Calculul taxelor judiciare de timbru
| Comentarii |
|
calculul taxelor judiciare de timbru, regula prevăzută de art. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 este aceea că taxele judiciare de timbru se stabilesc în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.
Faţă de prevederile din Normele metodologice de aplicare a legii anterioare, care împart acţiunile şi cererile în acţiuni şi cereri evaluabile în bani; acţiuni şi cereri neevaluabile în bani; acţiuni şi cereri pentru care legea stabileşte un regim distinct de taxare, se menţine distincţia dintre acţiunile evaluabile şi neevaluabile în bani.
În principiu, pentru cererile evaluabile în bani se păstrează sistemul cotei procentuale, astfel că taxa se calculează proporţional şi progresiv, în funcţie de valoarea obiectului acţiunii sau cererii.
Taxele judiciare de timbru aferente acţiunilor şi cererilor evaluabile în bani sunt reglementate în art. 3-5 din O.U.G. nr. 80/2013:
1) Potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă, acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:
a) până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
b) între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
e) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.
2) Se taxează potrivit alin. (1) al art. 3 şi următoarele categorii de acţiuni:
a) în constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situa-
tia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestor ereri;
b) privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial;
c) prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora [art. 3 alin. (2) din ordonanţă, ce preia dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997].
În legătură cu acţiunile menţionate la lit. a) şi b), anterior noii reglementări, prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilindu-se că: dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 282 alin. (1) CPC se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
S-a stabilit astfel că, în plus faţă de ceea ce se considera în mod clasic în doctrina juridică ca fiind o acţiune evaluabilă în bani, au acest caracter nu numai cererile de restituire a prestaţiilor efectuate în temeiul unui act juridic pentru care s-a cerut constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau revocarea, ci chiar cererile de constatare a nulităţii, anulare, rezoluţiune, reziliere sau revocare. Cu privire la cererea de revocare,constatăm că nu se regăseşte printre tipurile de cereri enumerate expres în cadrul deciziei date în recursul în interesul legii, dar nu găsim nicio raţiune pentru care această cerere să nu primească acelaşi regim juridic şi aceeaşi calificare, ca şi celelalte.
în ceea ce priveşte taxa de timbru datorată pentru cererea de restituire a prestaţiilor efectuate în baza unui act declarat nul, anulat ori rezolvit, reglementarea anterioară nu prevedea nicio soluţie în cazul în care această cerere se formula pe cale separată, după desfiinţarea actului juridic, fapt ce a dat naştere unor opinii divergente. Noile dispoziţii legale menţin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru situaţia în care cererea de repunere în situaţia anterioară este accesorie cererii de declarare a nulităţii, anulării, rezoluţiunii sau rezilierii [art. 3 alin. (2) lit. a) din ordonanţă] şi instituie o taxă judiciară de timbru fixă (de 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5.000 lei, şi de 300 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5.000 lei) pentru cazul în care cererea este formulată pe cale separată, potrivit art. 8 alin. (2) din ordonanţă.
De asemenea, se păstrează soluţia stabilirii taxei judiciare de timbru în cotă procentuală în cazul cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, soluţie criticată pe motiv că legea depăşeşte rezonabilitatea proporţiei ce ar trebui să caracterizeze echilibrul între scopul urmărit prin demersul judiciar şi condiţiile de exerciţiu ale acestuia. Dacă reclamantul formulează o cerere în constatarea inexistentei dreptului de servitute al vecinului asupra terenului proprietatea sa, a inexistenţei creanţei pretinse de către pârât în contra sa sau a faptului că a intervenit prescripţia dreptului de a solicita în instanţă obligarea sa la plata unei datorii faţă de pârât, prin demersul judiciar el nu tinde la aducerea în patrimoniul său a unor drepturi pentru a se justifica o taxă de timbru progresivă cu valoarea dreptului a cărui existenţă o neagă; acesta urmăreşte un cu totul alt scop, respectiv acela de consolidare a propriului drept sau a situaţiei sale patrimoniale, ce nu poate fi cuantificată, iar taxarea progresivă, în cotă procentuală, nu este posibilă şi nici justificată.
În schimb, pentru cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepatrimonial, precum şi cererile în anularea sau în constatarea nulităţii unui act juridic nepatrimonial s-a stabilit o taxă fixă de 100 lei [art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 80/2013].
Referitor la cererile prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare, au fost preluate prevederile anterioare din art. 3l
3) în cazul acţiunilor posesorii, taxa judiciară de timbru se calculează la o valoare care se stabileşte la 20% din valoarea bunului a cărui posesie se solicită [art. 4 alin. (1) din ordonanţă]; se menţin dispoziţiile anterioare ale art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997.
