Locuinţa de serviciu şi locuinţa de interventie
| Comentarii |
|
locuinţa de serviciu şi locuinţa de intervenție, este destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă (art. 2 lit. d).
Articolul 51 împarte locuinţele de serviciu în două categorii (după sursa finanţării), cu regimuri juridice diferite: locuinţe existente (cele care aveau destinaţia de locuinţe de serviciu la data intrării în vigoare a legii) şi locuinţe noi.
Locuinţele de serviciu finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (cele noi) se realizează cu respectarea suprafeţei utile şi a dotărilor, în limita suprafeţei construite pe apartament, potrivit legii locuinţei.
Locuinţele de serviciu noi se construiesc pe terenurile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru locuinţele finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sau pe terenurile aparţinând agenţilor economici, pentru locuinţele finanţate din bugetele acestora.
Locuinţele de serviciu realizate în condiţiile Legii nr. 114/1996 şi finanţate din bugetul de stat şi din bugetele locale pot fi vândute cu respectarea a două condiţii, cumulativ.
a) când activitatea care a generat realizarea locuinţelor s-a restrâns sau a încetat;
b) cu aprobarea Guvernului.
Prin derogare de la prevederile Legii nr. 114/1996, republicată, persoanelor prevăzute la art. 2 li se pot atribui temporar imobile cu destinaţia de locuinţă de serviciu din fondul locativ aflat în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” şi a Regiei Autonome „Locato” (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2001 ).
Atribuirea imobilelor se va face la cerere şi în limita fondului locativ existent.
Contractele de închiriere sunt încheiate între beneficiari şi Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” sau Regia Autonomă „Locato”, în calitate de locatori.
Contractele de închiriere se încheie pe o perioadă de un an, cu posibilitatea de a fi prelungite, prin act adiţional (art. 1 alin. 4).
Pot fi „beneficiari” (chiriaşi - s.n.) ai locuinţei de serviciu persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică numite sau asimilate, secretarii generali, directorii generali, precum şi persoanele care sunt încadrate pe funcţii din cabinetul demnitarului, în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice (art. 2 alin. 1).
Cuantumul chiriei pentru imobilele cu destinaţia de locuinţă de serviciu, atribuite potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2001, se calculează în conformitate cu prevederile Capitolului III din O.U.G. nr. 40/1999 şi se suportă de instituţiile publice în care îşi desfăşoară activitatea beneficiarii.
Contractul de închiriere încetează de drept la data încetării calităţii care a determinat atribuirea locuinţei de serviciu.
Locuinţele de serviciu care intră sub incidenţa O.U.G. nr. 80/2001 nu pot fi înstrăinate (sub sancţiunea nulităţii absolute) şi nu pot fi subînchiriate de locatari (sub sancţiunea rezilierii contractului de închiriere).
Locuinţa de intervenţie este destinată cazării personalului unităţilor economice sau bugetare, care îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în unitate (art. 2 lit. e din Legea nr. 114/1996).
Locuinţele de intervenţie se caracterizează prin aceea că se realizează odată cu obiectivul de investiţie şi se amplasează în incinta acestuia sau în imediata apropiere.
Locuinţele de intervenţie nu pot fi vândute chiriaşilor.
încetarea contractului de muncă al chiriaşului atrage implicit şi încetarea contractului de închiriere (chiar dacă a intervenit pensionarea).
Sub celelalte aspecte, locuinţa de intervenţie urmează regimul juridic al locuinţei de serviciu.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Locuinţa de serviciu şi locuinţa de interventie
