Hărțuirea sexuală la locul de muncă în legislația din Italia
| Comentarii |
|
Hărțuirea sexuală este un concept specific în cadrul sistemului juridic italian. Definiția conceptului de hărțuire sexuală se regăsește în decretul legislativ nr. 198 din 11 aprilie 2006 (Codul egalității de șanse), care sistematizează toate dispozițiile elaborate de legiuitorul național în domeniul promovării egalității de șanse, interzicerii și luptei împotriva discriminării pe motive de sex.
Articolul 26 din Cod, intitulat „Hărțuirea și Hărțuirea sexuală”, definește în mod explicit hărțuirea sexuală ca fiind o formă de discriminare. Toate dispozițiile materiale și sancțiunile procedurale din Codul egalității de șanse în materie de discriminare se aplică hărțuirii sexuale. Potrivit art. 26 din Cod, pe care îl redăm în continuare: „1. Hărțuirea este considerată o formă de discriminare atunci când comportamentul nedorit legat de sex are loc cu scopul sau efectul de a submina demnitatea unui salariat sau salariate și de a crea un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. 2. Hărțuirea sexuală este considerată o formă de discriminare atunci când comportamentul indezirabil pe motive de sex se manifestă printr-un act fizic, verbal sau non-ver-bal, cu scopul sau efectul de a încălca demnitatea unui angajat și de a crea un mediu intimidant, ostil, degradant sau ofensator. 2-bis. Tratamentul mai puțin favorabil este considerat o formă de discriminare atunci când se manifestă împotriva unui angajat pentru supunerea sau refuzul de a fi supus unui astfel de comportament menționat la alin. (1) și (2). 3. Orice act, acord sau aranjament privind relațiile de muncă ale unui angajat victima unei conduite menționate la alin. (1) și (2) este considerat nul atunci când acesta se produce din cauza respingerii unei astfel de comportament. Orice tratament defavorabil din partea angajatorului este considerat o formă de discriminare atunci când apare în ceea ce privește o plângere sau acțiune pentru a asigura respectarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei”. Această definiție transpune dispozițiile Directivei 2002/73/ CEI11.
Prin Decretul legislativ nr. 5 din 25 ianuarie 2010 a fost transpusă Directiva 2006/54/CE. Angajatorii au obligația să adopte măsurile necesare pentru a proteja integritatea fizică și demnitatea angajatului. Aceștia pot aplica sancțiuni disciplinare care în funcție de gravitate pot merge până la concedierea angajaților care hărțuiesc sexual un alt angajat. Persoana care a fost supusă hărțuirii sexuale poate formula acțiune în răspundere civilă (contractuală sau delictuală) care îi oferă dreptul la despăgubiri. În situația în care fapta de hărțuire sexuală întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni se aplică răspunderea penală.
