Intermediarii
| Comentarii |
|
intermediarii, Definiție şi caracteristici. Puterile intermediarului. Obligaţiile intermediarului. Drepturile intermediarului. Aplicaţii practice ale intermedierii
Definiție şi caracteristici
Prin Codul civil actual a fost reglementată o nouă categorie de mijlocitori în operaţiunile juridice, denumită intermediari. Noţiunea de intermediere are o semnificaţie juridică bine definită prin reglementările Codului civil, diferită de semnificaţia din limbajul obişnuit şi de cea din domeniul economic. în limbajul economic, precum şi în cel uzual, intermediarul desemnează persoana care încheie şi acte juridice, nu doar mijloceşte încheierea unor tranzacţii între două sau mai multe persoane. în accepţiunea non-juridică, intermediarul cumulează şi calitatea de reprezentant al părţilor sau doar a uneia dintre ele.
în accepţiunea riguroasă a Codului civil, intermedierea este operaţiunea prin care intermediarul efectuează doar fapte materiale şi nu încheie acte juridice. Cu alte cuvinte, intermedierea poartă doar asupra faptelor materiale şi nu are ca obiect încheierea de acte juridice. Concluzia se desprinde fără echivoc din conţinutul art. 2.096 Noul Cod Civil, potrivit căruia intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ, în vederea încheierii unui contract. Acelaşi art. 2.096 prevede în alin. (2) că intermediarul nu este prepusul părţilor intermediate şi este independent faţă de acestea în executarea obligaţiilor sale. Rezultă aşadar că intermediarul este un auxiliar independent al comerciantului.
Intermedierea este legiferată de Codul civil în art. 2.096-2.102 ca şi convenţie a părţilor, sub denumirea de contractul de intermediere.
Puterile intermediarului
Conţinutul juridic al operaţiunii de intermediere este consacrat în cuprinsul art. 2.096 care dispune: „intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ, în vederea încheierii unui contract.
Rezultă că intermediarul nu are puterea de reprezentare cum are reprezentantul şi mandatarii, în sensul că intermediarul nu este împuternicit să încheie acte juridice cu terţii, ci doar să mijlocească perfectarea acestora. în concret, faţă de reglementările actuale, intermediarul poate negocia şi stabili toate elementele esenţiale ale unui contract sau ale unei afaceri, dar nu poate să încheie el actul juridic în numele şi pe seama clientului său.
Pentru a încheia actul juridic are nevoie de o împuternicire specială în acest sens. Prerogativa reprezentării intermediarului este reglementată în art. 2.102 noul Cod Civil, care prevede că intermediarul poate reprezenta părţile intermediate la încheierea contractului intermediat sau a altor acte de executare a acestuia numai dacă a fost împuternicit expres în acest sens. Prin urmare, în lipsa unei clauze exprese în contractul de intermediere, intermediarul se limitează la a determina două sau mai multe persoane să încheie un act juridic efectuând toate faptele materiale în acest scop. în consecinţă, intermediarul nu este învestit cu puterea de reprezentare, eforturile lui sunt limitate la determinarea persoanelor interesate să încheie anumite acte juridice.
Activitatea de intermediere are la bază contractul intervenit între intermediar şi părţi ori numai una dintre ele, fiind similar unui contract de prestări servicii. Ca atare, competenţele intermediarilor sunt stabilite în cuprinsul contractului de intermediere.
Intermediarul nu răspunde de executarea contractului încheiat de părţi. De aceea, remuneraţia lui este condiţionată doar de încheierea actului juridic, iar dreptul de a o încasa se naşte din momentul perfectării actului pe care l-a mijlocit.
în încheiere reamintim că art. 2.096 alin. (2) C. civ prevede că intermediarul nu este prepusul părţilor intermediate şi este independent faţă de acestea în executarea obligaţiilor sale.
Obligaţiile intermediarului
Principala obligaţie a intermediarului este de informare a clientului. în acest sens, art. 2.100 noul cod civil prevede că intermediarul este obligat să comunice terţului toate informaţiile cu privire la avantajele şi oportunitatea încheierii contractului intermediat, cu condiţia să nu prejudicieze în mod culpabil interesele clientului. Aşadar, în virtutea reglementărilor care guvernează intermedierea, intermediarul este obligat să depună toate diligenţele pentru a pune faţă în faţă părţile şi a le determina să încheie unul sau mai multe acte juridice.
în mod excepţional când este împuternicit cu puterea de reprezentare, intermediarul va încheia actul juridic cu terţul în numele şi pe seama clientului.
Drepturile intermediarului
Principalele drepturi ale intermediarului privesc remuneraţia şi restituirea cheltuielilor efectuate şi a prejudiciilor suferite.
