Decesul unui condamnat la închisoare sau afectarea gravă a sănătăţii şi integrităţii sale corporale
| Comentarii |
|
decesul unui condamnat la închisoare sau afectarea gravă a sănătăţii şi integrităţii sale corporale, în timpul executării pedepsei în penitenciar pot avea loc şi evenimente nefericite, cum ar fi decesul unor condamnaţi. Moartea acestora poate fi generată de un accident de muncă, de o boală incurabilă sau de alte cauze. Un astfel de eveniment stinge executarea pedepsei, dar produce, în acelaşi timp, şi alte efecte juridice, care privesc
anumite drepturi civile, anumite răspunderi civile şi care duc la naşterea unor drepturi pentru urmaşii decedatului (dreptul la pensie, la moştenire etc.).
in cazul decesului unei persoane condamnate, administraţia penitenciarului înştiinţează de îndată familia persoanei decedate, reprezentantul legal sau o persoană apropiată de aceasta, judecătorul de supraveghere a privării de libertate, procurorul de la parchetul competent şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Prin persoană apropiată se înţelege una dintre persoanele cu care. anterior, decedatul a menţinut legătura prin vizite, corespondenţă sau telefon. De asemenea, aceste persoane, familia persoanei decedate, reprezentantul legal sunt informaţi cu indicarea locului unde trebuie să se prezinte pentru ridicarea decedatului, a actelor şi a obiectelor ce au aparţinut acestuia.
Când decesul s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, urmaşii persoanei condamnate beneficiază de pensie de urmaş, potrivit legii.
Efectuarea autopsiei medico-legale şi eliberarea certificatului medical constatator al decesului sunt obligatorii în asemenea cazuri.
înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. în absenţa lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul. La cererea expresă a familiei decedatului, este posibilă incinerarea acestuia în condiţiile legii; dacă cererea s-a făcut în interval de 1 an de zile de la deces, administraţia penitenciarului este obligată să indice locul unde a fost îngropat cadavrul şi vor fi posibile deshumarea acestuia în condiţiile legii şi transferarea lui la locul dorit de familie.
în vederea înhumării, se înmânează certificatul medical constatator al decesului şi certificatul de deces în original.
în toate situaţiile în care se înregistrează decesul unui deţinut, personalul locului de deţinere este obligat să ia măsuri în vederea conservării locului producerii decesului şi a eventualelor mijloace de probă. în cazul producerii unui deces, administraţia penitenciarului are obligaţia de a cerceta împrejurările producerii acestuia, cu informarea prealabilă a procurorului care efectuează urmărirea penală.
în cazul în care moartea este violentă sau are o cauză suspectă, constatarea se face de către un medic legist, care va întocmi şi un certificat medico-legal pe baza căruia se pot face constatări suplimentare, după care se va înştiinţa organul de procuratură. iar dacă moartea este cauzată de un accident de muncă, pe lângă organul de procuratură, va fi înştiinţat şi organul competent pentru protecţia muncii.
în cazul morţii unui copil născut în penitenciar, declaraţia în acest sens se face de către administraţia locului de deţinere, potrivit normelor legale.
în cazul în care decedatul are cetăţenie străină sau este apatrid, administraţia penitenciarului va informa de îndată reprezentanţa diplomatică sau consulară a statului respectiv ori autoritatea internă competentă.
Bunurile şi sumele de bani aparţinând persoanei decedate, deţinute conform dispoziţiilor legale şi aflate la locul de deţinere, se înmânează familiei, rudelor, reprezentantului legal sau persoanei apropiate, iar în cazul în care aceştia nu se prezintă în termen de un an de la data înregistrării decesului, se trec în proprietatea locului de deţinere. Dacă bunurile prezintă un grad avansat de uzură sau sunt inutilizabile, acestea se distrug de către o comisie numită prin decizia directorului penitenciarului.
În cazul în care persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală, personalul medical are obligaţia de a întocmi un referat medical, de a consemna în fişa medicală cele constatate, precum şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a anunţa conducerea unităţii.
În cazul în care constată urme de violenţă sau persoana condamnată acuză violenţe, medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a sesiza de îndată procurorul.
În cazurile prevăzute mai sus, persoana condamnată are dreptul de a solicita să fie examinată, în penitenciar, de un medic legist. Certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură.
Cheltuielile ocazionate de examenul medical se suportă de către solicitant, cu excepţia situaţiei în care nu are sume de bani evidenţiate în fişa contabilă nominală sau în contul personal. Sumele cheltuite in acest sens de administraţia penitenciarului vor fi recuperate, pe durata executării pedepsei, de la persoana condamnată, în momentul în care în contul personal sau în fişa contabilă va exista disponibil.
Şi în aceste situaţii, există obligaţia ca administraţia penitenciarului să înştiinţeze, de îndată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei condamnate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal. Administraţia penitenciarului are obligaţia de a înştiinţa, de îndată, familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, atunci când persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală sau este transferată într-o instituţie medicală pentru tratarea unei boli psihice. înştiinţarea se face cu acordul persoanei condamnate, dacă acesta poate fi exprimat.
