Încheierea contractului
| Comentarii |
|
încheierea contractului - moment de referinţă, acordul de voinţe realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege transformă simpla înţelegere dintre persoane în forma sa calificată, contractul.
Momentul încheierii contractului corespunde momentului realizării acordului de voinţe. Acesta este important deoarece marchează transformarea simplului acord de voinţe din stadiu psihologic în forma sa juridică, producătoare de obligaţii.
Momentul acordului de voinţe marchează astfel, momentul naşterii (existenţei) contractului.
Din momentul încheierii sale, contractul produce efecte juridice. Astfel, din acest moment, simplul angajament devine obligaţie, relaţia socială devine raport juridic, iar persoanele capătă calitatea de părţi contractante etc.
Momentul încheierii contractului este esenţial şi pentru definirea altor instituţii civile cu incidenţă contractuală, precum: nulitatea, ineficacitatea, legea aplicabilă (tempus regit actum) etc.
în consecinţă, încheierea contractului este un element de referinţă al construcţiei juridice.
1. Manifestări juridice precontractuale
Formarea contractului (în sensul realizării acordului de voinţe) este uneori complexă şi îndelungată, presupunând discuţii şi tratative, contracte cadru şi contracte preparatorii etc. De exemplu, vânzarea unui imobil de valoare este precedată, de regulă, de un antecontract care fixează termenii negocierii, evaluării, creditării, perfectării contractului final etc.
Contractul cadrul este acordul prin care părţile „convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta” (art. 1176 alin. 1 C. civ.). în acest cadru părţile contractante definesc şi stabilesc principalele reguli şi condiţii care vor guverna încheierea unor contracte viitoare'.
Contractele preparatorii sunt contracte provizorii care premerg contractului preconizat (definitiv). Cele mai cunoscute modalităţi de exprimare a contractelor preparatorii sunt: acordul de principiu, pactul de preferinţă, pactul de opţiune şi promisiunea bilaterală.
a). Acordul de principiu este contractul prin care părţile convin asupra unor aspecte preparatorii ale altui contract ce urmează a fi perfectat (de exemplu, cu privire la elementele esenţiale ale contractului preconizat, conexiunile cu alte contracte şi parteneri contractuali sau referitor la maniera de conducere a negocierilor).
b). Pactul de preferinţă este un contract prin care o persoană se obligă ca, în cazul în care se va decide să vândă un lucru, să facă mai întâi o ofertă celeilalte părţi în condiţii predeterminate sau deja propuse terţilor. în această situaţie, beneficiarul are un drept de preempţiune la încheierea contractului preconizat.
c). Pactul de opţiune este un contract unilateral prin care una dintre părţi se obligă să încheie un alt contact, în condiţii determinate şi într-un anumit termen. în aceste condiţii, beneficiarul promisiunii are un drept de opţiune.
d). Promisiunea bilaterală este un contract prin care părţile se obligă reciproc să încheie un alt contract. De exemplu, în promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare (cunoscută în doctrină şi jurisprudenţă drept „antecontract” datorită frecvenţei sale deosebite, în raport cu celelalte varietăţi ale promisiunii): promitentul-vânzător se obligă să vândă iar promitentul-cumpărător se obligă să cumpere.
Încheierea contractelor comerciale prin mijloace electronice
Datorită dezvoltării şi extinderii tehnologiei informaţiilor, au fost create noi tehnici de încheiere a contractelor, bazate pe mijloacele electronice de comunicare la distanţă. Pentru armonizarea cu legislaţia Uniunii Europene, au fost adoptate O.G. nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic. Toate aceste acte normative cuprind reguli speciale privind încheierea contractelor folosind mijloacele de comunicare la distanţă.
A. Regulile speciale privind încheierea contractelor la distanţă
Prin O.G. nr. 130/2000 au fost adoptate anumite reguli speciale privind încheierea şi executarea contractelor la distanţă între comercianţii care furnizează produse sau servicii şi consumatori. în concepţia ordonanţei, prin contract la distanţă se înţelege contractul încheiat între un comerciant şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare organizat de comerciant, care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea contractului, una sau mai multe tehnici de comunicare la distanţă.
Comercianţii care recurg la încheierea contractului prin utilizarea tehnicilor de comunicare la distanţă sunt obligaţi să-l informeze pe consumator cu privire la: identitatea comerciantului; caracteristicile esenţiale ale produselor şi serviciilor; preţul produselor sau serviciilor; modalitatea de livrare şi de plată a preţului; perioada de valabilitate a ofertei; dreptul de denunţare a contractului etc.
Contractul la distanţă se consideră încheiat în momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa, dacă părţile nu au convenit altfel (art. 5 din ordonanţă).
O particularitate specială a contractelor la distanţă o constituie dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea produsului sau, în cazul prestării de servicii, de la încheierea contractului, fără invocarea vreunui motiv şi fără a suporta vreo penalitate (art. 7 din ordonanţă).
B. Regulile specifice privind comerţul electronic
Comerţul electronic este reglementat prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic. Din punct de vedere contractual, specific comerţului electronic este că manifestările de voinţă
ale ofertantului şi destinatarului ofertei se materializează în înscrisuri în formă electronică, iar semnătura autorilor în semnătură electronică.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 365/2002, dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului. înscrisul în formă electronică ce conţine încheierea unui contract este asimilat înscrisului sub semnătură privată dacă, potrivit legii, i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă.
în doctrina de specialitate, s-a pus problema de a şti în ce măsură comerţului electronic i se aplică dispoziţiile O.G. nr. 130/2000, în special cu privire la dreptul de denunţare unilaterală a contractului. Soluţia pe care o împărtăşim este aceea că dispoziţiile O.G. nr. 130/2000 se aplică şi comerţului electronic, dar numai când acesta se realizează prin mijloacele electronice enumerate de Anexa O.G. nr. 130/2000.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Încheierea contractului
