Munca pe timp de noapte

munca pe timp de noapte,

Reglementarea actuală a Codului muncii

Art. 125. (4) Durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

(5) în situaţia prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.

Art. 126. Salariaţii de noapte beneficiază:

a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;

b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Durata timpului de muncă pentru salariaţii de noapte

(art. 125 C. muncii, republicat)

Prestarea muncii de noapte este un fenomen răspândit cu precădere la nivelul întreprinderilor de producţie, de aceea organizarea judicioasă a activităţii în acest interval de timp are ca efect nu doar economisirea resurselor, dar tinde şi spre optimizarea costurilor forţei de muncă.

încălcarea de către angajator a prevederilor legale referitoare la munca de noapte se sancţionează contravenţional cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei, în condiţiile art. 260 alin. (1) lit. I) C. muncii, republicat.

Intervalul orar în care se desfăşoară munca de noapte: Conceptul general al muncii de noapte se caracterizează prin prestarea activităţii profesionale în intervalul orar 22,00-6,00. Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 prevedea posibilitatea abaterii cu o oră în plus sau în minus faţă de aceste limite.

Salariatul de noapte: Codul muncii reglementează conceptul „salariatului de noapte" în funcţie de ponderea pe care activitatea desfăşurată pe timp de noapte o deţine în programul de lucru zilnic sau lunar al unui salariat:

• fie efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;

• fie efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru.

CONCLUZIE: Obligaţiile angajatorului privind remunerarea suplimentară, organizarea timpului de muncă, precum şi măsurile speciale de sănătate şi securitate în muncă sunt destinate numai salariaţilor integraţi conceptului de „salariat de noapte”, iar nu tuturor salariaţilor care prestează cu caracter ocazional activitatea pe timp de noapte, în schimb, interdicţiile reglementate de art. 128 C. muncii, republicat, privind tinerii, gravidele, lăuzele şi femeile care alăptează au un caracter imperativ şi general aplicabil pentru toate activităţile prestate în intervalul orar 22,00-6,00.

Durata timpului de muncă în cazul salariaţilor de noapte: Durata normală a timpului de lucru pentru salariatul de noapte nu poate depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.

Perioada de referinţă la care se raportează durata normală a timpului de lucru în cazul salariaţilor de noapte este de 3 luni calendaristice, fiind inclusă în perioada de referinţă la care se raportează durata maximă legală a timpului de muncă, care este de 4 luni calendaristice. Spre deosebire de perioada de referinţă la care se raportează durata maximă legală a timpului de muncă, în cazul salariaţilor de noapte nu pot fi negociate perioade de referinţă mai mari de 3 luni calendaristice. Această perioadă de referinţă nu este reglementată expres în cadrul Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă, fiind lăsată la aprecierea statelor membre.

Durata timpului de muncă în cazul salariaţilor de noapte ce lucrează în condiţii speciale sau deosebite de muncă: în forma iniţială a Codului muncii, durata normală a timpului de lucru pe timp de noapte pentru salariaţii a căror activitate se desfăşura în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu putea depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore. Codul muncii asigura protecţia acestor categorii de salariaţi mai bine decât Directiva 2003/88/CE, având în vedere că reglementarea comunitară permitea derogarea prin convenţii colective de la durata maximă a activităţii: pe timp de noapte în cazul salariaţilor încadraţi în condiţii speciale sau deosebite de muncă.

Legea nr. 40/2011 modifică regimul juridic al muncii de noapte aplicabil acestor categorii de angajaţi, stabilind că: „durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu

contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior".

Pe lângă stabilirea în premieră a posibilităţii de a deroga prin contractul colectiv de muncă aplicabil de la perioada de referinţă de 24 de ore în cazul salariaţilor de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă, Legea nr. 40/2011 mai aduce un element de noutate. Astfel, munca de noapte prestată de aceşti salariaţi peste durata legală (8 ore într-o perioadă de 24 de ore) urmează a fi recompensată, după caz, fie prin acordarea unei perioade de repaus, fie prin compensare în bani.

