Sesizarea din oficiu
| Comentarii |
|
sesizarea din oficiu, definiţie: Sesizarea din oficiu reprezintă modalitatea de sesizare internă, care constă în posibilitatea (dreptul şi obligaţia) organului de urmărire penală de a se sesiza din oficiu, ori de câte ori află, pe altă cale decât prin denunţ sau plângere, că s-a săvârşit o infracţiune.
Sesizarea din oficiu se poate realiza ori de câte ori organele de urmărire penală constată prin mijloace proprii, în mod direct săvârşirea unor infracţiuni. Spre deosebire de instanţele de judecată, care nu se pot sesiza din oficiu, pentru că în cazul acestora operează regula de drept consfinţită în adagiu „nemo iudex sine actore", organele de urmărire penală au posibilitatea să se sesizeze din oficiu în situaţiile în care, nefiind sesizate pe calea denunţului sau a plângerii, iau cunoştinţă de săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală şi incriminate de legiuitor ca infracţiuni.
Situaţiile, împrejurările în urma cărora organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu sunt multiple, în condiţiile în care legea se referă la orice altă cale diferită de modurile generale sau cele speciale prevăzute de lege.
Astfel, printre căile prin care organele de urmărire penală pot lua cunoştinţă de săvârşirea unor infracţiuni vom aminti, cu titlu de exemplu, câteva situaţii, care nu au caracter limitativ:
- când organele de cercetare penală constată infracţiuni flagrante; în aceste cazuri, organul de urmărire penală are obligaţia să încheie un proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante care, din punct de vedere procedural, reprezintă actul de începere din oficiu a urmăririi penale;
- sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală poate interveni şi în cazul în care acestea descoperă fapte noi, ce constituie infracţiuni, cu ocazia desfăşurării urmăririi penale în alte cauze sau când sunt constatate infracţiuni de către alte organe decât cele de urmărire penală (organele de constatare prevăzute de art. 214 C. proc. pen., comandanţii de nave şi aeronave, agenţii poliţiei de frontieră etc.);
- în cazul în care sunt formulate denunţuri anonime, scrise sau verbale (telefonice), organul de cercetare penală se poate sesiza din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor indicate prin aceste sesizări, însă numai după o verificare prealabilă a veridicităţii faptelor semnalate, care trebuie întreprinsă cu multă operativitate, discreţie şi atenţie;
- în cazul informaţiilor legate de săvârşirea faptelor antisociale cu caracter penal de care organele de cercetare penală iau cunoştinţă prin mijloacele de informare în masă, respectiv presa scrisă sau vorbită, care dă publicităţii aspecte negative din activitatea anumitor persoane fizice sau unităţi economice, societăţi;
- zvonul public reprezintă şi el o modalitate care este de natură să atragă atenţia organelor de urmărire penală cu privire la anumite activităţi sau fapte care să ascundă infracţiuni.
Cazul meu: inspectorul sef al IJ Netejoru Lucian a declarat ca sesizarea din oficiu trebuie semnata de alta persoana, in cazul meu de mine, fapt pe care l-am retinut in chemerea in judecata pentru punerea sa sub interdictie deoarece este schizofrenic, sociopat cu aspect delirant si caracter mitomaniac