Funcţiile de conducere
| Comentarii |
|
funcţiile de conducere [art. 277 alin. (1) C. muncii, republicat]
Reglementarea iniţială a Codului muncii:
La momentul adoptării Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, funcţiile de conducere au fost enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul acestui act normativ, dispoziţiile sale fiind completate de prevederile unor legi speciale, contracte colective de muncă ori regulamente interne.
Punctul de plecare la stabilirea funcţiilor de conducere în Codul muncii a fost dat de reglementarea COR (Clasificarea ocupaţiilor din România) şi de principiile legale care stăteau la baza funcţionării societăţilor comerciale în anul 2003. Astfel, persoana desemnată ca administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată (S.R.L.), respectiv al unei societăţi comerciale pe acţiuni (S.A.) putea cumula această funcţie cu cea de angajat al societăţii, mandatul acordat în baza actului constitutiv sau, după caz, în baza deciziei Adunării Generale a Asociaţilor/Acţionarilor (A.G.A.) fiind dublat de încheierea unui contract individual de muncă. Mai mult, preşedintele consiliului de administraţie al S.A. putea fi numit director general al societăţii, moment la care încheia în mod obligatoriu un contract individual de muncă cu aceasta.
Cumulul dintre calitatea de angajat şi cea de mandatar în cadrul aceleiaşi societăţi comerciale a generat o serie de probleme de-a lungul timpului, cu precădere în situaţia revocării din funcţie a administra-torului-salariat prin decizie A.G.A., în condiţiile Legii nr. 31/1990 -Legea societăţilor comerciale. Soarta raportului de muncă al administratorului revocat din funcţie era incertă, ţinând cont de faptul că legislaţia muncii nu reglementa această situaţie. în consecinţă, pe lângă procedura administrativă de revocare a mandatului, societatea angajatoare era obligată să declanşeze procedura concedierii sau, după caz, a desfiinţării postului ocupat de administratorul-salariat, cu toate consecinţele care decurgeau din posibilitatea reintegrării în muncă a acestuia prin hotărâre a instanţelor de judecată.
Stabilirea prin lege a funcţiilor de conducere: Funcţiile de conducere sunt stabilite prin acte normative cu caracter special în cazul unităţilor din sectorul public. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici împarte1" funcţiile publice în trei categorii, după 11 nivelul atribuţiilor încredinţate titularului acestora:
• funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici (secretar general al Guvernului, prefect, inspector guvernamental etc.);
• funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere (director generai director executiv, şef serviciu, şef birou etc.);
• funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie (consilier, auditor, expert, inspector, referent etc.).
Organele de conducere ale persoanei juridice: Atribuţiile şi răspunderea organelor de conducere ale persoanei juridice sunt reglementate cu titlu generic prin dispoziţiile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, respectiv prin dispoziţiile noului Cod civil, care abrogă Decretul nr. 31/1954, începând cu data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 218 noul C. civ., republicat"1, actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseşi. Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală şi solidară a celor care le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi. Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organele lor, în aceleaşi condiţii ca persoanele juridice de drept privat (art. 219 şi art. 221 noul C. civ., republicat).
Raporturile dintre persoana juridică şi organele de conducere ale acesteia sunt supuse regulilor mandatului. în consecinţă, raportul de muncă încheiat între persoana juridică şi conducătorul acesteia are numai un caracter subsidiar faţă de actul de numire în funcţie .
Administratorul S.R.L.: Actul constitutiv al societăţilor comerciale cu răspundere limitată cuprinde în mod obligatoriu numele persoanei ori persoanelor care reprezintă şi administrează societatea, precum şi puterile conferite acestora. în cazul S.R.L. cu asociat unic, acesta exercită drepturile şi obligaţiile A.G.A., putând avea şi calitatea de administrator al societăţii.
Obligaţiile şi răspunderea administratorului S.R.L. sunt reglementate de prevederile legale ce au ca obiect contractul de mandat, precum şi de prevederile cu caracter special ale Legii nr. 31/1990.
Administratorul S.R.L. poate încheia un contract individual de muncă cu societatea având un obiect diferit faţă de atribuţiile privitoare la administrarea acesteia, atribuţii care se exercită exclusiv pe baza actului de numire în funcţie sau, după caz, a contractului de management încheiat cu societatea.
Administratorul S.A. conduse în sistem unitar: în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni conduse în sistem unitar, operaţiunile de administrare şi reprezentare a societăţii sunt încredinţate unui administrator unic sau, după caz, unui consiliu de administraţie compus dintr-un număr impar de membri. Consiliul de administraţie al S.A. alege ' dintre membrii săi un preşedinte, pentru un interval de timp care nu poate depăşi durata mandatului de administrator. Preşedintele coordonează activitatea consiliului de administraţie al S.A., putând fi oricând revocat din funcţie de către acesta.