4) Pentru acţiunile care au ca obiect un dezmembrământ al dreptului de proprietate, taxa judiciară de timbru se calculează la o valoare stabilită la 20% din valoarea bunului asupra căruia poartă dezmembrământul [art. 4 alin. (2) teza I din ordonanţă].
5) în cazul cererilor care au ca obiect servituţi, taxa judiciară de timbru se calculează prin raportare la 20% din valoarea imobilului asupra căruia se solicită constituirea servituţii [art. 4 alin. (2) teza a ll-a din ordonanţă]; se menţin dispoziţiile anterioare ale art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997.
în cazul cererilor prevăzute la art. 4 din O.U.G. nr. 80/2013, cota procentuală aplicabilă este cea de la art. 3 din ordonanţă.
6) Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 80/2013, cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:
a) stabilirea bunurilor supuse împărţelii - 3% din valoarea acestora;
b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar;
c) creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună - 3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită;
d) cererea de raport - 3% din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;
e) cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive - 3% din valoarea părţii de rezervă supusă reîntregirii prin reducţiunea liberalităţilor;
f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia - 3% din valoarea masei partajabile.
Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute mai sus se formulează în cadrul aceleiaşi acţiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.
În principiu, se păstrează vechea reglementare cu următoarele diferente:
- se adaugă o taxă procentuală, în cazul pretenţiilor ce ar decurge din creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună - 3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită;
- nu s-a menţinut prevederea (considerată abuzivă) potrivit căreia, separat de taxele în sumă fixă (pentru stabilirea calităţii de coproprietar şi a cotelor-părţi) sau procentual (pentru stabilirea bunurilor, partajul pro-priu-zis, reducţiunea sau raportul donaţiilor), dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, se aplică o taxă calculată procentual, la valoarea contestată, ce este datorată de titularul cererii;
- s-a limitat la 5% din valoarea masei partajabile taxa judiciară de timbru datorată în cazul cumulului de cereri în cadrul aceleiaşi acţiuni; este vorba despre o prevedere nouă.
317. Pentru a se determina taxa judiciară de timbru în cazul cererilor evaluabile în bani, trebuie stabilită, mai întâi, baza de calcul, respectiv valoarea obiectului cererii.
Cu privire la noua reglementare legală, s-a observat că, pentru a nu se ajunge la stabilirea unor valori diferite ale uneia şi aceleiaşi cereri, după cum este vorba de timbraj sau de competenţă materială, legiuitorul a încercat să compatibilizeze dispoziţiile relative la valoarea obiectului cererii, ca bază de calcul a taxei judiciare de timbru, cu cele cuprinse în noul Cod de procedură civilă, relative la stabilirea competenţei după criteriul valoric.
Astfel, potrivit art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul taxelor calculate în funcţie de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acţiune sau în cerere. Dacă valoarea este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face în condiţiile art. 98 alin. (3) NCPC, adică după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.
Similar cu prevederile art. 104 NCPC, art. 31 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că, în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare [art. 31 alin. (3) teza a ll-a din O.U.G. nr. 80/2013].
S-a observat că dispoziţiile art. 31 alin. (3) teza II sunt criticabile sub două aspecte:
- în primul rând, valoarea impozabilă se dovedeşte pe baza certificatului eliberat în condiţiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nefi-ind rezultatul unei aprecieri subiective a reclamantului, astfel că nu se pune problema contestării acestei valori sau aprecierii ei ca vădit derizorie [art. 104 alin. (2) NCPC nici nu ia în calcul contestarea valorii impozabile, ci numai ipoteza în care aceasta nu este stabilită];
- în al doilea rând, soluţia din ordonanţă este inoportună, deoarece se îndepărtează de la dispoziţiile art. 104 alin. (2) NCPC în ceea ce priveşte stabilirea valorii obiectului cererii, creând nedoritul paralelism normativ, care conduce la situaţia hilară de a avea două valori ale aceleiaşi cereri - una, din perspectiva competenţei şi alta, din perspectiva timbrajului, apreciindu-se că, de lege ferenda, dispoziţiile art. 31 alin. (2) teza a ll-a să aibă în vedere, la fel ca şi cele ale art. 104 alin. (2) NCPC, ipoteza în care valoarea impozabilă nu este stabilită, iar, în acest caz, având în vedere şi dispoziţiile art. 104 NCPC, valoarea ar trebui stabilită potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (3) NCPC.
