Expertiza dactiloscopică
| Comentarii |
|
Posibilități oferite de expertizele dactiloscopice
Expertiza dactiloscopică reprezintă etapa finală a activității de clarificare a aspectelor legate de formarea urmelor de mâini la locul faptei, de obținere de informații privind persoana, precum și de stabilire a raportului dintre urmă și activitatea infracțională. Principala problemă pe care o rezolvă expertiza dactiloscopică este stabilirea dacă urma mâinii a fost sau nu lăsată de o anumită persoană. Pentru a stabili dacă urma a fost sau nu lăsată de o anumită persoană, se efectuează examinarea în vederea identificării acesteia. În acest scop, urma este comparată cu impresiunile mâinilor luate experimental de la persoana bănuită. Astfel, în vederea efectuării examenului comparativ, expertul trebuie să dispună de impresiunile persoanelor suspecte, ale altor persoane care au pătruns la locul faptei, uneori chiar ale persoanelor care au efectuat cercetarea și care, din neatenție sau neglijență, au creat urme la locul faptei (amprenta-rea persoanelor aflate în sfera de interes a investigațiilor).
Conform art. 196 alin. (1) C. proc. pen., organele de urmărire penală pot dispune luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă sau că au fost prezente la locul faptei, chiar și în lipsa consimțământului acestora. De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dacă este necesară identificarea amprentelor ce au fost găsite pe anumite obiecte sau a persoanelor care pot fi puse în legătură cu fapta ori locul comiterii faptei, organele de urmărire penală pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune că au intrat în contact cu acele obiecte, respectiv fotografierea acelora despre care se presupune că au avut legătură cu fapta comisă sau au fost prezente la locul faptei.
Operația de amprentare se face după mai multe metode, cea mai uzitată în prezent constând în ridicarea impresiunilor cu tuș tipografic. Cerneala tipografică se întinde pe o placă de sticlă sau de metal cu ajutorul unui rulou după care degetele sunt rulate pe această placă și apoi pe o foaie de hârtie. Hârtia trebuie să fie netedă, pentru că numai așa urma va fi mai clară. Pe hârtie trebuie să se menționeze de la ce mână și de la ce deget s-a luat
impresiunea. Impresiunile obținute în modul arătat mai sus sunt proprii pentru compararea cu orice urmă, atât de suprafață, cât și de adâncime.
Îmbibarea degetelor cu tuș tipografic se face prin răsucirea lor o singură dată, dintr-o margine până în cealaltă a desenului papilar, pe placă, astfel încât tușul să fie bine și uniform repartizat pe întreaga suprafață a degetului în regiunea falangetei. Pe fișa dactiloscopică, de asemenea, degetul se răsucește o singură dată, moment în care trebuie avut în vedere să nu alunece și să se imprime întregul desen papilar. Pentru obținerea unor impresiuni de calitate, înainte de amprentare, mâinile persoanei vor fi curățate foarte bine. După luarea impresiunilor celor zece degete, în ordinea cerută de fișa dactiloscopică, se iau pentru control, printr-o singură atingere, impresiunile ambelor mâini fără degetele mari, astfel ca cele trei falange ale fiecărui deget să fie bine imprimate pe fișă.
Un alt procedeu constă în amprentarea chimică și prezintă două avantaje: este mai ușor de aplicat și nu murdărește mâinile. Pentru amprentare se folosesc o tușieră obișnuită, impregnată cu un reactiv incolor, pe care se va rula degetul și o coală specială de hârtie sau folie tratată chimic cu o substanță ce va intra în reacție cu soluția din tușieră.
Amprentarea cadavrelor prezintă, în mod firesc, anumite particularități, din cauza proceselor specifice putrefacției, rigidității cadaverice, mumificării și deshidratării. În situații normale, pe fiecare deget se aplică cu un rulou special cerneala de amprentare, după care pe deget se apasă hârtia susținută de o spatulă sau un suport metalic având o formă apropiată de un încălță-tor. La degetele deshidratate se poate injecta sub piele glicerină sau ulei de parafină. La cadavrele la care s-a instalat rigiditatea cadaverică, se acționează asupra articulațiilor prin mișcări forțate de flexiune și extensie, sau se introduc mâinile într-un vas cu apă caldă.
