Programul individualizat de muncă
| Comentarii |
|
programul individualizat de muncă, potrivit art. 118 din Codul Muncii, angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.
Programul individualizat de muncă presupune un mod flexibil de organizare a timpului de muncă, durata zilnică a timpului de muncă fiind împărţită în două perioade:
• o perioadă fixă: pe durata căreia întreg personalul unităţii ori al diviziunii unităţii la nivelul căreia se aplică programul individualizat de muncă trebuie să se afle la locul de muncă (de exemplu: în intervalul orar 10,00-16,00 tot personalul se va afla concomitent la locul de muncă);
• o perioadă variabilă: pe durata căreia personalul căruia i se aplică programul individualizat de muncă îşi alege orele de sosire şi de plecare, fiind ţinut numai de respectarea timpului zilnic de muncă (de exemplu: în intervalul orar 7,00-10,00, respectiv 16,00-19,00, angajaţii îşi pot alege orele de sosire şi plecare, cu condiţia realizării timpului zilnic de muncă, în funcţie de norma întreagă ori fracţionată stabilită prin contractul individual de muncă).
31.2. Stabilirea programului individualizat de muncă
[art. 118 alin. (1) C. muncii, republicat]
Programul individualizat de muncă a constituit un element de noutate la momentul adoptării Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, motiv pentru care stabilirea acestui program la nivelul angajatorilor a fost supusă
unor condiţii restrictive:
a) Stabilirea programului individualizat de muncă se putea face numai cu acordul sau la solicitarea salariatului.
în mod normal, stabilirea programului de lucru constituie un atribut exclusiv al angajatorului. Prin excepţie de la această regulă, programul individualizat de muncă nu putea fi stabilit decât cu acordul salariatului, în urma propunerii formulate de angajator în acest sens. De asemenea, salariatul putea avea iniţiativa stabilirii unui program individualizat de muncă, situaţie în care trebuia să supună această cerere aprobării angajatorului.
CONCLUZIE: Legea nr. 40/2011 menţine această condiţie specială, angajatorul având în continuare posibilitatea stabilirii unor programe
individualizate de muncă numai cu acordul sau la solicitarea salariaţilor.
b) Stabilirea programului individualizat de muncă se putea face numai dacă această posibilitate era prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul angajatorului sau, în absenta acestuia, în regulamentul intern.
Impunerea acestei condiţii a fost justificată, la nivelul anului 2003, de noutatea conceptului de „program individualizat de muncă", cu precădere de necesitatea informării salariaţilor cu privire la funcţionarea acestui program special de lucru.
CONCLUZIE: Considerentele ce au stat la baza obligaţiei de reglementare a programului individualizat prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern, nu mai există. Conceptul s-a banalizat între timp, iar menţinerea condiţiilor restrictive de utilizare a acestui program de lucru nu îşi mai găsesc justificarea în prezent.
Legea nr. 40/2011 a eliminat obligativitatea reglementării programului individualizat prin contractul colectiv de muncă aplicabil ori prin regulamentul intern, asigurând astfel legalitatea funcţionării acestui program special de lucru doar pe baza consensului intervenit între părţile contractului individual de muncă.
Jurisprudenţă privind programul individualizat de lucru
1. în condiţiile art. 115 C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, programul individualizat de muncă presupune un mod de organizare flexibil al timpului de muncă, putând fi stabilit numai cu acordul salariatului. Este irelevantă apărarea angajatorului în sensul că ar fi impus în mod unilateral acest program cu titlu excepţional, pentru o singură zi, atâta timp cât nu a existat acordul salariatului. Pe cale de consecinţă, salariatul nu poate fi sancţionat pentru nerespectarea programului individualizat de muncă, atâta timp cât nu şi-a exprimat acordul în legătură cu acest program de lucru (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 3838/R/2008, în R.R.D.M. nr. 1/2009, p. 158-162).