Când prin cerere se solicită acordarea unor prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată, taxa de timbru se calculează la valoare, corespunzător valorii prestaţiei anuale [art. 31 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013], similar cu regula prevăzută şi de art. 103 NCPC, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei după criteriul valorii obiectului cererii.
318. Art. 6 din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte nivelul taxelor judiciare de timbru pentru anumite cereri formulate în cadrul unor proceduri reglementate de noul Cod de procedură civilă:
1) cererile de valoare redusă, soluţionate potrivit procedurii speciale prevăzute de Titlul X al Cărţii a Vl-a din noul Cod de procedură civilă se taxează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 200 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 2.000 lei;
S-a apreciat în doctrină că taxa fixă nu se aplică atunci când, în temeiul art. 1026 alin. (3) NCPC, instanţa apreciază că cererea nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor speciale privind cererile cu valoare redusă,
îl informează pe reclamant în acest sens, iar reclamantul nu îşi retrage cererea. în această situaţie, instanţa va judeca cererea potrivit dreptului comun, iar în acest sens, odată cu informarea legată de împrejurarea că cererea nu se poate judeca în regimul procedurii speciale, ar trebui ca reclamantului să i se aducă la cunoştinţă şi necesitatea completării taxei judiciare de timbru, calculate conform cererilor evaluabile în bani, în regimul dreptului comun, sub sancţiunea anulării cererii;
2) cererile privind ordonanţa de plată, prevăzută de Titlul IX al Cărţii a Vl-a din noul Cod de procedură civilă, se taxează cu 200 lei;
3) cererile de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept, soluţionate potrivit procedurii speciale prevăzute de Titlul XI al Cărţii a Vl-a din noul Cod de procedură civilă, se taxează cu 100 lei;
Referitor la aceste cereri, s-a pus problema cum se timbrează pretenţiile privind plata chiriei sau a arenzii exigibile, inclusiv a sumelor ce vor deveni exigibile în cursul judecăţii, care se pot solicita odată cu evacuarea, potrivit dispoziţiilor art. 1041 alin. (4) NCPC, această cerere judecându-se potrivit procedurii speciale. în ce măsură se timbrează aceste pretenţii cu o taxă calculată în cotă procentuală sau rămân supuse taxei forfetare? Răspunsul dat de autorul citat este în sensul că, în realitate, cererea privind plata chiriilor sau arenzilor exigibile până la data introducerii acţiunii ar trebui supusă unei taxe procentuale, fiind o pretenţie evaluabilă în bani, taxa fixă referindu-se strict la capătul de cerere privind evacuarea;
4) cererile formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială, când sunt neevaluabile în bani, se taxează cu 20 lei, iar cele evaluabile în bani, cu 50 lei, dacă valoarea acestora nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 200 lei, dacă valoarea lor depăşeşte 2.000 lei.
Referindu-se la caracterul evaluabil în bani al ordonanţei, s-a apreciat că legiuitorul se referă, în realitate, la natura obiectului dreptului care se protejează provizoriu pe calea acestei proceduri.
319. în materia executării silite au fost aduse unele modificări utile, dar au fost omise şi unele probleme care ar fi impus intervenţia legiuitorului:
1) prin art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în privinţa cererilor pentru încuviinţarea executării silite, se stabileşte o taxă fixă de 20 lei pentru fiecare titlu executoriu, în acord şi cu Decizia nr. 12/2013, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, prin care s-a reţinut că „cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către un creditor împotriva aceluiaşi debitor, în baza mai
multor titluri executorii, se timbrează în funcţie de fiecare titlu executoriu supus verificării instanţei de executare. Dispoziţiile art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 [potrivit cărora, în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru acelaşi obiect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie comună, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar - n.n.], se aplică şi cererilor de încuviinţare a executării silite formulate în baza unui titlu executoriu, împotriva aceluiaşi debitor, de către mai mulţi creditori aflaţi într-un raport de indivizibilitate sau de solidaritate”;
2) cererile de suspendare a executării silite, inclusiv a executării provizorii, se taxează cu 50 lei [art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013];
3) în cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1000 lei, indiferent de valoarea contestată. în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestatia la executare se taxează cu 100 lei.
In situaţia în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) NCPC - adică atunci când executarea silită este începută în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească -, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă, adică procentual, după valoarea bunurilor urmărite sau a debitului, atunci când acesta este mai mic decât valoarea bunurilor [art. 10 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013].
