Hărțuirea sexuală la locul de muncă în legislația din Finlanda
| Comentarii |
|
Hărțuirea sexuală este recunoscută și reglementată în dreptul finlandez, prin dispozițiile Legii privind egalitatea de șanse între femei și bărbați (609/1986, denumită în continuare Legea privind egalitatea). Această lege tratează hărțuirea sexuală la locul de muncă ca o formă de discriminare pe criteriu de sex.
În legislația finlandeză nu se face nicio diferență între hărțuirea verticală și orizontală. Potrivit Secțiunii 7 (5) din Legea privind egalitatea, prin hărțuire sexuală se înțelege un comportament nedorit verbal, non-verbal sau fizic de natură sexuală, care are ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane sau crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. în plus, la definiția de bază a hărțuirii sexuale există în secțiunea 7 (6) din Legea privind egalitatea o definiție separată a unei alte hărțuiri bazate pe sex. Conform acestei stipulări, o astfel de hărțuire reprezintă un comportament nedorit bazat pe sexul persoanei, care nu este de natură sexuală și care are ca scop sau efect încălcarea demnității persoanei sau crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
Hărțuirea sexuală este diferită de hărțuirea morală, iar angajatorul are obligația de a preveni hărțuirea la locul de muncă. În Finlanda, hărțuirea sexuală este calificată drept o problemă a mediului de lucru, iar prevenirea acesteia revine inspectoratului de muncă. Autoritățile care se ocupă de prevenirea hărțuirii sexuale sunt funcționarii însărcinați cu sondarea opiniei publice și Comisia de egalitate. Aceștia se concentrează pe interpretarea legală a problemelor de egalitate și nu se ocupă de cazuri individuale de hărțuire sexuală care sunt de competența inspecției muncii. Cea mai importantă instituție din Finlanda care se ocupă de prevenirea și monitorizarea hărțuirii sexuale este Inspectoratul de Muncă.
În Finlanda cel mai important remediu în cazurile de hărțuire sexuală îl reprezintă compensația materială pe care instanța o poate acorda persoanei care a fost victima unei discriminări. Cuantumul despăgubirilor bănești care se acordă depinde de natura și severitatea încălcării drepturilor, precum și a altor circumstanțe după caz. Compensația minimă plătită este de 3.420 euro. Curtea poate decide o compensație în plus bazată pe regulile generale de responsabilitate pentru diferite daune.
În acordurile colective de muncă din Finlanda nu se face referire la hărțuirea sexuală. Hărțuirea sexuală este considerată un risc ocupațional, în sensul că prevenirea ei este responsabilitatea angajatorului în legătură cu sănătatea și siguranța angajaților. Potrivit Legii privind accidentele de muncă, hărțuirea sexuală nu reprezintă un accident de muncă și nu se acordă compensații decât atunci când implică un act de violență. Angajatorul poate atenționa angajatul care hărțuiește un alt angajat, iar în caz de hărțuire repetată se pot lua măsuri constând în mutarea la un alt departament sau încetarea contractului de muncă al angajatului care hărțuiește pe alții.
