Naşterea unui copil în penitenciar
| Comentarii |
|
naşterea unui copil în penitenciar, supravegherea deţinutelor femei se asigură de personal de acelaşi sex. Personalul de sex masculin are acces în secţiile pentru femei în condiţiile stabilite de directorul locului de deţinere. Este posibil şi în practică s-au întâlnit situaţii când, în timpul executării pedepsei, condamnata a dat naştere copilului conceput înainte de condamnare.
Pentru ca această situaţie să fie posibilă, personalul medical are obligaţia de a lua în evidenţă femeia condamnată care este însărcinată, încă de la primirea în penitenciar. Urmărirea sarcinii se face potrivit recomandărilor medicului specialist de obstetrică-ginecologie. cu respectarea ghidurilor de obstetrică-ginecologie.
Femeile condamnate care sunt însărcinate beneficiază de asistenţă medicală prenatală şipostnatală, luându-se măsuri ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului, într-o instituţie medicală specializată. Administraţia penitenciarului ia măsuri ca, în mod excepţional, persoana condamnată, la solicitarea acesteia şi dacă nu este decăzută din exerciţiul drepturilor părinteşti, să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de un an.
Femeia condamnată cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii, într-o secţie/compartiment de specialitate a unui penitenciar-spital. în cazul unei sarcini cu risc, aceasta este internată de îndată în cea mai apropiată unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică ce are un compartiment de specialitate.
Penitenciarul-spital in care se află femeia condamnată însărcinată ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze intr-un spital din reţeaua sanitară publică.
După naştere, femeia condamnată îşi poate îngriji copilul, până la împlinirea vârstei de un an. intr-un penitenciar care asigură condiţiile necesare în acest scop. Pornind de la raţiuni de ordin biologic şi anatomic, copilul este lăsat cu mama lui în penitenciar până la vârsta de 1 an, pentru a fi asigurată alăptarea lui şi pentru a-i asigura primele îngrijiri pentru o dezvoltare normală.
Femeile însărcinate sau cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii mai mici de un an nu pot presta muncă în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă risc pentru sănătatea sau integritatea acestora şi li se asigură un regim de corespunzător de hrană pentru ele şi pentru copii.
Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt desemnate penitenciarele care asigură condiţiile necesare pentru ca mama privată de libertate, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul până la împlinirea vârstei de un an (art. 73 din Legea nr. 254/2013).
în regulamentul privind executarea pedepselor s-a înscris dispoziţia expresă privind declararea copilului de către administraţia penitenciarului, care va asigura condiţiile pentru întocmirea actului de naştere în termenul prevăzut de lege (art. 17-26 din Legea nr. 119/1996), fără a se face precizarea naşterii copilului în penitenciar. Administraţia penitenciarului informează autorităţile competente în domeniul protecţiei copilului cu privire la naşterea copilului de către o femeie condamnată, pentru a fi luate măsurile care se impun.
La împlinirea vârstei de un an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta. în cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijire, el este încredinţat, potrivit legii, unei instituţii specializate, înştiinţându-se, în acest sens, autorităţile competente pentru protecţia copilului. Cu acordul mamei, copilul poate fi încredinţat şi înainte de împlinirea vârstei de un an. încredinţarea se realizează şi atunci când mama nu este aptă să aibă grijă de el sau îl supune la rele tratamente, încredinţare dispusă de instanţa de judecată.
în situaţia în care starea sănătăţii mamei, condiţiile din penitenciar sau starea precară a sănătăţii copilului nu sunt optime şi oportune pentru dezvoltarea minorului, se poate lua măsura încredinţării, pe o durată mai scurtă de un an. tatălui sau unei alte persoane, cu încuviinţarea mamei. Prin altă persoană trebuie înţeleasă atât o persoană fizică, cum ar fi un membru de familie (soră, unchi, mătuşă, bunică), care se presupune că are ataşamentul cerut fată de copil şi că poate să îl ajute pe el şi pe mamă, sau o rudă mai îndepărtată, cât şi o persoană juridică, cum ar fi o instituţie de ocrotire a copilului.
Este de subliniat faptul că, în ipoteza în care copilul este încredinţat unei alte persoane decât tatălui, administraţia penitenciarului are obligaţia înştiinţării despre aceasta a direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului din unitatea administrativ-teritorială în cuprinsul căreia domiciliază persoana ori îşi are sediul instituţia de ocrotire. Acesteia îi revine obligaţia de a exercita un control permanent asupra modului de creştere şi dezvoltare a minorului la persoanele în grija cărora a fost încredinţat. De asemenea, aceeaşi direcţie este cea chemată de către administraţia penitenciarului pentru a lua o măsură de ocrotire propice dezvoltării normale a minorului, dacă nu a fost posibilă încredinţarea acestuia.
Consimţământul mamei privind încredinţarea trebuie să îmbrace forma scrisă, iar un exemplar al înscrisului va rămâne la locul de deţinere şi celălalt va însoţi copilul la persoana căreia i-a fost încredinţat.
Este posibil ca în viaţa reală să nu se identifice tatăl minorului sau alte persoane cărora li s-ar putea încredinţa sau. chiar dacă se găsesc aceste persoane, ele să nu poată îndeplini condiţiile pentru a se îngriji de copil. Pentru a evita astfel de situaţii, copiilor aflaţi într-o unitate penitenciară în îngrijirea mamelor condamnate li se asigură efectuarea vaccinărilor, conform Programului naţional de imunizări. Vaccinurile se asigură prin structurile de specialitate teritoriale/de la nivel judeţean sau regional. Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului aflat într-un penitenciar în îngrijirea femeii condamnate se fac prin examene de bilanţ, de către un medic de familie/medic pediatru.