S-a remarcat că opţiunea legiuitorului pentru timbrarea la valoare nu s-a extins şi la contestaţiile făcute de un terţ care invocă un drept real asupra bunurilor urmărite, veritabile acţiuni în revendicare, în cadrul cărora se pune în discuţie şi fondul unui drept. Se poate concluziona în sensul că se vor aplica dispoziţiile art. 10 alin. (2), adică o taxă procentuală, dar plafonată la maxim 1000 lei, iar nu cele ale art. 5 sau art. 10 alin. (3) din ordonanţă, şi în cazul în care, pe calea contestaţiei la executare, se solicită partajul bunurilor urmărite, conform art. 711 alin. (4) NCPC;
4) cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5000 lei, şi cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5000 lei [art. 10 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013];
5) a rămas în continuare nereglementată ipoteza timbrării cererilor de validare a popririi.
320. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile prin care părţile solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor, inclusiv când este rezultată din acordul de mediere, se taxează cu 20 lei; în cazurile în care înţelegerea sau acordul de mediere priveşte transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile, la această sumă se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru acţiunea în revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real
transferat; în cazul în care înţelegerea sau acordul de mediere are ca obiect partajul, la taxa fixă se adaugă 50% din valoarea taxei calculate potrivit art. 5 din ordonanţă.
în legătură cu acest text legal s-a exprimat opinia din Legea nr. 192/2006, în sensul că cererea adresată instanţei privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere se taxează potrivit legii. Situaţia avută în vedere este cea a unei convenţii prin care se preîntâmpină un proces, iar nu a stingerii unui proces deja început. în ipoteza în care există deja un proces, iar înţelegerea părţilor intervine în conformitate cu dispoziţiile art. 438 şi urm. NCPC, nu se datorează taxele de la art. 11 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. în acest caz, ab initio, cererea a fost deja timbrată cu taxa judiciară de timbru stabilită în condiţiile art. 3 din ordonanţă sau ale altui text aplicabil. Ar fi excesiv ca, pentru a se lua act de înţelegerea părţilor, să li se mai perceapă suplimentar o taxă judiciară de timbru. în acest din urmă caz, sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 relative la restituirea taxelor judiciare de timbru ca urmare a soluţionării cererii în mod amiabil.
În ceea ce priveşte acţiunile şi cererile scutite de la plata taxei judiciare de timbru, se păstrează acelaşi procedeu de enumerare exhaustivă a cererilor scutite de plata taxelor judiciare de timbru, astfel cum sunt reglementate în art. 29 şi art. 30 din ordonanţă. în general, s-au păstrat cazurile prevăzute şi în vechea lege, cu unele excepţii. Astfel, amintim, printre altele:
1) obligaţiile legale şi contractuale de întreţinere, inclusiv acţiunile în constatarea nulităţii, în anularea, rezoluţiunea sau rezilierea contractului de întreţinere [art. 29 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013]; se pare că legiuitorul a dorit lărgirea sferei cererilor scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind incluse şi cererile ce au ca scop desfiinţarea contractelor de întreţinere, iar nu numai executarea lor;
2) nu se mai prevede scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a acţiunilor şi cererilor (inclusiv căile de atac) referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă şi cele privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, precum şi executa-
rea hotărârilor pronunţate în aceste litigii [potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997]. S-a apreciat că aceste cereri sunt scutite în continuare de plata taxelor judiciare de timbru în virtutea dispoziţiei cuprinse în art. 270 C. muncii;
3) în materie contravenţională, plângerea împotriva procesului-ver-bal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei (art. 19 din ordonanţă), nemaifiind scutite de taxa judiciară de timbru, precum în reglementarea anterioară. Nu mai sunt scutite de taxa judiciară de timbru nici amenzile, dar cum acestea decurg din aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, se va datora numai taxa pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contraventiei > >
Într-o altă opinie, s-a apreciat că este cel puţin discutabilă impunerea unei taxe judiciare de timbru pentru plângerea contravenţională ori a căii de atac corespunzătoare, de vreme ce această materie se circumscrie materiei penale din punct de vedere al jurisprudenţei C.E.D.O.
O modificare operată de art. 53 din ordonanţă este şi eliminarea alin. (2) al art. 36 din O.G. nr. 2/2001, care prevedea necesitatea obligării petentului la cheltuieli judiciare către stat în ipoteza respingerii plângerii contravenţionale. Cu alte cuvinte, se introduce taxa judiciară de timbru de 20 de lei pentru plângeri contravenţionale şi pentru căile de atac aferente, înlocuindu-se astfel dispoziţia de obligare a petentului a cărui plângere a fost respinsă la plata cheltuielilor judiciare către stat;
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Calculul taxelor judiciare de timbru