Anterior anului 2006, preşedintele consiliului de administraţie al S.A. putea fi numit director general al societăţii, situaţie în care încheia în mod obligatoriu un contract individual de muncă cu aceasta. în privinţa administratorului unic sau, după caz, a membrilor consiliului de administraţie al S.A., nu exista nicio incompatibilitate legală între mandatul de administrator şi posibilitatea încheierii unui contract individual de muncă cu societatea. în acest sens, art. 294 C. muncii, în vigoare la aceea dată, nominaliza în rândul salariaţilor cu funcţii de conducere atât administratorul-salariat, cât şi preşedintele consiliului de administraţie.
în urma intrării în vigoare a Legii nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990, persoana fizică desemnată în calitate de administrator unic al S.A. sau, după caz, în calitate de membru în consiliul de administraţie al S.A. (inclusiv preşedintele consiliului de administraţie) nu poate încheia pe durata mandatului un contract individual de muncă cu societatea pe care o administrează. Interdicţia are caracter absolut şi vizează toate posturile din societate care pot fi ocupate pe bază de contract individual de muncă.
În cazul desemnării administratorilor S.A. din rândul salariaţilor societăţii, contractele individuale de muncă ale acestora se suspendă pe durata mandatului. Este vorba despre un caz special de suspendare de drept a contractului individual de muncă, fundamentat pe dispoziţiile art. 50 lit. i) C. muncii, republicat, prin raportare la art. 1371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Administratorul S.A. poate fi revocat din funcţie oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor societăţii. Dacă revocarea mandatului survine fără o justă cauză, administratorul este îndreptăţit să ceară societăţii acordarea unor daune-interese, în condiţiile legii.
Directorii S.A. conduse în sistem unitar: Consiliul de administraţie al societăţilor comerciale pe acţiuni conduse în sistem unitar poate" delega anumite12 competenţe legate de conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre aceştia director general. Directorii pot fi numiţi atât din rândul administratorilor S.A., cât şi din afara consiliului de administraţie al societăţii. Dacă prin actul constitutiv al societăţii sau, după caz, printr-o hotărâre A.G.A. se prevede astfel, funcţia de director general poate fi ocupată numai de către preşedintele consiliului de administraţie al S.A.
Director al unei societăţi comerciale pe acţiuni, în condiţiile Legii nr. 31/1990, este numai aceea persoană căreia i-au fost delegate atribuţii de conducere a societăţii de către consiliul de administraţie al acesteia. Atribuţiile specifice acestei funcţii se exercită în baza unui contract de mandat, având un regim fiscal apropiat de cel aplicabil contractului individual de muncă. Astfel, remuneraţia directorilor este asimilată, din punct de vedere fiscal, veniturilor din salarii, fiind impozitată în conformitate cu prevederile Codului fiscal. Totodată, această remuneraţie este asimilată salariului, din punct de vedere al obligaţiilor ce decurg pentru director şi societatea comercială din legislaţia asigurărilor sociale. Este vorba despre drepturile şi obligaţiile ce decurg din legislaţia privind sistemul public de pensii, accidente de muncă şi boli profesionale, şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, respectiv asigurările sociale de sănătate.
Pe durata mandatului, directorul unei societăţi comerciale pe acţiuni administrate în sistem unitar nu poate încheia un contract individual de muncă cu societatea respectivă. Interdicţia are caracter absolut şi vizează toate posturile din societate care pot fi ocupate pe bază de contract individual de muncă. în cazul în care directorii nu sunt numiţi dintre administratorii societăţii, ci din rândul salariaţilor acesteia, contractele individuale de muncă se suspendă în baza legii, pe durata exercitării mandatului.
Revocarea din funcţie a directorului S.A. poate interveni oricând, pe baza unei decizii a consiliului de administraţie al societăţii. Dacă revocarea mandatului survine fără o cauză justă, directorul este îndreptăţit să solicite plata unor daune-interese, în condiţiile legii.
Directorii S.A. conduse în sistem dualist: Prin actul constitutiv se poate stabili ca o societate comercială pe acţiuni să fie administrată în sistem dualist, de către un directorat şi un consiliu de supraveghere.
în acest caz, conducerea societăţii revine în exclusivitate directoratului, care îşi exercită atribuţiile sub controlul consiliului de supraveghere.
Directoratul poate fi constituit dintr-un singur membru, ce poartă denumirea de director general unic sau, după caz, din mai mulţi membri, ce poartă denumirea de directori. în cazul societăţilor comerciale 11 pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, directoratul trebuie să fie format din cel puţin 3 membri. Desemnarea membrilor directoratului se face de către consiliul de supraveghere, care atribuie unuia dintre aceştia funcţia de preşedinte. Spre deosebire de S.A. administrate în sistem unitar, ce permit cumulul între funcţia de administrator şi cea de director, în cazul S.A. administrate în sistem dualist există incompatibilitate între funcţia de director şi cea de membru în consiliul de supraveghere.
Directorii societăţilor comerciale pe acţiuni administrate în sistem dualist îşi exercită activitatea în baza unui contract de mandat, remuneraţia cuvenită acestora fiind asimilată veniturilor din salarii atât din punct de vedere fiscal, cât şi în privinţa obligaţiilor ce decurg pentru director şi societatea comercială din legislaţia asigurărilor sociale. Este vorba despre drepturile şi obligaţiile ce decurg din legislaţia privind sistemul public de pensii, accidente de muncă şi boli profesionale, şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, respectiv asigurările sociale de sănătate.
