Incapacități de a vinde și cumpăra (interdicție, inalienabilitate)
| Comentarii |
|
incapacități de a vinde și cumpăra (interdicție, inalienabilitate), după cum poartă asupra unei persoane sau a unui lucru, interdicţiile (prohibiţiile) de a vinde şi de a cumpăra (sau numai de a cumpăra) sunt de două feluri: incapacităţi - instituite în consideraţia unor persoane (intuitu personae) şi inalienabilităţi- stabilite de lege în considerarea bunului (intuitu rei). Pe scurt, putem vorbi (numai) despre incapacităţi ale persoanelor sau de bunuri (lucruri) inalienabile.
Cazurile de incapacităţi speciale la vânzare şi cumpărare, ce fac obiectul analizei de faţă, sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi de strictă interpretare.
A. Incapacităţi de a cumpăra
Judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea (art. 1653 alin. 1 Noul Cod Civil).
Dreptul este litigios dacă există un proces început şi neterminat cu privire la existenta sau întinderea sa.
Sancţiunea nerespectării prohibiţiei de mai sus este nulitatea absolută.
Ca excepţie, persoanele enumerate mai sus pot cumpăra:
- drepturi succesorale ori cote-părţi din dreptul de proprietate de la comoş-tenitori sau coproprietari;
- drepturi litigioase, destinate „îndestulării unei creanţe care s-a născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios”;
- drepturi litigioase destinate apărării altor drepturi ale persoanei ce stăpâneşte bunul (art. 1653 alin. 2 lit. c Noul Cod Civil).
Sunt de asemenea incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, chiar prin licitaţie publică:
- mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă, cu excepţia cazului când a fost împuternicit expres în acest sens’;
- părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă;
- funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează.
Nerespectarea interdicţiilor prevăzute de art. 1654 alin. 1 Noul cod civil se sancţionează cu nulitatea relativă (în primele două cazuri) şi cu nulitatea absolută (în ultima situaţie).
B. Incapacităţi de a vinde
Mandatarii, părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane nu pot nici „să vândă bunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează” (art. 1655 alin. 1 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 1655 alin. 2 Noul Cod Civil, interdicţia de mai sus se aplică în mod corespunzător şi contractelor prestatoare de servicii în care, în schimbul unei prestaţii promise (de persoanele incapabile, s.n.), cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani.
Acţiunea în anulare este inadmisibilă celor „cărora le este interzis să cumpere ori să vândă”. Astfel, incapabilii de a vinde sau de a cumpăra nu pot să ceară anularea vânzării nici în nume propriu, nici în numele persoanei ocrotite” (art. 1656 Noul Cod Civil).
Inadmisibilitatea acţiunii în anulare (în condiţiile de mai sus) se întemeiază pe principiul potrivit căruia, nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a obţine desfiinţarea unui act juridic.
De precizat că, în condiţiile art. 317 alin. 1 din Noul cod civil, „fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ”. Astfel, în principiu, vânzarea între soţi a devenit valabilă (incapacitatea prevăzută de art. 1307 din Codul civil 1864 fiind eliminată).