Dacă expertului i se prezintă numai urma (eventual obiectul purtător de urmă) ridicată la locul faptei, acesta are posibilitatea să stabilească, printre altele, de la ce mână provine (dreapta sau stânga), regiunea mâinii sau degetul care a format-o, din ce tip sau varietate de desen papilar face parte, în ce mod s-a format, natura substanței de pe crestele papilare în momentul contactului cu obiectul primitor de urmă, care este vechimea urmei și dacă aceasta conține suficiente elemente de identificare.
Efectuarea examenului dactiloscopic comparativ
Pentru identificarea persoanei care a lăsat urme de mâini la locul faptei sau pe un obiect oarecare, urma de mână (digitală sau palmară) se compară cu impresiunile digitale sau palmare ale tuturor acelora despre care se presupune că au putut lăsa această urmă. În categoria persoanelor care au putut lăsa urme de mâini socotim nu numai pe infractori, ci pe toți cei care, sub o formă sau alta, au putut lăsa aceste urme: victima, persoanele care locuiesc în același apartament, persoanele care au fost la locul faptei înainte de săvârșirea infracțiunii, ca: rude, prieteni, factori poștali, medici, specialiști în vederea unor reparații sau control, și chiar persoanele care fac parte din echipa de cercetare a locului, a faptei
Pentru ca două impresiuni digitale să poată fi socotite ca provenind de la același deget, este necesar să coincidă pe lângă forma de ansamblu a desenului papilar și un număr minim de puncte caracteristice. Acest număr minim este stabilit convențional, pentru a asigura un grad cât mai mare de certitudine, dar în forma lui actuală de 10-12 puncte nu este fundamentat cu nimic în mod științific, ci, dimpotrivă, îngreunează de multe ori stabilirea adevărului. Pentru aprecierea justă a identității unei impresiuni digitale trebuie să se țină seama nu numai de aspectul cantitativ al coincidențelor caracteristice, ci și de aspectul calitativ al acestora. De asemenea, pentru identificarea persoanei se va tine seama, alături de detaliile caracteristice, care formează baza identificării, și de alte elemente, ca: liniile albe ce întretaie crestele papilare și care, deși au o stabilitate redusă, pot servi în procesul de identificare; cicatricele care, odată formate, sunt un element caracteristic constant, de o deosebită valoare ; bătăturile; malformațiile congenitale sau defectuozități căpătate ulterior
Examenul comparativ al urmelor și impresiunilor impune folosirea unei aparaturi diverse, de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare prinsă de cap, al aparatelor de proiecție de tip Fau-rot sau Zeiss. În prezent, pentru efectuarea examenelor dactilo-scopice comparative se apelează la tehnica și sistemele AFRS (Automatic Fingerprint Recognition System) sau AFIȘ (Automatic Fingerprint Identification System), cunoscute și sub denumirea de MORPHO Systems, utilizate în Franța, Austria, Spania, SUA, Japonia, Indonezia, Hong-Kong. Avantajul major pe care-l prezintă acest sistem este că pot fi comparate automat chiar și urme de slabă calitate, respectiv urme fragmentate sau care nu conțin centrul desenului papilar. În România se folosește sistemul AFIS 2000 (Printrak) care facilitează introducerea impresiunilor și a urmelor papilare prin scanare.
Rapoartele de expertiză, în primul rând cele cu concluzii categorice de identificare, sunt însoțite de planșe fotografice, pentru demonstrarea rezultatului prin fotograme și diagrame, potrivit procedeelor folosite în examenul comparativ, astfel încât să se indice punctele coincidente ori să se stabilească continuitatea prin metoda îmbucșării sau să se prezinte diagrama punctelor coincidente. Indicarea punctelor coincidente pe fotograme este, însă, procedeul cel mai semnificativ.
