Hărțuirea sexuală la locul de muncă în legislația din Anglia
| Comentarii |
|
În Anglia, principala prevedere care interzice hărțuirea sexuală se regăsește în Secțiunea 26 din Legea de egalitate din 2010. La rândul său, secțiunea 40 din aceeași lege interzice în mod expres hărțuirea angajaților și a candidaților la un loc de muncă. Angajații care se consideră hărțuiți în cadrul raporturilor de muncă pot să formuleze cereri în baza Secțiunii 26 din Legea de egalitatea pe care să le adreseze Tribunalului Muncii.
Hărțuirea sexuală este considerată ca fiind o formă de discriminare ilegală. Adoptarea unui comportament nedorit de natură sexuală cu privire la o caracteristică protejată constituie hărțuire dacă are ca efect încălcarea demnității persoanei și deteriorarea mediului de lucru.
Compensațiile bănești pe care le poate obține victima faptei de discriminare se acordă în temeiul răspunderii civile delictuale. Scopul acordării compensațiilor bănești este acela de a repune victima în situația în care fapta ilicită de hărțuire nu ar fi avut loc. La stabilirea cuantumului despăgubirilor contează în special sentimentele victimei faptei de discriminare.
Legea privind egalitatea definește noțiunea de hărțuire sexuală la locul de muncă astfel:
„(1) O persoană (A) hărțuiește o alta (B) dacă:
(a) A adoptă un comportament nedorit cu privire la o caracteristică protejată și
(b) Comportamentul are ca scop sau efect
(i) Violarea demnității lui B sau
(ii) Crearea unui cadru intimidant, ostil,degradant, umilitor sau ofensiv pentru B
A, de asemenea, îl hărțuiește pe B dacă:
(c) A se angajează într-un comportament nedorit de natură sexuală și
(b) Comportamentul are ca scop sau ca efect cauzele menționate în subsecțiunea (1) (b).
(2) A, de asemenea, îl hărțuiește pe B dacă:
(a) A ori altă persoană se angajează într-un comportament nedorit de natură sexuală ori bazat pe gen or sex;
(b) Comportamentul are ca efect sau ca scop una din cazule menționate la subsecțiunea (1) (b) și
(c) Din cauza faptului că B respinge comportamentul, A îl tratează pe B mai puțin favorabil decât cum A I-ar fi tratat pe B dacă B nu ar fi respins comportamentul.
(3) Pentru a decide dacă tratamentul are efectul menționat la subsecțiunea (1) (b), trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
(a) Percepția lui B;
(b) Alte circumstanțe în cauză;
(c) Dacă conduita este rezonabil să aibă acest efect.
(4) Caracteristicile relevante protejate sunt: vârstă, incapacitate, rasă, gen, religie sau credință, sex și orientare sexuală".