Vom analiza noile reguli din acest domeniu, ţinând cont de implicaţiile majore în organizarea timpului de muncă pe care le implică acestea:

a) Domeniul de aplicare

Dispoziţiile art. 125 alin. (4) şi (5) C. muncii, republicat, privind stabilirea duratei normale a timpului de lucru pe timp de noapte se aplică numai salariaţilor care prestează activitatea în condiţii speciale sau deosebite de muncă.

Locurile de muncă în condiţii deosebite la nivelul unui angajator se certifică prin reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite de către inspectoratul teritorial de muncă sau, după caz, de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, în condiţiile H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite. Activitatea desfăşurată în condiţii deosebite implică existenţa la locul de muncă a unor noxe profesionale în concentraţie mare, respectiv a unor agenţi chimici ori biologici periculoşi.

Subliniem faptul că este vorba, în toate cazurile, despre o reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite,

având în vedere faptul că prevederile H.G. nr. 246/2007 sunt aplicabile numai angajatorilor care deţineau la data de 31 decembrie 2010 avizele respective şi care nu au realizat încă măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

încadrarea salariaţilor în locurile de muncă ce prezintă condiţii deosebite se face prin decizie a angajatorului, dacă activitatea acestora se desfăşoară numai în aceste locuri de muncă, potrivit programului normal de lucru.

Locurile de muncă în condiţii speciale sunt reglementate de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice1 . Gradul de risc profesional la care sunt expuşi lucrătorii este deosebit de ridicat, implicând expunere la radiaţii nucleare, activitate minieră derulată în subteran, aviaţie civilă etc.

CONCLUZIE: Pentru a intra în domeniul de aplicare al art. 125 alin. (4) şi (5) C. muncii, salariaţii trebuie să îndeplinească în mod cumulativ două condiţii:

• să lucreze în condiţii speciale sau deosebite de muncă; şi

• să aparţină conceptului „salariat de noaptd’, în accepţiunea art. 125 alin. (2) C. muncii, republicat.

b) Durata normală a timpului de lucru în cazul salariaţilor de noapte, ce lucrează în condiţii speciale sau deosebite de muncă

Pentru salariaţii de noapte ce lucrează în condiţii normale de muncă, perioada de referinţă la care se raportează durata normală a timpului de lucru este de 3 luni calendaristice. Orice depăşire a mediei de 8 ore de lucru pe timp de noapte poate fi regularizată cu uşurinţă în interiorul acestei perioade de referinţă, ţinând cont atât de perioadele de repaus săptămânal, cât şi de alte cauze de întrerupere a activităţii.

Situaţia se schimbă radical în cazul salariaţilor de noapte încadraţi în condiţii speciale sau deosebite de muncă. Durata normală a timpului de lucru pentru aceşti salariaţi nu poate depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore.

c) Posibilitatea majorării perioadei de referinţă în cazul salariaţilor de noapte încadraţi în condiţii speciale sau deosebite de muncă

Reglementarea iniţială a Codului muncii nu permitea niciun fel de derogări, angajatorii fiind obligaţi să organizeze munca de noapte a salariaţilor încadraţi în condiţii speciale sau deosebite astfel încât să nu depăşească 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore.

Legea nr. 40/2011 vine în sprijinul angajatorilor, permiţându-le să negocieze, prin contractul colectiv de muncă, majorarea perioadei de referinţă de 24 de ore la care se raportează munca de noapte a salariaţilor încadraţi în condiţii speciale sau deosebite de muncă. Singura limitare a posibilităţii de majorare a acestei perioade de referinţă este dată de existenţa unor prevederi contrare în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

d) Acordarea unor compensaţii pentru munca de noapte efectuată peste durata normală, în cazul salariaţilor încadraţi în condiţii de muncă

speciale sau deosebite

Potrivit Legii nr. 40/2011, salariaţii încadraţi în condiţii de muncă speciale sau deosebite care au prestat munca de noapte cu depăşirea duratei normale de 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore beneficiază, în mod alternativ, fie de timp liber în compensare, fie de compensarea în bani a orelor de noapte lucrate peste durata normală.

