheierii contractului.
Potrivit dispoziţiilor Noului cod civil, „există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii" (art. 1221 alin. 1 Noul Cod Civil).
De precizat că, în general, leziunea se apreciază şi în funcţie de natura şi sco-pul contractului.
Potrivit art. 1221 alin. 3 Noul Cod Civil, există leziune „şi atunci când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor”.
în caz de leziune, partea lezată poate alege între, „anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită” (art. 1222 alin. 1 Noul Cod Civil).
Acţiunea în anulare pentru leziune este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea prestaţiei promise sau executate de către partea lezată.
Leziunea este inadmisibilă în cazul contractelor aleatorii, al tranzacţiei, precum şi al altor contracte anume prevăzute de lege (art. 1224 Noul Cod Civil).
Instanţa de judecată „poate să menţină contractul (s.n.) dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii” (art. 1222 alin. 3 Noul Cod Civil).
în situaţia în care se exercită exclusiv acţiunea în anulare şi nu sunt îndeplinite condiţiile pentru anularea actului, iar cealaltă parte nu oferă adaptarea contractului, într-una dintre dezbaterile dedicate Noului cod civil s-a pus întrebarea dacă instanţa poate menţine contractul, reducând prestaţia sau respinge cererea reclamantului.
în doctrină s-a apreciat că, dacă partea solicită anularea contractului (cea mai gravă sancţiune în materie), principiul disponibilităţii nu trebuie să fie interpretat în sens restrictiv, astfel că nu trebuie respinsă acţiunea de plano, ci are posibilitatea de a pronunţa soluţia mai puţin severă, aceea de reducere a prestaţiei. Apreciem că instanţa nu poate face aplicarea dispoziţiilor privind adaptarea contractului şi în consecinţă, cererea ar trebui respinsă, pentru că instanţa nu poate schimba obiec
tul cererii de chemare în judecată, care este anularea contractului (leziunea fiind cauza cererii de chemare în judecată).
Dreptul la acţiunea în anulare sau în reducerea obligaţiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului (art. 1223 alin. 1 Noul Cod Civil).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Viciile de consimțământ