Remunerarea intermediarului
Potrivit dispoziţiilor art. 2.097 noul Cod Civil, intermediarul are dreptul la o remuneraţie din partea clientului numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedierii sale. în lipsa convenţiei părţilor sau a unor prevederi legale speciale, intermediarul are dreptul la o remuneraţie în conformitate cu practicile anterioare statornicite între părţi sau cu uzanţele existente între profesionişti pentru astfel de contracte. Potrivit art. 1431 din Legea nr. 71/2011, articol introdus prin Le
gea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia.
Pentru a uşura încasarea remuneraţiei de către intermediar, clientul are obligaţia comunicării încheierii contractului intermediate. Obligaţia comunicării încheierii actului intermediat este legiferată de art. 2.101 noul Cod Civil, potrivit căruia clientul are obligaţia să comunice intermediarului dacă s-a încheiat contractul intermediat, în termen de cel mult 15 zile de la data încheierii acestuia, sub sancţiunea dublării remuneraţiei, dacă prin contract nu se prevede altfel.
Codul civil reglementează şi regulile remuneraţiei în cazul pluralităţii de intermediari. Astfel, potrivit art. 2.099 noul Cod Civil în cazul în care intermedierea a fost realizată de mai mulţi intermediari, fiecare are dreptul la o cotă egală din remuneraţia stabilită global, dacă prin contract nu s-a stipulat altfel.
Restituirea cheltuielilor
Intermediarul este îndreptăţit la restituirea cheltuielilor efectuate pentru intermediere, dacă se stipulează expres în contract (art. 2.098 noul Cod Civil). Dispoziţiile relative la intermediere nu prevăd, însă fără îndoială că dacă intermediarul suferă anumite prejudicii, clientul este obligat la acoperirea integrală a acestora.
Aplicaţii practice ale intermedierii
Una dintre cele mai răspândite operaţiuni de intermediere este mijlocirea în materia tranzacţiilor imobiliare. Activitatea agenţilor imobiliari. Aceasta întrucât agenţii imobiliari nu încheie actul de vânzare-cumpărare în numele vreuneia dintre părţi, ci doar le prezintă detalii despre imobil şi despre preţ, urmând ca părţile să decidă şi să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.
Secţiunea a 6-a. Agenţii comerciali
Până la adoptarea noului Cod civil, agenţii comerciali erau reglementaţi prin Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. Codul civil a abrogat Legea nr. 509/2002, şi a preluat contractul de agenţie în cuprinsul art. 2.072-2.095, fără să-i aducă modificări substanţiale.
în accepţiunea Legii nr. 502/2002, agentul comercial permanent era un comerciant persoană fizică sau persoană juridică care, în calitate de intermediar independent, era împuternicit în mod statornic să negocieze sau să negocieze şi să încheie afaceri pentru altă persoană fizică sau juridică, denumită comitent, în schimbul unei remuneraţii. Acum, Codul civil prevede în art. 2.072 că prin contractul de agenţie comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau în mai multe regiuni determinate. Agentul este un intermediar independent care acţionează cu titlu profesional. El nu poate fi în acelaşi timp prepusul comitentului [art. 2.072 alin. (2) noul Cod Civil].
Din definiţia dată de legiuitor rezultă că agentul este şi el la rândul lui comerciant persoană fizică sau persoană juridică, deoarece desfăşoară o activitate organizată cu caracter de întreprindere în regiunea determinată prin contractul de agenţie. Apoi, agentul este un profesionist-comerciant specializat pe operaţiuni de intermediere. Activitatea de intermediere este exercitată în mod statornic, şi nu cu caracter ocazional. între agent şi comitent nu există raporturi de subordonare.
în sfârşit, principala caracteristică juridică a agenţiei, spre deosebire de celelalte contracte de intermediere, este aceea că agentul acţionează pe o piaţă determinată, în regiunea stabilită în contractul de agenţie. Aşadar, mandatul agentului este restrâns la zona stabilită prin contract. Dacă ceilalţi auxiliari ai comercianţilor pot intermedia sau negocia ori încheia acte juridice cu terţii fără limite teritoriale, agentul nu poate acţiona pentru comitent decât în limita teritorială stabilită în contractul de agenţie.
Agentul poate fi împuternicit să „negocieze” cu terţii condiţiile unor acte juridice, urmând ca acestea să fie încheiate în mod direct între comitent şi terţ, ori poate fi împuternicit să „negocieze” şi să „încheie” contracte cu terţii în numele şi pe seama comitentului.
Pentru negocierea şi încheierea actelor juridice, agentul este îndreptăţit la remuneraţie din partea comitentului.