CONCLUZIE: Legiuitorul lasă la latitudinea părţilor contractelor colective de muncă reglementarea procedurii de compensare a muncii de noapte efectuate peste durata normală de către salariaţii încadraţi în condiţii de muncă speciale sau deosebite:

• nu se precizează o perioadă de timp în interiorul căreia angajatorul trebuie să acorde perioade de repaus compensatorii ori compensare în bani în beneficiul salariaţilor încadraţi în condiţii de muncă speciale sau deosebite, care au depăşit durata normală a activităţii pe timp de noapte;

• orele lucrate pe timp de noapte cu depăşirea perioadei de referinţă nu trebuie să însemne de fiecare dată muncă suplimentară! Cu toate acestea, legiuitorul vorbeşte nu numai despre compensarea cu ore libere, dar şi despre compensarea în bani a orelor de noapte lucrate peste durata zilnică de 8 ore.

în condiţiile în care dispoziţiile art. 125 alin. (5) C. muncii, republicat, nu îşi vor găsi modalităţi bine definite de transpunere practică prin intermediul contractelor colective de muncă, vor genera dificultăţi majore în organizarea timpului de muncă la nivelul angajatorilor.

Beneficiile legale ale salariaţilor de noapte

(art. 126 C. muncii, republicat)

Potrivit dispoziţiilor Codului muncii ", salariaţii de noapte beneficiază în mod alternativ de următoarele drepturi:

• fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; acest beneficiu legal nu a suferit modificări în urma intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Codului muncii;

• fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Codul muncii, în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, stabilea că salariaţii de noapte puteau beneficia de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază, pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată. Prin dispoziţiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, nivelul sporului salarial pentru munca de noapte fusese majorat la cel puţin 25% din salariul de bază.

IMPORTANT: Legea nr. 40/2011 redefineşte sporul pentru munca de noapte, atât în privinţa cuantumului, cât şi a beneficiarilor săi. Deşi pare mai complicată, actuala reglementare nu diferă în esenţă de cea anterioară.

Majorarea sporului pentru munca de noapte: Cuantumul minim al sporului pentru munca de noapte a fost majorat de la 15% la 25% din salariul de bază.

Acordarea sporului pentru munca de noapte: Sporul se acordă în beneficiul salariaţilor de noapte care prestează pe timpul nopţii cel puţin 3 ore din timpul normal de lucru.

Ambele categorii de „salariaţi de noapte" reglementate de Codul muncii pot beneficia de sporul la salariu pentru munca de noapte, după cum urmează:

• în cazul salariaţilor care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul zilnic de lucru, posibilitatea acordării acestui spor salarial este evidentă;

• în cazul salariaţilor care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul lunar de lucru, sporul salarial poate fi de asemenea acordat, deoarece munca pe timp de noapte reprezintă în medie cel puţin 3 ore din timpul normal de lucru al acestor salariaţi.

CONCLUZIE: Reglementarea anterioară a Codului muncii în privinţa sporului pentru munca prestată pe timp de noapte era mai clară, identificând în mod neechivoc atât beneficiarii sporului (salariaţii de noapte) cât şi unitatea de timp la care se raporta acest spor (fiecare oră de muncă pe timp de noapte). în prezent, reglementarea acestui spor salarial este mai confuză, putând genera unele probleme de interpretare, deşi în esenţă, rezultatul este acelaşi.

Jurisprudenţă privind munca de noapte

1. Sporul la salariu pentru prestarea muncii pe timp de noapte prevăzut de art. 123 C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă şi salariaţilor care au prestat munca mai puţin de 3 ore pe noapte, corespunzător timpului lucrat (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 344/R/2006, portal.just.ro).

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Munca pe timp de noapte