Pe durata mandatului, directorul unei S.A. administrate în sistem dualist nu poate încheia un contract individual de muncă cu societatea respectivă121. Interdicţia are caracter absolut şi vizează toate posturile din societate. în cazul în care directorii sunt numiţi din rândul salariaţilor societăţii, contractele individuale de muncă ale acestora se suspendă în baza legii, pe durata exercitării mandatului.
Revocarea din funcţie a directorului poate interveni oricând, pe baza unei decizii a consiliului de supraveghere al societăţii sau, după caz, în baza unei decizii a adunării generale ordinare a acţionarilor. Şi în acest caz, dacă revocarea mandatului survine fără o cauză justă, directorul este îndreptăţit să solicite plata unor daune-interese în condiţiile legii.
Membrii consiliului de supraveghere al S.A. conduse în sistem dualist: Membrii consiliului de supraveghere din cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni administrate în sistem dualist sunt numiţi de către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia primilor membri, care sunt numiţi prin actul constitutiv al societăţii. Rolul consiliului de supraveghere este acela de numi şi revoca directoratul, respectiv de a controla permanent conducerea societăţii exercitată prin intermediul directoratului. în nicio situaţie consiliul de supraveghere nu poate exercita în mod nemijlocit atribuţii de conducere a societăţii.
Persoanele desemnate în calitate de membri ai consiliului de supraveghere nu pot cumula această funcţie cu cea de director sau, după caz, de salariat al societăţii". Remuneraţia acestei categorii de personal este stabilită prin actul constitutiv al societăţii sau, după caz, prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor.
Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală a acţionarilor, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi.
IMPORTANT: Funcţia de director exercitată pe bază de mandat în cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni conduse în sistem unitar ori dualist nu se confundă cu funcţia de director de specialitate exercitată în cadrul acestor societăţi pe bază de contract individual de muncă.
Directorii numiţi de consiliul de administraţie al S.A. administrate în sistem unitar, respectiv de consiliul de supraveghere al S.A. administrate în sistem dualist sunt mandatari ai societăţii, calitate ce este incompatibilă cu cea de salariat al acesteia. Dimpotrivă, directorii de specialitate conduc departamentele societăţii (direcţia juridică, direcţia economică, direcţia tehnică, direcţia comercială etc.), în calitate de salariaţi ai acesteia, având atribuţiile stabilite prin fişa de post, anexă la contractul individual de muncă.
Diferenţele majore existente între cele două categorii de directori sunt date de natura juridică distinctă a contractelor în baza cărora îşi desfăşoară activitatea:
a) Directorii - mandatari din cadrul S.A.:
• sunt numiţi în funcţie de către un organ statutar al societăţii şi îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de mandat încheiat pentru o durată determinată de timp;
• drepturile şi obligaţiile lor sunt stabilite prin Legea nr. 31/1990, contractul de mandat, respectiv prin actul constitutiv al societăţii;
• acţiunea în răspundere pentru daunele cauzate societăţii se declanşează de către adunarea generală a acţionarilor, cu majoritatea voturilor exprimate de către acţionarii ce deţin cel puţin o pătrime din numărul total al drepturilor de vot;
• pot fi revocaţi oricând pe baza deciziei organului care i-a numit în funcţie, având dreptul de a solicita despăgubiri în cazul în care revocarea mandatului nu a avut o justă cauză.
b) Directorii de specialitate din cadrul S.A.:
• au calitatea de angajaţi ai societăţii, fiind titulari ai unor contracte individuale de muncă încheiate, de regulă, pe durată nedeterminată;
• drepturile şi obligaţiile lor au ca izvor contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi legislaţia muncii;
• răspunderea patrimonială şi disciplinară, precum şi modalităţile de încetare a raporturilor de muncă sunt guvernate de prevederile Codului muncii.
Distincţia între directorii-mandatari din cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni şi directorii de specialitate care activează în cadrul acestor organizaţii în calitate de salariaţi este subliniată expres în cadrul Legii nr. 31/1990, care stabileşte1 că director al S.A. este numai persoana căreia i-au fost delegate atribuţii de conducere a societăţii. Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat, nu intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 31/1990. Directorii de specialitate nu au atribuţii de conducere a societăţii, ci numai de coordonare a activităţii unor structuri constituite la nivelul acesteia.
CONCLUZIE: Legea nr. 40/2011 elimină din Codul muncii enumerarea detaliată a funcţiilor de conducere, ţinând cont de modificarea de optică adusă de Legea nr. 31/1990 în privinţa administratorilor, directorilor generali şi directorilor care activează în cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni. Astfel, funcţiile de conducere sunt definite de lege, respectiv de reglementările interne ale angajatorilor. în mod justificat, a fost eliminată 11 stabilirea funcţiilor de conducere la nivelul unei unităţi prin intermediul contractului colectiv de muncă aplicabil.
